Decizia nr. 6348/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)*
DECIZIA C. NR. 6348/2012
Ședința a de 05 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. JUDECĂTOR: F. T. JUDECĂTOR: M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C. T. împotriva sentinței civile nr. 2035 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu reclamanții V. A. V., V. C. C., C. I. C., P. M. E., N. A. M., C. A. M., S. I., D. D., M. M., V. G., P. M. C., C. B., T. C., P. ANA M., P. G., O. I. S., M. O., G. C. L., M. D., I. A., B. I. M., C. V., O. ANA-M., H. N., O. R., N. M. E., S. S. A., R. D. I. M., S. C. A., S. V., C. E., S. C.-M., R. S., S. C. M., A. R. M., S. D., O. L. ANA, S. I., S. F., B. I. M., B. M., CUC F., T. F., T. I. N., P. M. A., B. I., T. F. A., O. A. I., SAV D., I. ANA M., M. M. C., P. S. M., A. M., F. O. S., F. I. P., LUP I., B. I., M. R. O., L. D. M., P. M. G., P. C., M. E., O. M. I., M. C., RAD I. N., L. C. M., C. M. M., C. M. V., C. I. L., B. I. N., D. M., L. M., I. M. M., C. M., P. C. C., B. I. A., B. ANA M., B. D. M., B. C. A., C. N. M., CONȚ P. M., P. L., B. M. M., C. V., C. A. M. - prin reprezentant D. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă intimații-reclamanți prin avocat O. P., lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost transpusă de la Secția I C. prin încheierea de ședință din data de (...).
Raportat la împrejurarea adoptării Legii nr. 84/2012 privind amnistia fiscală reprezentantul intimaților-reclamanți solicită respingerea ca lipsit de obiect a prezentului recurs, fără acordarea cheltuielilor judiciare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de apărătorul intimaților-reclamanți, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2035 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)* al T.ui C. s-a admis acțiunea formulată de reclamanții V. A. V., V. C. C., C. I. C., P. M. E., N. A. M., C. A. M., S. I., D. D., M. M., V. G., P. M. C., C. B., T. C., P. ANA M., P. G., O. I. S., M. O., G. C. L., M. D., I. A., B. I. M., C. V., O. ANA M., H. N., O. R., N. M. E., S. S. A., R. D., I. M., S. C. A., S. V., C. E., S. C. M., R. S., S. C. M., A. R. M., S. D., O. L. ANA, S. I., S. F., B. I. M., B. M., CUC F., T. F., T. I. N., P. M. A., B. I., T. F. A., O. A. I., SAV D., I. ANA M., M. M. C. P. S. M., A. M., F. O. S., F. I. P., LUP I., B. I., M. R. O., L. D. M., P. M. G., P. C., M. E., O. M. I., M. C. RAD I. N., L. C. M., C. M. M., C. M. V., C. I. L., B. I. N., D. M., L. M., I. M. M., C. M., P. C. C., B. I. A., B. ANA M., B. D. M., B. C. A., C. N. M., CONȚ P. M., P. L.,
B. M. M., C. V., C. A. M., prin reprezentant D. M., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-T. și în consecință, s-a dispus anularea Dispozițiilor P.ui M. C. T. de la nr. 248/(...) la nr. 333/(...), de la nr. 343/(...) la nr. 345/(...), dreptul de a solicita recuperarea sumelor de bani trecute în aceste dispoziții fiind prescris.
S-a dispus restituirea sumelor reținute din salariile reclamanților în baza dispozițiilor anulate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de salariați ai aparatului propriu al P.ui municipiului C.- T. si din cadrul serviciilor publice subordonate.
Prin dispozițiile contestate s-a dispus recuperarea unor sume brute pentru fiecare reclamant în parte prin rețineri lunare succesive până la stingerea sumei datorate, reprezentând drepturi acordate în baza contractului/acordului colectiv de muncă nr. 1436/(...) si a actului adițional nr. 2628/(...) aferente anilor (...)-(...) și (...)-(...). Dispozițiile de la nr. 248 la nr. 333 au fost emise la (...) iar de la nr. 343 la nr. 345 au fost emise la data de (...).
Cu prioritate, instanța de fond s-a oprit asupra excepției prescripției invocate de către reclamanți în privința dreptului de a se recupera sumele de bani menționate în dispozițiile contestate.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul P. M. C. T. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, respingerea prescripției invocată de către reclamanți și admisă de către instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea a fost dată fără ca instanța de fond să intre în cercetarea fondului.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 cu referire la art. 312 alin. 5 C.pr.civ., pârâtul arătă faptul că, în opinia sa, Curtea de Conturi a României - C. de C. a J. C. nu are competența de a constata prejudiciul cert și întinderea acestiuia, motiv pentru care dispozitivul deciziei acestei entități a stabilit printre altele si obligația Primăriei M. C. T. de a stabili întinderea prejudiciului urmare acordării unor drepturi bănești prevăzute în contractului/acordului colectiv de muncă care exced cadrul legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare și va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, in condițiile legii.
Pe de altă parte, se arată în motivarea recursului, asa cum rezulta din cuprinsul deciziei nr. 20/(...) a C. de C. a R. - C. de C. a J. C., aceasta entitate a stabilit în sarcina Primăriei M. C. T., fixând termen de soluționare data de 31 ianuarie 2011. Prin fixarea acestui termen si raportat la conținutul dispozitivului C. de C. a R. - C. de C. a J. C., pârâtul consideră că aceasta entitate a acționat in limitele competentei sale si a stabilit doar existenta unei abateri, a unei încălcări a dispozițiilor legale, dispunând în conformitate cu art. 33 alin. 3 din Legea nr.
94/1992 ca prejudiciul cert să fie stabilit de către conducerea Primăriei municipiului C. T.
Pârâtul mai susține că data constatării pagubei nu poate fi interpretata ca fiind data comunicării deciziei 20/(...) a C. de C. a R. -C. de C. a J. C., întrucât această decizie a stabilit ca entitatea controlata a săvârșit doar abateri de la legislatia privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare, constatarea prejudiciului cert si a întinderii acestuia revenind conducerii Primăriei M. C. T., conform art. 33 alin. 3 din Legea 94/1992.
Reclamanții, deși legal citați, nu s-au prezentat personal sau prin reprezentat în față instanței și nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În condițiile art. 137 C.pr.civ., instanța de fond, în soluționarea acțiunii introductive, a reținut cu prioritate excepția prescripției dreptului de emitere a deciziilor de imputare prin raportare la data de (...), dată la care a fost comunicată către reclamantă dispoziția de reparare a pagubelor aduse autorității publice.
A reținut în mod corect instanța de fond incidența disp. art. 85 alin. 1 din
Legea nr. 188/1999, unde se arată că :"; (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.";
T. legal incident are în vedere ca moment de început al termenului de 30 de zile, data constatării pagubei sau emiterea unui angajament de plată.
Curtea reține, în acord cu cele avute în vedere și de către instanța de fond, că existența pagubei în patrimoniul autorității publice a fost constatată prin actele C. de C. în urma verificărilor efectuate și tocmai existența constatării pagubei a fost motivul pentru care organul financiar de control a procedat la comunicarea deciziei către autoritatea publică.
Speța pune în discuție două noțiuni cu consecințe juridice diferite, respectiv constatarea existenței unui prejudiciu și determinarea în concret a întinderii acestuia și a persoanelor vinovate de producerea lui.
Constatarea producerii unui prejudiciu reprezintă momentul la care, cel îndreptățit să facă această constatare, în baza informațiilor concrete pe care le deține, afirmă, cu caracter public, că s-a produs un prejudiciu în patrimoniul unei persoane juridice.
Această constatare trebuie să fie suficient de precisă, în sensul că să nu se rezume la afirmații generale, vagi sau incomplete.
Determinarea întinderii prejudiciului reprezintă un moment ulterior celui de constatare a existenței prejudiciului, prin care cel îndreptățit, stabilește, prin intermediul datelor concrete pe care le are la dispoziție (acte contabile, fiscale, expertize, evaluări, note de constatare etc.), cuantumul concret al prejudiciului.
De regulă, constatarea producerii unui prejudiciu, determinarea întinderii lui precum și a persoanelor vinovate de producerea lui sunt stabilite de către aceiași autoritate. (conducătorul persoanei juridice)
Există situații, speța de față fiind o astfel de excepție, în care cele două momente, menționate anterior, cad în competența legală de apreciere a două autorități diferite.
Astfel, potrivit pct. 174.3 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități aprobat prin H. nr. 1. a C. de C., pentru aplicarea măsurilor de înlăturare a neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală controlată se emite o decizie în care se înscriu cele menționate la pct. 181 din Regulament.
De asemenea, potrivit aceluiași punct din Regulament, prin decizie se poate dispune "conducerii entității verificate să stabilească întinderea prejudiciului și să ia măsuri pentru recuperarea acestuia…";
În decizia nr. 20/2010 (f.29, fond), Curtea de C. prin C. de conturi a județului C. a determinat existența certă a unui prejudiciu în patrimoniul entității controlate, Primăria municipiului T., și a decis ca acea entitate să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună măsurile necesare pentru recuperarea lui.
Deși prezenta cauză nu pune în discuție legalitatea deciziei nr. 20/2010, Curtea constată că, sub aspect formal, emitentul actului a respectat dispozițiile legale ce presupun o partajare a atribuțiilor în procesul decizional de constatare și recuperare a unui prejudiciu material.
În acest contex legal, în fața reclamantei, entitatea controlată, trebuiau doar administrate probele necesare stabilirii întinderii prejudiciului pentru fiecare dintre angajați, nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului din instituțiile publice (constatarea prejudiciului ) fiind deja stabilită prin decizia C. de C.
Afirmațiile recurentei de la pct. 6 din motivarea recursului, referitoare la lipsa de competență a C. de C. de a „. prejudiciul cert"; nu pot fi reținute, din următoarele considerente:
Caracterul cert al prejudiciului reprezintă una dintre condițiile de determinare a existenței unui prejudiciu și constituie una dintre premisele reparării lui.
Un prejudiciu este cert atunci când acesta este sigur, atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare.
În speță această cerință este îndeplinită, prejudiciul constatat fiind unul actual, el fiind deja produs la data constatării.
Astfel, în decizia nr. 20/2010, conținutul prejudiciului este indicat cu cea mai mare precizie, respectiv indemnizația de dispozitiv și restul drepturilor acordate cu titlu de măsuri de protecție socială nominalizate (prin denumire și prin sume ) la pct. 1 din decizie, cât și cheltuieli cu deplasările în străinătate, la fel determinate valoric.
În consecință, este permisă concluzia că la momentul în care a realizat constatarea prejudicului C. de C. a avut în vedere un prejudiciu cert, actual și deja produs. Constatarea s-a referit atât la elementele componente ale prejudiciului, enumerate atât în fapt cât și valoric, cu precizarea că întinderea în concret a prejudiciului pentru fiecare salariat nu era de competența C. de C.
Pct. 5 din cap. I din Regulament prevede întradevăr că „auditorii publici externi estimează valoarea erorii/abaterii constatate, urmând ca întinderea prejudiciului să fie stabilită de conducerea entității verificate, potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din lege;"; însă este de observat că textul prevede și faptul că "întinderea"; prejudiciului va fi realizată de către conducerea entității controlate. Nu vor mai fi reiterate aici aspectele menționate anterior referitoare la existența celor două etape distincte, constatarea pagubei și determinarea întinderii prejudiciului.
Situația specială a existenței controlului C. de C. impune o astzfel de interpretare art. 85 al. 1 din Legea nr. 188/1999.
Nu se poate admite că atât Curtea de C. cât și entitatea controlată au ambele atribuții de constatare a prejudiciului. Întregul mecanism conceput pentru exercitarea controlului C. de C. exclude o suprapunere de competențe. În situația în care s-ar accepta că și entitatea controlată ar avea competența de constatare a prejudiciului s-ar putea ajunge la situația unor contradicții între constatările celor două părți enunțate, fiind evidentă intenția legiuitorului de a acorda prevalență constatărilor organului de control.
De altfel, pct. 176 din Regulament prevede, în parte, o astfel de situație. T.
menționat precizează: "De asemenea, se emite decizie și în cazul în care, în timpul controlului, conducer e a en tităț ii ver if ic ate a lu at măsur i de s tab il ire a în tinder ii prejudiciului și de recuperare a acestuia, întrucât nu există certitudinea că s-a efectuat extinderea verificărilor la nivelul întregii categorii de operațiuni economice în care s-a constatat abaterea cauzatoare de prejudicii ori că s-a stabilit integral cuantumul prejudiciului."; Se poate observa că și în situația unei voințe comune a entității controlate cu organul de control, de determinare comună a întinderii prejudiciului, organul de control are posibilitatea de a emite decizia "…întrucât nu există certitudinea că s-a efectuat extinderea verificărilor la nivelul întregii categorii de operațiuni economice în care s-a constatat abaterea cauzatoare de prejudicii ori că s-a stabilit integral cuantumul prejudiciului….";
Este evident că în lipsa întinderii prejudiciului nu pot fi emise decizii de imputare, însă aceasta este atribuția concretă a entității controlate, și chiar dacă constatarea pagubei este atribuția organului de control, această constatare este adusă la cunoștința unității controlate care astfel își poate adapta conduita sub aspect temporal.
Nu există nici un considerent pentru care s-ar putea reține că ceea ce a constatat organul de control nu ar fi opozabil și entității controlate.
Acordarea unui temen unității controlate se circumscrie aceluiași mecanism gândit de către legiuitor, respectiv partajarea de competențe și urmărirea rezolvării situației într-un interval de timp prestabilit.
Din aceleași considerente nu se poate reține, ca element temporal, data emiterii deciziilor de imputare, nefiind permis a se considera că unitatea controlată ar avea la dispoziție un interval de timp nedeterminat pentru emiterea acestora. Lipsa unor decizii, ineficiența controlului, în lipsa unor termene concrete, incertitudine relațiilor juridice, nu pot fii acceptate în niciun raport juridic și cu atât mai puțin în unul ce implică gestionarea fondurilor publice.
Într-un astfel de raționament nu și-ar mai găsi rostul controlul efectuat de către Curtea de C., dacă această instituție ar emite doar „recomandări"; către entitățile controlate de a verifica și ulterior, a constata, potențiala existență a unui prejudiciu.
Referitor la existența angajamentelor de plată și determinarea termenului pentru această situație concretă prin raportare la art. 85 al. 1 din Legea nr.
188/1999, Curtea reține aceleași considerente, respectiv faptul că organul controlat are competența de constatare a prejudiciului, entitatea controlată doar pe cele de determinare a întinderii prejudiciului
Față de faptul că s-a constat în recurs ca fiind corecte susținerile instanței de fond referitoare la excepția tardivității, Curtea constată că nu se mai impune a fi analizate aspectele referitoare la casarea cu trimitere spre rejudecare, susținute de către recurentă.
În consecință, față de cele menționate anterior, în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 9, constatând legalitatea și temeinicia sentinței recurate se va respinge recursul formulat de pârât și se va păstra în întregime hotărârea atacată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâtul P. M. C. T. împotriva sentinței civile nr. 2035 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/* al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 5 septembrie 2012.
Red.M.D./ (...).
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A.-M. B..
