Decizia nr. 9230/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9230/2012
Ședința publică de la 08 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul T. V. I. și pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, împotriva sentinței civile nr. 1802 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T. B.-N., în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. G. A F. P. A J. B.-N. și PENITENCIARUL BISTRIȚA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, la dosar s-au depus întâmpinări, de către Penitenciarul
Bistrița, Ministerul Justiției și de către D. G. a F. P. a J. B.-N.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile
și reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1., T. B.-N. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Penitenciarul Bistrița, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul T. V. I. împotriva pârâților Penitenciarul Bistrița,
Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva M. F. P. și M. J. și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Penitenciarul Bistrița împotriva M. F. P., M. J. și
Administrației Naționale a P..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate, conform art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate, tribunalul a constatat că excepția necompetenței materiale a tribunalului a fost nefondată și a fost respinsă, având în vedere disp. art. 109 din legea 188/1999 conform cărora cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența instanței de contencios administrativ competente, prin raportare cu privire la competența materială, la art. 10 alin.l din Legea 554/2004, reclamantul fiind în raporturi de serviciu cu Penitenciarul Bistrița, instituție publică cu personalitate juridică, conform art. 10 alin.3 din HG 1849/2004, subordonată ANP, P.ui B. revenindu-i obligația plății sumelor pretinse, criteriul hotărâtor fiind rangul instituției publice angajatoare.
Referitor la excepția prematurității și a lipsei procedurii prealabile, tribunalul le-a apreciat ca nefondate, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 7 alin.l din Legea 554/2004, întrucât reclamanții nu solicită revocarea sau modificarea unui act administrativ individual, plângerea prealabilă fiind definită de art.2 lit.j ca cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau ierarhic superioare reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării lui.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice instanța a apreciat-o ca întemeiată și în consecință a admis-o, urmând să respingă acțiunea față de acesta pentru următoarele considerente:
Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia, neputând fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, cum este Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la bugetul acestora, sumele fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat
Atât Ministerul Finanțelor Publice, cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite și potrivit art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite, astfel încât acest pârât nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ceilalți pârâți, tribunalul a apreciat-o ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Pârâții Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor în calitate de ordonator principal și respectiv secundar de credite elaborează și fundamentează proiectele de buget ale penitenciarelor din subordine, bugete care sunt cuprinse în cheltuielile cu personalul de natura celor ce formează obiectul prezentei cauze.
Pârâtul Penitenciarul Bistrița are calitate procesuală pasivă întrucât este titularul obligației de plată a drepturilor salariale solicitate de reclamant.
Cu privire la S. Român, s-a constatat că reclamanții au arătat că pretențiile lor nu sunt formulate împotriva S.ui Român.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit disp. art. 45 din Legea nr. 2. privind statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, la alin. 1 se prevede că durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, iar alin.4 art. 45 prevede că orele prestate de funcționarii publici cu statut special, peste durata normală a timpului liber se compensează cu timp liber corespunzător și în cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele
30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti în luna următoare cu un spor din salariul de bază de 75% pentru primele 2 ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru și cu 1. din salariul de bază pentru orele următoare.
In continuare textul art. 45 al. 4 din lege, arată că se plătește cu un spor de
1. și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că în cadrul sistemului penitenciar există funcționari publici cu statut special care își desfășoară activitatea într-un program de lucru normal, respectiv 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână și alte categorii care lucrează după un program atipic, în ture sau schimburi, cum este cazul reclamantului, stabilită în raport cu necesitățile operative, asigurându-se însă respectarea timpului de lucru legal.
Dispozițiile din acordul colectiv și din Legea nr. 2. nu fac altceva decât să reia dispozițiile din art. 45 alin. 4 din Legea 2. și din interpretarea acestora, rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze modul de plată a muncii suplimentare făcându- se diferențieri după cum orele suplimentare sunt prestate în diverse împrejurări, între acestea se regăsesc și orele prestate suplimentar în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează. În acest caz, plata orelor care depășesc durata normală a programului de muncă se face cu un spor de 1., fără a se mai face distincție, după cum este vorba despre primele 2 ore de depășire sau următoarele, toate având același regim.
Această interpretare rezultă în mod evident și din conținutul pct. 11.4, lit. b, din Anexa 1 la O. M. J. nr. 3., care prevede sporul de 1. din salariul de bază pentru orele următoare și pentru orele lucrate pentru zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, rămânând însă în același context al orelor suplimentare, nu al duratei normale al programului de lucru prestate în zilele de repaus săptămânal în care nu se lucrează.
In speță, reclamantul și-a desfășurat activitatea într-un program de muncă atipic, în ture sau schimburi, programul de muncă normal al acestuia considerându-se cel stabilit pentru acest gen de activitate, activitatea desfășurată neputându-se efectua decât în ture sau schimburi și în aceste condiții desfășurându-și activitatea în ture sau schimburi care cuprindeau zilele de sâmbătă, duminică sau într-o zi declarate nelucrătoare prin lege, reclamantului nu i se poate aplica regimul stabilit de disp. art. 45 al. 4 din Legea nr. 2., pentru că orele prestate în cadrul turelor sau schimburilor în zilele de sâmbătă, duminică sau într- o zi declarată nelucrătoare prin lege nu pot avea caracterul de ore suplimentare, ele fiind prestate în programul de muncă normal al acestora.
Regimul stabilit prin art. 44 din lege, se putea aplica în cazul reclamantului, numai dacă prin însumarea orelor lucrate în întreaga lună, se constata că a fost depășit timpul de muncă lunar, caz în care orele suplimentare urmau a fi plătite cu sporul corespunzător, așa cum se arată la pct. 11.5 din Anexa la O. M. J. nr. 3., prestarea activității de bază de către reclamant fără depășirea duratei lunare a timpului de muncă, pentru care primește salariul, nu poate să conducă la plata vreunui spor doar pentru faptul că eventual una sau mai multe ture a fost prestate într-o zi nelucrătoare.
Raportat la considerentele de fapt și de drept relevate anterior, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul T. V. I. și pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR B.
Recurentul T. V. I. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.1. a T. B. pronunțată în dosarul nr.(...) solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și cererii de chemare în garanție.
Recurentul susține că sentința atacată este nelegală pentru că a prestat ore suplimentare de serviciu în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile când potrivit legii nu se lucrează iar această stare de fapt nu este contestată de angajator. A. activitatea desfășurată în zilele de sărbători legale nu poate fi asimilată cu orele prestate peste durata normală a timpului de lucru. În acest fel sunt și prevederile din codul muncii și Legea 330/2009 .
Normele generale și norma specială nu prevăd vreo împrejurare în care compensarea bănească nu ar opera. Penitenciarul Bistrița nu a invocat și nu a dovedit că reclamantului i s-ar fi compensat timpul lucrat cu timp liber corespunzător. Pentru personalul din sectorul operativ care lucrează în schimburi arata recurentul devin incidente dispozițiile din art.132 al.1 codul muncii care stabilesc obligația angajatorului de acordare a unui spor la salariu in situația în care repaosul săptămânal este acordat în alte zile decât sâmbăta și dumineca.
Administrația Națională a Penitenciarelor a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe arătând că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive atât timp cât despăgubirile derivă din raportul de serviciu iar reclamantul este angajatul P.ui B..
Ministerul Justiției a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului reclamantului arătând că potrivit normelor legale incidente și specificului activității sporul poate fi acordat doar în condițiile în care prin însumarea tuturor orelor lucrate pe întreaga lună se constată că a fost depășit timpul de muncă lunar iar dacă schimbul normal de lucru presupune pentru îndeplinirea normei de timp lunar ca munca să fie desfășurată inclusiv în zilele de repaus săptămânal sau sărbători legale cu acordarea celor 48 ore consecutive pentru repaus în primul interval al săptămânii nu se justifică acordarea vreunui spor.
În acest sens este și întâmpinarea depusă de D. B.-N. în numele M. F. P. care susține că drepturile bănești solicitate nu se justifică iar S. prin M. F. nu are calitate procesuală pasivă.
Asupra recursurilor Curtea de A. va reține următoarele:
Recurentul reclamant este funcționar public cu statut special fiind angajat al P.ui B.. În această calitate și-a desfășurat activitatea specifică în serviciu de ture în program de 12 ore pe zi cu 24 ore libere și 12 ore de noapte cu 48 ore libere cât și în program alternativ de 2 zile a câte 12 ore libere cu 2 zile libere. Programul de activitate desfășurat s-a suprapus și peste zilele de repaus săptămânal cât și peste zilele cu sărbători legale. Este de reținut, că astfel reclamantul nu a prestat un timp de lucru peste norma de timp lunară apreciind însă că prin prestarea activității în aceste zile de repaus săptămânal sau sărbători legale i se cuvine sporul prevăzut de lege.
Pe perioada pentru care reclamantul recurent pretinde drepturi salariale constând în sporuri neacordate este incident articolul 16 din Ordonanța Guvernului
64/2006 ce menționează că pentru orele suplimentare sunt aplicabile prevederile articolului 43 din Legea 2. actualmente articolul 45 din aceeași lege. Acest articol arată că programul de lucru se stabilește de directorul unității în raport de necesitatea operativă respectându-se timpul de lucru legal de 8 ore pe zi și 40 ore pe săptămână. Norma specială presupune prin urmare un program specific ce se suprapune si peste zilele normale de odihnă sau sărbători legale derogând de la norma generală din codul muncii. Această posibilitate este dată de articolul 89 al L.
2. completându-se doar cu norma generală.,Codul muncii și celelalte legi invocate de reclamant neputând fi luate în considerare peste prevederile exprese a normei speciale derogatorii.
În acest sens este și interpretarea cuvântului oră suplimentară ce presupune efectuarea unui program obișnuit la care se adaugă o prestație suplimentara de muncă de către angajat peste timpul normal de lucru. În cazul reclamantului exista dispoziții specifice permise de textul legal și menționate în punctul 11 O. M. J.
399/c/(...) și articolul 4 din Decizia 307/2007.Acesta nu poate pretinde sporul prevăzut de lege pentru că prin însumarea orelor de muncă lucrate nu a depășit timpul de muncă lunar. Pentru a primi sporurile ar fi necesară îndeplinirea mai multor condiții respectiv :să existe o depășire a timpului normal de lucru, efectuarea orelor suplimentare să fie dispusă în scris de șeful ierarhic și să nu fie posibilă compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile după prestarea muncii suplimentare.
Ca atare, faptul că recurentul reclamant a desfășurat activitatea si în zile de repaus săptămânal sau sărbători legale ține de specificul activității de funcționar public cu statut special căruia norma specială derogatorie nu îi dă posibilitatea să obțină de la angajator un spor pentru aceasta decât în situația mai sus reglementată de depășire a timpului de lucru lunar când are posibilitatea obținerii unui spor de 75% pentru 2 ore de depășire și de 1. când se prestează mai multe ore suplimentare sau acestea sunt în sărbători legale sau zile de repaus săptămânal.
În consecință, recursul reclamantului este nefondat, critica sa nu poate fi încadrată în articolul 304 pct.9 sau 3041 cod procedură civilă, astfel că în conformitate cu articolul 312 cod procedură civilă urmează a fi respins.
Curtea va respinge și recursul Administrația Națională a Penitenciarelor întrucât acest pârât a fost chemat în judecată în calitate de ordonator de credite și nu de angajator în scopul de a aloca resursele bugetare necesare plătii sumelor cerute prin acțiune .Așadar, sentința atacată a respins întemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei însa a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, perspectivă din care recursul pârâtei apare și lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul T. V. I. și de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, împotriva sentinței civile nr.1802 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. B.-N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
PREȘEDINTE, M. D. | JUDECĂTOR, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: L. T. B.
