Decizia nr. 5983/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5983/2012
Ședința ta de 27 I. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 1225 din data de (...), pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul D. A. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimatul-reclamant a depus dovada achitării timbrului judiciar de 0,45 lei aferent judecării în fond a pricinii.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și dispozițiile OUG 92/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea din oficiu, invocă ca motiv de ordine publică și aspectul referitor la acordarea dobânzii legale, cu încălcarea limitelor în care instanța a fost sesizată, urmând a se pronunța în această privință prin hotărârea ce o va pronunța.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1225 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui B.- N. s-a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de chemata în garanție A. F. Pentru M., ca neîntemeiată.
S-a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal, ulterior precizată, formulată de reclamantul D. A. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. B. și, în consecință:
- s-a anulat decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr.
18261/(...) emisă de AFP B., constatând nelegalitatea refuzului de restituire exprimat prin adresa nr. 33130/05/(...) a aceleiași pârâte;
- a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3733 lei achitată la data de (...) cu titlu de taxă poluare, plus dobânda legală aferentă de la data plății și până la restituirea efectivă.
A fost obligată pârâta AFP B. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 393,15 lei reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. A M. B. împotriva A. F. Pentru M. și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei sumele menționate anterior.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând, cu prioritate, conform art.137 al. 1 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității, mai precis a lipsei procedurii prealabile, invocată de chemata în garanție, pornind de la prev. art.207 alin. 1 din OG 92/2003 cu raportare la prev. A. nr. 3 din Ordinul nr.986/2008, tribunalul a constatat că este neîntemeiată și a respins-o ca atare, un prim aspect fiind acela că decizia de calcul a taxei de poluare nr. 18261/(...) a fost contestată în termenul de 30 zile de la data comunicării, conform art.207 alin.1 OG 92/2003, respectiv la data de (...), aspect relevat de adresa nr.33130/05/(...) emisă de AFP B., adresă prin care contribuabilul era încunoștiințat că taxa a fost legal încasată.
Apoi, un alt aspect este acela că interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, CEDO a stabilit că art. 13 solicită ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție.
Această dispoziție solicită deci o cale internă de atac în fața unei autorități naționale competente care să examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucură de o anume marjă de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de aceasta dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie să fie "efectivă" atât din punct de vedere al reglementarii, cât și al rezultatului practic (Hotărârea Wille împotriva Licchtenstein [GC]m nr.
28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III).
"Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanță de judecată.
Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67).
În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care pârâtele nu au demonstrat că o astfel de cale de atac ar fi fost efectivă, având în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Este cazul și în speța de față, prin răspunsul
33130/05/(...) refuzându-se de către AFP B. restituirea taxei pe motiv că a fost legal încasată, fără a se face referire la inadmisibilitatea unei astfel de cereri.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. B. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O.
5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. B. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar.
S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, precum și a cheltuielilor de judecată, pârâta solicită respingerea acestora.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la obligația de plată a dobânzii, Curtea constată că reclamantul nu a solicitat, prin acțiunea introductivă, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente taxei achitate.
Așa fiind, în cauză sun tincidente prev. art. 304 pct. 6 C.pr.civ., în sensul în care tribunalul a acordat mai mult decât s-a cerut, încălcând astfel limitele în care a fost sesizată, cu respectarea principiului disponibilității, de către reclamant.
Deși Curtea nu contestă că este important a se avea în vedere dispozițiile art. 3 alin. 3 din O. nr. 9/2000, dacă ar fi fost formulat un astfel de petit, în condițiile în care un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă nu a fost formulat, dispoziția dată de către instanță apare ca fiind nelegală.
Ca atare, în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C.pr.civ. rap. la dispozițiile. art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul declarat de pârâta A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr.1225 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui B.-
N., pe care o va modifica în parte în sensul că va înlătura obligația de plată a dobânzii legale, de la data plății și până la restituire, stabilite în sarcina pârâtei și a chematei în garanție A. F. PENTRU M. B..
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr.1225 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui B.-N., pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația de plată a dobânzii legale, de la data plății și până la restituire, stabilite în sarcina pârâtei și a chematei în garanție A. F. PENTRU M. B..
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 27 I. 2012.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: D. E.na L. în C.O. semnează pentru PRIM GREFIER, M.LENA T.
