Decizia nr. 59/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 59/2012
Ședința 01 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. M. C.
Judecător M. S.
Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr.6920 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimatul reclamantul G. S. I. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
De asemenea, Curtea invocă excepția de ordine publică a lipsei de interes a D.G.F.P. S. în promovarea recursului în nume propriu.
În baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., curtea apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6920 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. S. și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acesteia
A fost admisă excepția inadmisibilității anulării deciziei de calcul a taxei de poluare și a fost respinsă în consecință cererea de anulare a acesteia.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G. Ș., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Z. și în consecință:
A fost obligată pârâta A. F. P. Z. la restituirea sumei de 2120 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală de la data de 27 ianuarie 2011, până la achitarea efectivă.
A fost admisă cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție A. F. Pentru M. să restituie pârâtei suma de 2120 lei cu dobânda legală de la data de 27 ianuarie 2011, până la achitarea efectivă.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D. G. a F. P. S.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. a J. S. a fost admisă, acțiunea formulată de reclamant împotriva acesteia urmând a fi respinsă, instanta retinand ca inscrisurile a caror anulare se solicita nu au fost emise de aceasta.
Asupra fondului cauzei, instanta a retinut că taxa de poluare este contrară art.90 (110) TCE.
În cauza Tatu pronunțată în data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a
U. E., la întrebarea adresată cu privire la faptul dacă articolul 110 T. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, a răspuns astfel:
Articolul 110 T. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este stabilit astfel încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Dobânda legală solicitată a fost acordată de la data achitării sumei, respectiv 27 ianuarie 2011, în baza art.3 alin.3 din O.G.9/2000 și art.1084 raportat la art.1082 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. S. în numele A. F. P. Z., prin care se solicită admiterea acestuia, admiterea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M. și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de unitatea fiscală.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., recurenta a arătat următoarele:
1.Referitor la critica adusă sentinței civile sub aspectul respingerii cererii de chemare în garantie/în judecată a A. F. PENTRU M., arată instanței de recurs că instanța de fond a ignorat prevederile imperative reglementate de O. Nr. 5. și a reținut în mod eronat faptul că suma a fost încasată și administrată de către A. N. de A. F. prin unitățile sale fiscale.
2. Referitor la pronunțarea sentinței civile, solicită instantei de recurs modificarea sentintei recurată în sensul respingerii actiunii formulată de reclamant ca fiind nefondată întrucât suma solicitată nu se încadra în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Consideră că solutia legală pe care trebuia sa o pronunte Tribunalul Salai in speta de fata trebuia să fie în raport de noile dispozitii legale din OUG nr.5. prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada (...)-(...) și nu restituirea integrală a taxei.
Având în vedere că raporturile juridice în speța de față nu sunt pe deplin constituite în momentul intrării în vigoare a OUG nr. 5.,aceste raporturi nu se pot consolida decât în limitele determinate de noul act normativ și nu vor putea produce decât efectele prevăzute prin acesta referitor la restituirea taxei de primă înmatriculare, astfel ca solutia instantei de fond trebuia pronuntata in raport de noile prevderi ale OUG nr. 5..
De asemenea, prin sentinta civilă recurată instanța de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobînzii legale aferentă sumei achitate de reclamant, având în vedere dispozitiile Codului de P. F. coroborate cu dispozitiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget.
Având în vedere că organul fiscal din cadrul D. S. a respectat dispozițiile legale privind taxa de poluare solicită respingerea obligatiei de plata a cheltuielilor de judecata deoarece nu poate fi reținută culpa procesuală pentru a fi obligată instituția la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat de D. S. în nume propriu, curtea reține următoarele:
Interesul reprezintă o condiție esențială a oricărei cereri de chemare în judecată, inclusiv a căilor de atac exercitate de părțile din proces, indiferent de natura juridică a cauzei, fiind necesar ca acel care declară recurs să justifice și interesul de a ataca hotărârea. Practic, înseamnă că interes are numai partea care a pierdut procesul, deoarece cel care a câștigat în primă instanță nu poate dovedi drepturi ce i-au fost lezate.
În speță, față de recurenta D. S. acțiunea a fost respinsă, reținându-se că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, astfel că nu poate justifica un interes în exercitarea recursului în nume propriu
În consecință, se va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu.
Referitor la admiterea cererii de chemare în garanție, precum și la obligarea la plata cheltuielilor de judecată
Curtea observă că recurenta se află în eroare cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond pe cererea de chemare în garanție, aceasta fiind admisă, precum și cu privire la cheltuielile de judecată, care nu au fost nici solicitate și nici acordate, aspecte care lasă criticile recurentei fără temei.
Pe fondul cauzei, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr.
5..
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 5., deci încă de la data de (...).
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a U. E. (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat în numele AFP Z. este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr.
554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII
D E C I D E
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu împotriva sentinței civile nr. 6920 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de D. G. a F. P. S. în numele
A. F. Z.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
V. D.
Red. C.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: P. A.R.
GREFIER
