Decizia nr. 6247/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 6247/2012
Ședința data de 03 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții S. V. și S. E. împotriva sentinței civile nr. 2845 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații P. M. C.-N., M. C.-N., M. C.-N., D. DE I. SI T. L., S. I. C., I., B. DE D. și P. M. C.-N. - D. DE U., S. A. C., având ca obiect anulare act administrativ - decizie impozit pe clădiri.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenți avocat A. C. în substituire avocat D. N. C. și pentru intimații M. C.-N. și P. M. C.-N. consilier juridic D. S.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 6 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,9 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că, în data de (...), s-au înregistrat la dosar întâmpinări din partea intimaților M. C.-N. și P. M. C.-N. prin care s-a solicitat respingerea recursului, din care câte un exemplar a fost comunicat reprezentantei recurenților sub semnătură în data de (...), urmare a cererii formulate la data de (...).
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că, fundamentat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care au învederat instanței că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial și taxe de timbru. S. că clădirea pentru care s-a stabilit impozit prin decizia de impunere nu întrunește elementele constitutive ale unei clădiri în sensul art. 249 din Legea nr. 5. privind C. fiscal. Nu dispune de utilități, nu este finalizată. Procesul-verbal nr. 201 din (...) atestă stadiul lucrărilor nu altceva. La solicitarea instanței, arată că clădirea nu este finalizată și s-a împlinit termenul din autorizația de construire, dar au fost depuse actele pentru eliberarea unui noi autorizații. În ceea ce privește actul contestat, el este nelegal, recurenții s- au conformat dispozițiilor organului de control, s-au prezentat pentru semnarea declarației de impunere. T. de regularizare este nelegală pentru că nu s-au finalizat lucrările și nu s-a făcut recepția.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului, pentru motivele din întâmpinările depuse la dosar. Din punct de vedere fiscal construcția reclamanților este o clădire ce trebuie impozitată de la data expirării autorizației de construcție, aceasta fiind data dobândirii. Impozitul se face diferențiat la clădirile fără instalații, fiind cu 50% mai mic. Construcția are elementele prevăzute de C. fiscal pentru impozitare - pereți, acoperiș. Dispozițiile art. 267 alin. 14 și 15 sunt cât se poate de clare, în sensul că taxa de regularizare se calculează la finalizarea lucrării, dar nu mai târziu de expirarea autorizației, culpa fiind a beneficiarului și nu a organului fiscal.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2845 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții S. V. si S. E., împotriva pârâților P. M. C.-N., M. C.-N.,-D. DE I. SI T. L., S. I. C., I., B. DE D., M. C.-N. - D. DE U. - S. A. C.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, prin D. P. M. C. N. nr.
2654/(...), s-a respins ca neîntemeiată contestația petenților S. V. și E. împotriva deciziei de impunere nr. 100384/(...) pentru stabilirea impozitului pentru clădirea proprietate, situată în C. N., str. I. nr. 13-15 emisă de D. T. și I. locale a municipiului C.-N. în sensul recalculării impozitului stabilit, conform prevederilor L. 5. cu modificările ulterioare.
Instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 249 din Legea nr. 5. privind C. Fiscal "Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. (2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. în cazul municipiului B., impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea. 5) în înțelesul prezentului titlu, clădire este orice construcție situată deasupra solului si/sau sub nivelul acestuia indiferent de denumirea ori de folosința sa, si care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente si altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții si acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. încăperea reprezintă spațiul din interiorul unei clădiri"Jiu intră sub incidența impozitului pe clădiri construcțiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri.
Prin clădire finalizată, Legea nr. 5. privind C. Fiscal înțelege construcția care îndeplinește, cumulativ, următoarele condiții:
1. servește la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalații și de altele asemenea;
2. are elementele structurale de bază ale unei clădiri, respectiv: pereți și acoperiș;
3. are expirat termenul de valabilitate prevăzut în autorizația de construire si nu s-a solicitat prelungirea valabilității acesteia ori clădirea a fost realizată fără autorizație de construire; pentru stabilirea impozitului pe clădiri, se ia în calcul numai suprafața construită desfășurată care are elementele de la pct. 2
În categoria clădirilor supuse impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice se cuprind: a) construcțiile utilizate ca locuință, respectiv unitățile construite formate din una sau mai multe camere de locuit, indiferent unde sunt situate, la același nivel sau la niveluri diferite, inclusiv la subsol sau la mezanin, prevăzute, după caz, cu dependințe și /sau alte spații de deservire; b) construcțiile menționate Ia lit. a), dezafectate și utilizate pentru desfășurarea de profesii libere; c) construcțiile-anexe situate în afara corpului principal de clădire, cum sunt: bucătăriile, cămările, pivnițele, grajdurile, magaziile, garajele și altele asemenea; d) construcțiile gospodărești, cum sunt: pătulele, hambarele pentru cereale, surele, fânăriile, remizele, șoproanele și altele asemenea; e) orice alte construcții proprietatea contribuabililor, neprevăzute la lit a) - d), care au elementele constitutive ale clădirii.
Din procesul verbal de constatare a stadiului lucrărilor - persoane fizice, încheiat la data de (...), asumat de petent prin semnătură, precum și din declarația fiscală depusă de petentul S. V. la organul fiscal, la clădirea în speță există elementele structurale de bază a unei clădiri, în litera L. nr. 5.. Instanța a apreciat că faptul că această clădire nu este folosită din cauza nefinalizării lucrărilor de construire nu are relevanță din punctul de vedere al obligativității achitării sarcinii fiscale aferente impozitului pe clădire. A. deoarece impozitul pe clădire privește dreptul de proprietate în ansamblul său, neavând importanță în dreptul fiscal modalitatea în care proprietarul unui bun imobil impozabil înțelege să utilizeze acel bun sau o anumită parte a sa.
F. că imobilul în discuție nu are instalații de apă, canalizare, încălzire, astfel că în acest stadiu nicio încăpere din cele existente în interiorul clădirii nu poate servi la adăpostirea de oameni, obiecte nu prezintă relevanță din punct de vedere fiscal deoarece potrivit art. 251 din Legea nr. 5. și în cazul unei clădiri ce nu beneficiază de facilitățile ilustrate mai sus există obligația de plată a impozitului pe clădire. Mai mult, trebuie avut în vedere că impunerea s-a făcut pentru imobilul în discuție ca și construcție fără instalații și cu delimitarea expresă asupra suprafețelor cu destinație de corp principal, respectiv de subsol.
În aceste condiții, argumentațiile reclamanților legate de problema construcției finalizate nu subzistă, obligația fiscală a fost stabilită în sarcina reclamanților de către organul fiscal cu respectarea prevederilor art. 249 alin.
5, art. 254 din Legea nr. 5., coroborat cu dispozițiile pct. pct. 62,31, și 32 din
HG Nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a L. nr. 5. privind C. Fiscal.
Privitor la penalitățile de întârziere aferente impozitului pe clădiri calculate în favoarea reclamanților instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au fost beneficiarii autorizației de construire nr. 651/(...) pentru executare lucrări de construire pentru imobil S+P+5E cu schimbarea soluției constructive și a destinației din locuințe în hotel, pe imobilul teren situat în C.-N., str. I., nr. 13-15, înscris în CF 8961, 6643, TOPO 6088. Conform mențiunilor din procesul verbal de constatare a stadiului lucrărilor - persoane fizice nr. 201, încheiat la data de (...), asumat de petentul S. V. prin semnătura olografă, autorizația de construire nr. 651 din data de (...) a expirat la data de (...), fără a exista dovada vreunei cereri de prelungire a acesteia.
Instanța a reținut că în speță sunt aplicabile prevederile pct. 62, 31, și
32 din HG Nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a L. nr. 5. privind C.
Fiscal. Prin urmare, obligația fiscală aferentă clădirii a fost stabilită în sarcina reclamanților începând cu data de (...), cu respectarea prevederilor art. 254 din
Legea nr. 5. coroborate cu pct. 62 lit. c din HG Nr. 44/2004.
In aceste condiții, în mod legal au fost calculate majorări de întârziere în sarcina reclamanților pentru neachitarea obligațiilor de plată la termenele scadente, potrivit prevederilor exprese ale art. 120 din C. de procedură fiscală în raport de momentul nașterii bazei impozabile - în speță data dobândirii clădirii, adică data expirării autorizației de construcție, deoarece doar de la acest moment se poate vorbi despre existența obligației de plată principală, existența unui termen de scadență și implicit calcularea unor majorări de întârziere.
Totodată potrivit art. 7 și art. 37 din Legea nr. 51/1990 alin (6), neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora in termenele stabilite conduce la pierderea valabilității autorizației, fiind necesara emiterea unei noi autorizații de construire. În condițiile în care în situația nefinalizării lucrărilor în termenul prevăzut în autorizație beneficiarul are obligația de a solicita prelungirea valabilității acesteia cu cel puțin 15 zile înaintea termenului de expirare a valabilității autorizației de construire, coroborat cu art. 12, teza finală, care menționează expres faptul că toate construcțiile particulare se declară, în vederea impunerii la organele financiare teritoriale, nu mai târziu de 15 zile de la data expirării termenului de valabilitate a autorizației de construire, reclamanților în mod corect li s-au calculat penalități începând cu data de (...). A. deoarece reclamanții, după data de (...), data expirării autorizației nu au întreprins niciun demers legal prin care să își manifeste în plan juridic voința de continuare a lucrărilor.
Referitor la obligația de plată a sumei de 22.867,69 lei taxă de regularizare autorizație de construcție, instanța a reținut prevederile art. 267 alin. 14 și 15 din Legea nr. 5. privind C. Fiscal.
În speța de față autorizația de construcție nr. 651/(...) a expirat la data de (...), fără a se solicita prelungirea acesteia în termenul legal de 15 zile anterior datei expirării, așa cum s-a arătat în paragrafele anterioare, așa încât potrivit L. nr. 50/1991 reclamanții aveau obligația de a depune o declarație cu valoarea reală a construcției, până la termenul de 15 zile de la data la care expiră autorizația respectivă.
Cum reclamanții nu s-au conformat acestei obligații legale, în mod legal intimatul M. C.-N. a emis prin înștiințarea de plată nr. 102600/(...) taxa de regularizare pentru autorizația de construcție. F. că petenții invocă eventuale demersuri juridice realizate ulterior datei expirării autorizației de construcție nu prezintă relevanță în soluționarea prezentului litigiu, deoarece acestea nu emană de la reclamanți, ci de la o altă persoană juridică si sunt încheiate ulterior expirării autorizației de construcție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs S. V. si S. E., solicitând admiterea recursului, modificarea in totalitate a hotararii atacate cu consecinta admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata; cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului, recurenții arată că, în acest stadiu, construcția nu poate servi la adapostirea de oameni, obiecte, etc. In acest moment singurele componente ale cladirii edificate pe str. I., nr.13-15 sunt peretii si acoperisul. (Lipsa geamuri, tencuieli, pardoseli si termosistern.)
C. fiscal face distinctie intre cladirile cu instalatii de apa, electricitate, canalizare, incalzire si cladiri fara aceste instalatii, in situatia in care se pune problema unei constructii finalizate. O constructie nu poate fi considerata ca fiind finalizata prin simpla ridicare a peretilor si montarea acoperisului, atata vreme cat nu are geamuri, tencuieli, etc si încaperile nu pot servi la adapostirea de oameni sau materiale, condiții care trebuie întrunite cumulativ. La intocmirea procesului verbal nr.201/(...) de constatare a stadiului lucrarilor, proces care a stat la baza emiterii deciziei de impunere, organele abilitate au facut mentiune despre existenta peretilor si acoperisului, insa au omis sa mentioneze ca in stadiul existent constructia nu este propice utilizarii, prin urmare nu poate servi la adapostirea de oameni, etc.
In ceea ce priveste semnarea procesului-verbal de catre S. V., arată că prin semnarea acestuia nu se recunoaste finalizarea unei cladiri, doar se constata stadiul actual al lucrarilor, prin urmare nu i se poate acorda alta valoare juridica acestui inscris. Finalizarea unei constructii se atesta cu procesul verbal de receptie, iar nu cu procesul verbal care s-a intocmit cu privire la imobilul de pe strada I., nr.13-15.
Instanta de fond in motivarea hotararii a transpus argumentele invocate de catre intimat in intampinare, fara a analiza obiectiv starea de fapt existenta. Motivele invocate de catre recurenti si enuntate pe larg in actiune potrivit carora imobilul in discutie nu intruneste elementele constitutive ale unei constructii nu au fost analizate deloc de catre instanta. Esential este faptul ca, aceasta cladire nu poate fi folosita nu datorita lips ei utilitatilor, ci datorita faptului ca nu este finalizata.
Referitor la penalitatile de intarziere stabilite in sarcina recurentilor, acestea sunt nelegale in cotextul in care procesul-verbal de constatare a stadiului lucrarilor s-a intocmit in data de (...), iar nu in data de (...), data de la care s-au calculat penalitati. Recurentii nu se puteau prezenta la organele financiare teritoriale la expirarea autorizatiei de construire, pentru a depune declaratia de impunere intrucat intimatul mun. C.-N. n-a procedat la intocmirea procesul-verbal de constatare a stadiului lucrarilor.
În procesul-verbal se mentioneaza obligatia recurentilor de a proceda la depunerea declaratiei de impunere in termen de 30 zile de la intocmirea acestuia, obligatie care a fost indeplinita de catre recurenti.
In ceea ce priveste taxa de regularizare A. de C., aceasta taxa s -a emis raportat la D. de impunere nr. 100384/(...) si se refera la lucrarile care s -au efectuat in baza AC Nr.651/(...), autorizatie care prevedea schimbarea solutiei constructive si a destinatiei cladirii de pe S. I., nr.13-15 din imobil de locuinte in H.
In baza AC 651/2007 nu s-au efectuat nici un fel de lucrari si in conformitate cu art.7 alin.6 al aceeasi Lege 50/1991 "Neinceperea lucrarilor ori nefinalizarea in termenele stabilite conduce la pierderea valabilitatii autorizatiei fiind necesara emiterea unei noi autorizatii de construire".
Prelungirea termenului de valabilitate nu s-a putut solicita tinand cont de art.7 alin.7 si atunci singura solutie a ramas obtinerea unei noi autorizatii, lucru demarat cu pastrarea solutiei constructive din AC
1390/2005 in care s-a autorizat edificarea unui imobil cu apartamente de locuinte colective.
Avand in vedere cele expuse si faptul ca taxa de regularizare se percepe doar la finalizarea lucrarilor conform art.37 alin.2, unde se prevede ca "L. de constructie se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele prevazute in autorizatie si daca s-a efectuat receptia la terminarea lucrarilor"
, aceasta taxa de regularizare se achita conform art.37 alin. 3 la terminarea lucrarilor (la terminarea lucrarilor, beneficiarul autorizatiei de construire are obligatia sa regularizeze taxa pentru autorizatia de construire, potrivit legii).
In conditiile in care beneficiarul A.i de C. nu solicita prelungirea autorizatiei in perioada de valabilitate exista doar o prezumtie ca acesta a finalizat lucrarile in termen, prezumtie care insa poate fi rasturnata prin orice mijloc de proba. De altfel, in adresa nr.136578/432/(...) emisa de catre P. mun. C.-N. D. U. se mentioneaza ca recurentii au posibilitatea fie sa solicite emiterea unei noi autorizatii de construire in vederea continuarii lucrarii, fie sa inchida Autorizatia de C. nr.651/2007 prin regularizarea taxei. Avand in vedere ca recurentii au optat pentru continuarea lucrarilor, solicitand emiterea unei noi autorizatii este evident ca nu se pune problema regularizarii taxei in acest moment, decat dupa finalizarea lucrarilor.
Prin întâmpinările formulate, P. municipiului C.-N. și M. C. - N. - D. de T. și I. L. au adus, în esență, aceleași argumente în sprijinul solicitării de respingere a recursului.
Astfel, au arătat că recurentii au fost beneficiarii autorizației de construire nr. 6511(...) pentru executare lucrări de construire pentru imobil S+P+5E cu schimbarea soluției constructive și a destinației din locuințe în hotel, pe imobilul teren situat în C.-N., str. I., nr. 13-15, înscris în CF 8961,
6643, TOPO 6088. Conform mențiunilor din procesul verbal de constatare a stadiului lucrărilor - persoane fizice nr. 201, încheiat la data de (...), asumat de petentul S. V. prin semnătura olografă, autorizația de construire nr. 651 din data de (...) a expirat la data de (...), fără a exista dovada vreunei cereri de prelungire a acesteia. În aceste condiții, în speță sunt aplicabile prevederile pct. 62, 31, și 32 din HG. Nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a L. nr. 5. privind C. Fiscal. Prin urmare, obligația fiscală aferentă clădirii a fost stabilită în sarcina reclamanților începând cu data de (...), cu respectarea prevederilor art. 254 din Legea nr. 57112003 coroborate cu pct.
62 lit. c din HG. Nr. 44/2004.
În aceste conditii, în mod legal au fost calculate majorări de întârziere în sarcina recurenților pentru neachitarea obligațiilor de plată la termenele scadente, potrivit prevederilor exprese ale art. 120 din C. de procedură fiscală.
Contrar celor susținute de recurenți cu privire la faptul că imobilul în discuție nu are instalații de apă, canalizare, încălzire, astfel că în acest stadiu nicio încăpere din cele existente în interiorul clădirii nu poate servi la adăpostirea de oameni, obiecte, consideră că din moment ce textul art. 251 din Legea nr. 5. menționează expres faptul că și în cazul unei clădiri ce nu beneficiază de facilitățile ilustrate mai sus, există obligația de plată a impozitului pe clădire, iar textul legal nu leagă existența obligației fiscale de termenul de clădire finalizată, imobilul în discuție îndeplinește condițiile cumulative menționate de art. 249 alin. 5 din Legea nr. 5.. Mai mult impunerea s-a făcut pentru imobilul în discuție ca și construcție fără instalații și cu delimitarea expresă asupra suprafețelor cu destinație de corp principal, respectiv de subsol.
Având în vedere cele expuse mai sus, consideră că obligația fiscală a fost stabilită în sarcina recurenților de către organul fiscal prin decizia de impunere din data de (...), cu respectarea prevederilor L. nr. 5. privind C. Fiscal. Raportat la decizia de impunere nr. 100384/(...), consideră că obligația de plată a impozitului pe clădire a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 249 alin. 5, art. 254 din Legea nr. 5., coroborat cu dispozițiile pct. pct. 62,31, și 32 din HG. Nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a L. nr. 5. privind C. Fiscal. Construcția recurenților are elementele constitutive ale unei clădiri și poate servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, din punct de vedere a legislației fiscale.
In al doilea rând, raportat la solicitarea privind anularea înștiințării de plată nr. 102600/(...), emisă de M. C.-N., D. de U., prin care s-a stabilit în sarcina reclamanților obligația de plată a sumei de 22.867,69 lei taxă de regularizare autorizație de construcție și 13.666,40 lei majorări și penalități de întârziere, acest act administrativ îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de art. 46 din OG. nr. 92/2003 privind C. de P. fiscală și de art. 267 alin. 14 și 15 din Legea nr. 5. privind C. Fiscal. În condițiile în care autorizația de construcție nr. 651/(...) a expirat la data de (...), fără a se solicita prelungirea acesteia în termenul legal de 15 zile anterior datei expirării ((...)), potrivit L. nr. 50/1991, reclamanții aveau obligația de a depune o declarație cu valoarea reală a construcției, până la termenul de 15 zile de la data la care expiră autorizația respectivă.
Recurenții nu s-au conformat acestei obligații legale, după cum rezultă și din actele depuse în probațiune la dosar, drept consecință intimatul M. C.- N., D. de U. În baza competențelor conferite de textul legal ilustrat mai sus, a emis prin înștiințarea de plată nr. 102600/(...) și comunicat reclamanților taxa de regularizare pentru autorizația de construcție. F. că petenții in vocă eventuale demersuri juridice realizate ulterior datei expirării autorizației de construcție ((...)) sunt irelevante in soluționarea prezentului litigiu motivat de faptul că din simpla lecturare a adreselor și contractelor de care se prevalează, se poate observa faptul că acestea nu emană de la reclamanți ci de la o altă persoană juridică.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Problema care se impune a fi lămurită în prezenta cauză este dacă o construcție aflată în stadiul în care susțin recurenții, chestiune de fapt necontestată, este considerată din punct de vedere fiscal o clădire în sensul art.249 alin.5 din C. fiscal și deci pasibilă de impozitare.
Potrivit pct.32 din HG 44/2004, în categoria clădirilor supuse impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice se cuprind: a) construcțiile utilizate ca locuință, respectiv unitățile construite formate din una sau mai multe camere de locuit, indiferent unde sunt situate, la același nivel sau la niveluri diferite, inclusiv la subsol sau la mezanin, prevăzute, după caz, cu dependințe și /sau alte spații de deservire; b) construcțiile menționate Ia lit. a), dezafectate și utilizate pentru desfășurarea de profesii libere; c) construcțiile-anexe situate în afara corpului principal de clădire, cum sunt: bucătăriile, cămările, pivnițele, grajdurile, magaziile, garajele și altele asemenea; d) construcțiile gospodărești, cum sunt: pătulele, hambarele pentru cereale, surele, fânăriile, remizele, șoproanele și altele asemenea; e) orice alte construcții proprietatea contribuabililor, neprevăzute la lit a) - d), care au elementele constitutive ale clădirii.
De asemenea, curtea reține definiția clădirii finalizate și, deci, impozabile astfel cum este reglementată la pct.31 alin.6 lit.c din HG 44/2004, respectiv construcția care îndeplinește, cumulativ, următoarele condiții:
1. servește la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalații și de altele asemenea;
2. are elementele structurale de bază ale unei clădiri, respectiv: pereți și acoperiș;
3. are expirat termenul de valabilitate prevăzut în autorizația de construire și nu s-a solicitat prelungirea valabilității acesteia ori clădirea a fost realizată fără autorizație de construire; pentru stabilirea impozitului pe clădiri, se ia în calcul numai suprafața construită desfășurată care are elementele de la pct.2.
Recurenții au criticat soluția instanței de fond întrucât, în opinia lor, construcția pentru care s-a stabilit impozitul prin decizia contestată nu întrunește elementele constitutive ale art.249 alin.5 Cod fiscal, întrucât, în stadiul actual, nu poate servi la adăpostirea la oameni, obiecte, singurele elemente componente sunt pereții și acoperișul, lipsind geamurile, tencuielile, pardoselile și termosistemul.
Curtea observă că art.249 alin.5 din C. fiscal definește clădirea ca fiind orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente si altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții si acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. Din formularea textului legal, instanța apreciază că sensul acestuia este ca respectiva construcție să fie destinată scopului menționat, și nu că este, la momentul respectiv, aptă să adăpostească efectiv persoane sau obiecte.
Din acest punct de vedere, nu pot fi reținute susținerile contrare ale reclamanților în sensul că, întrucât nu are decât pereți și acoperiș, clădirea nu poate servi la adăpostirea oamenilor și obiectelor. De altfel, întrucât aceste două condiții sunt enumerate la două puncte diferite ale definiției clădirii finalizate, este clară intenția legiuitorului de a le concepe ca două noțiuni distincte, cu privire la care reclamanții se află într-o evidentă confuzie.
În aceeași ordine de idei, astfel cum rezultă din textul pct.32 lit.e din HG
44/2004, chiar dacă o clădire nu este folosită efectiv ca spațiu de locuit, este supusă impozitului pe clădiri dacă are elementele constitutive, respectiv pereți și acoperiș, concluzie confirmată de prevederile art.250 alin.2 Cod fiscal - numai construcțiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri (pereți și acoperiș) nu intră sub incidența impozitului pe clădiri.
Un argument suplimentar îl constituie reglementarea distinctă a cuantumului impozitului datorat pentru clădirile care beneficiază de instalații față de cele care nu beneficiază de asemenea dotări.
Or, construcția situată în C. - N., str. I., nr.13-15, jud. C., aflată în stadiul astfel cum a fost constatat prin procesul - verbal nr.201/(...) (fila 16 dosar fond), avea, la acel moment, elementele structurale de bază ale unei clădiri, fapt consemnat expres în acest proces - verbal și necontestat de recurenți - fiind astfel îndeplinită și cea de-a doua condiție de la pct.31 alin.6 lit.c din Normele metodologice ale C.ui fiscal.
Cu privire la cea de-a treia condiție, curtea reține că recurenții înșiși au recunoscut faptul că autorizația de construire nr.651/(...) a expirat la data de (...), fără ca aceștia să solicite prelungirea cu cel puțin 15 zile înaintea termenului de expirare a valabilității, potrivit art.10 din Legea 50/1991. Prin urmare, devin aplicabile dispozițiile art.37 alin.3 din aceeași lege, precum și cele ale art.267 alin.14 lit.b din C. fiscal, reclamanții având obligația de a depune, în termen de 15 zile de la data expirării valabilității autorizației, o declarație privind valoarea lucrărilor de construcție în stadiul în care se aflau în vederea impunerii și a regularizării taxei pentru autorizația de construire, obligație pe care însă nu și-au îndeplinit-o.
Organele fiscale locale au procedat în consecință și au emis decizia de impunere ce face obiectul prezentei cauze, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art.254 alin.1 și alin.8 lit.c Cod fiscal (In cazul unei cladiri care a fost dobandita sau construita de o persoana in cursul anului, impozitul pe cladire se datoreaza de catre persoana respectiva cu incepere de la data de intai a lunii urmatoare celei in care cladirea a fost dobandita sau construita. Pentru clădirile ale căror lucrări de construcții nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizația de construire și pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilității autorizației, în condițiile legii, data dobândirii clădirii se consideră la data expirării acestui termen și numai pentru suprafața construită desfășurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speță pereți și acoperiș.), în sensul că data dobândirii clădirii a fost considerată ca fiind data de (...), iar impunerea reclamanților fiind realizată începând cu data de (...).
Așa cum susțin și recurenții, procesul - verbal din data de (...) atestă, într-adevăr, stadiul în care se regăseau lucrările la acel moment, însă curtea apreciază că, din punct de vedere fiscal, acel stadiu reprezintă o construcție finalizată în accepțiunea pct.31 alin.6 lit.c din HG 44/2004 și, deci, impozabilă.
Nu pot fi reținute nici criticile referitoare la penalitățile de întârziere, acestea fiind corect calculate de la data scadenței obligației de plată a impozitului datorat începând cu data de (...). Recurenții nu pot invoca în favoarea lor omisiunea autorității fiscale locale de a încheia un proces - verbal de constatare a stadiului lucrărilor, întrucât ei înșiși aveau obligația de a aduce la cunoștința acesteia finalizarea „la roșu"; a clădirii în vederea impunerii. În caz contrar, organul fiscal era obligat să procedeze la impunerea în temeiul textelor legale invocate, prin luarea în considerare a datei finalizării și deci a dobândirii construcției la data expirării autorizației de construire - exact situația în litigiu.
Referitor la taxa de regularizare datorată, curtea reține că recurenții au indicat corect textul legal aplicabil, respectiv art.37 alin.3 din Legea 50/1991, însă acesta nu poate fi interpretat decât coroborat cu pct.31 alin.6 lit.c din HG
44/2004, curtea apreciind că reclamanții datorează taxa de regularizare întrucât dețin o clădire care îndeplinește condițiile prevăzute de legislația fiscală pentru a putea fi considerată finalizată.
Mai mult, deși reclamanții au invocat faptul că nici nu ar fi putut beneficia de art.7 alin.7 din Legea 50/1991, întrucât autorizația le-a expirat în temeiul art.7 alin.6, curtea reține că, într-adevăr, excepția instituită prin alin.7 de la situația prevăzută la alin.6 este o prevedere de favoare care li s-ar fi putut aplica recurenților doar dacă ar fi notificat autoritatea emitentă în sensul că nu au putut (din motive obiective) demara lucrările. Recurenții au rămas în pasivitate, așteptând momentul expirării valabilității autorizației, moment în care au dobândit o construcție impozabilă și cu privire la care datorează taxa de regularizare, astfel cum s-a reținut în considerentele ce preced. Din această perspectivă, solicitarea recurenților de continuare a lucrărilor făcută în anul
2011 prin intermediul unei societăți comerciale este tardivă, neputând produce efectele pe care aceștia le invocă.
Având în vedere considerentele expuse, constatând că sentința recurată este legală și temeinică iar motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., curtea va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanții S. V. și S. E.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de S. V. și S. E. împotriva sentinței civile nr.
2845 din (...) pronunțate în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. S. C. P. A. M. C.
V. D.
GREFIER
Red. C.P./Dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: A.M.B.
