Decizia nr. 639/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.639/2012
Ședința ta de 30 ianuarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. ÎN NUME P. împotriva sentinței civile nr.3376 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., în contradictoriu cu intimata S. G. T. S. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal - suspendare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat C. L. F. pentru intimata S. G. T. S. S., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru .
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 27 ianuarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei o precizare din partea recurentei, din care un exemplar s-a comunicat reprezentantei intimatei.
Reprezentanta intimatei depune la dosarul cauzei întâmpinare și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 și art.10 din L. nr. 5. și reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată pentru fond și recurs, sens în care depune la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea onorariului avocațial (f.48-49).
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii precum și la chestiunea legată de prematuritate solicită respingerea ca nefondată.
În susținere se arată că intimata a formulat o contestație împotriva actelor administrative a căror anulare o solicită în termenul de 30 zile prevăzut de dispozițiile L. nr.5., respectiv la data de (...), expediată prin poștă și primită de recurentă la data de (...).
Potrivit art. 70 din O.G. nr.92/2003 recurenta avea obligația de a răspunde în termen de 45 zile, termen ce expira la data de 06 octombrie 2009, iar întrucât acesta nu a comunicat răspunsul, în martie 2010, după 5 luni de la introducerea contestației, intimata a înregistrat acțiunea pe rolul T. S.
Totodată, reprezentanta intimatei învederează instanței că decizia recurentei nu le-a fost comunicată, că a comunicat-o în timpul procesului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3376 din 19 mai 2011 pronunțată de Tribunalul
Sălaj în dosarul nr.(...) au fost respinse excepțiile prematurității și a inadmisibilității acțiunii.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S. G. T. S. S. Z., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - A. N. DE A. F. -
D. G. A F. P. S. și s-a dispus modificarea sumelor la care reclamanta a fost obligată prin D. fiscală nr.2376/(...) și D. de impunere nr.278/(...) în sensul că aceasta a achitat doar suma de 16.155 lei reprezentând majorări de întârziere și penalități.
A fost obligată pârâta și la 4.150 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în legătură cu excepțiile invocate de cauză de pârâtă, respectiv prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii, următoarele.
Cele două decizii au fost comunicate reclamantei în data de (...) și împotriva lor a formulat contestație administrativă, în termen de 30 de zile, respectiv în data de (...).
Pârâta avea obligația să răspundă contestației în termen de 45 de zile de la data primirii, termenul expirând la 6 octombrie 2009. Nu a făcut-o în termenul legal
și prin urmare, reclamanta avea la dispoziție termenul de 6 luni prevăzut de legea contenciosului administrativ pentru a solicita anularea actelor administrativ fiscale contestate.
Din cuprinsul întâmpinării depuse de D. G. a F. P. a J. S., rezultă că o astfel de decizie a fost totuși emisă în data de 20 aprilie 2010, numai că la acea dată, prezentul litigiu era deja pe rolul instanței iar faptul că nu a răspuns contestației în termen legal nu poate fi folosit împotriva reclamantei.
Prin urmare, cele două excepții nu au nici un fel de susținere, urmând a fi respinse ca nefondate.
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că în urma unui control efectuat de pârâtă la sediul reclamantei, control având ca obiect, inspecția fiscală generală pe perioada (...)-(...), s-a constatat că aceasta nu a declarat TVA-ul de plată eferent lunii decembrie 2004, în sumă de 16.596 lei, nu a colectat TVA -ul aferent cheltuielilor de protocol efectuate peste plafoanele legale în sumă de 660 lei.
Măsura dispusă prin D. nr.2376/(...) a fost aceea a înregistrării în evidența contabilă a societății a TVA-ului stabilit suplimentar în sumă de 17.256 lei, a majorărilor și a penalităților de întârziere în sumă de 26.341 lei.
În data de (...) a fost emisă și D. de impunere nr.278, care face referire la aceeași sumă.
În cuprinsul raportului de inspecție fiscală generală se reține că pentru luna decembrie 2004 societate a avut TVA de plată la bugetul de stat în sumă de 16.595,61 lei. Societatea a întocmit decontul de TVA pe luna decembrie 2004 dar nu a fost depus la AFP Z. S. de 16.596 lei reprezintă TVA de plată la bugetul de stat.
În baza L. nr.571/2003 rep.art. 156 alin 1 „Persoanele înregistrate conform art.153 trebuie să depună la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală, un decont de taxa, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă";.
Nedepunerea decontului de TVA pe luna decembrie 2004 constituie contravenție prevăzută de art.219 alin.1 lit.b din codul de procedură fiscală unde se prevede „Constituie contravenții următoarele fapte: b) neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor contribuțiilor și a altor sume";.
Societatea a fost sancționată contravențional în baza OG 92/2003 rep art.219 alin.2 lit.d prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria A/2009 nr.0091332 din data de (...) cu suma de 5.000 lei.
Din probele administrate în cauză, dar și din constatările efectuate de expertul numit, rezultă că reclamanta a depus declarația 300 privind decontul de TVA aferent lunii decembrie 2004, la data de 23 mai 2005.
Procedura de declarare nu a fost finalizată, neexistând indicii dacă acest decont a fost prelucrat în momentul primirii aspect ce rezultă din fișa sintetică editată la data de (...).
În conformitate cu OMF 338/2004, în cazul declarațiilor depuse direct la sediul organului fiscal prelucrarea datelor se face în prezența plătitorului. Nici părțile și nici expertul fiscal nu au putut determina motivul pentru care decontul nu a fost prelucrat. Indiferent cui îi aparține culpa, important este faptul că reclamanta datora suma ce i se impută și care reprezintă TVA și a cărei scadență era la data de (...).
Cu toate aceste, la data controlului, reclamanta nu mai datora TVA, întrucât această sumă se recuperează în interiorul perioadei verificate integral din TVA de recuperat înregistrat în aceeași perioadă.
De altfel, și pârâta recunoaște că această sumă s-a compensat cu TVA-ul de recuperat din perioadele următoare.
În schimb, pârâta are obligația de a achita majorări de întârziere și penalități.
Conform prevederilor art.117 Cod procedură fiscală, în cazul compensărilor, dobânzile și penalizările de întârziere se datorează până la data stingerii inclusiv. Data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de compensare iar pentru compensările efectuate înaintea restituirii sau rambursării sumei cuvenite debitorului - data depunerii cererii de rambursare sau restituire.
Din situația cuprinzând calcului majorărilor și al penalităților, rezultă că suma de 26.341 lei a fost calculată asupra sumei de 16.596 lei și a celorlalte diferențe stabilite suplimentar și care nu fac obiectul prezentei cauze. Or, în perioada controlată, societatea a înregistrat și suma negativă de TVA, iar soldul rămas neachitat a fost mai mic.
În final, consideră că, suma datorată de reclamantă este doar de 16.155 lei, sens în care a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantă, instanța a dispus modificarea sumelor la care reclamanta a fost obligată prin D. fiscală nr.2376/(...) și D. de impunere nr.278/(...) în sensul că acesta a achitat doar suma de 16.155 lei reprezentând majorări de întârziere și penalități.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta și la
4.150 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs D. G. a F. P. S. prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivare se arată că sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct. 9
Cod Procedură Civilă si în considerarea dispozitiilor art. 304/1 deoarece instanța de fond a pronuțat hotararea judecatoreasca fara a analiza in drept temeinicia și legalitatea actelor emise de unitatea fisclă.
Prin actiunea cu care reclamanta S. G. T. S. S. a investit instanța de judecată, s-a solicitat ca în temeiul art. 1 din L. nr. 5. instanța să dispună anularea Deciziei de impunere nr.278 din (...) si a D. de masuri nr.2375 din (...).
Dupa cum se poate observa,reclamanta a contestat actele administrative fiscal si nu actul jurisdictional respectiv D. nr.54 din (...) emisă de organul administrativ jurisdictional investit de reclamanta prin formularea în baza lui art.205 si 206 Cod procedura fiscala.
Contestația formulată în baza lui art.205 si 206 Cod procedura fiscal,este o procedura obligatorie în materia fiscala,posibilitatea atacari lor în contencios administrativ fiind posibila doar dupa parcurgerea de catre reclamanta a acestei proceduri conform dispozițiilor art.7 din L. nr.5. .
Asa cum reiese si din dispozitivul sentintei precum si din acțiunea promovata,reclamanta nu a ințeles sa atace aceasta Decizie emisa pe calea administrative de atac, desi excepțiile au fost invocate si puse în discuția partiilor, depunând in probatiune in fata instanței actul administrative jurisdictional emis.
Reclamanta nu a însusit actul jurisdicțional emis, desi instituitia a facut dovada emiterii acesteia, comunicarii acesteia cu reclamanta atat prin posta cu confirmare precum si publicarea de catre organul administrativ de atac a acestuia conform dispozițiilor art.44 Cod procedură fiscal , pe pagina de internet a A.-ului .
Prin urmare, întrucat reclamanta nu a urmat procedura legala instituita de lege,solicitam instanței de recurs admiterea excepției inadmisibilității acțiunii formulata de catre reclamanta.
Astfel, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.205 alin.(1) din O.G. nr.92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală care prevede că "Impotriva titlului de creanjă,precum și impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii.
Contestația este o cale administrativă de atac și nu Î. dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal iar art.209 din același act normativ prevede că "Contestațiile formulate.
Împotriva deciziilor de impunere , a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere se soluționează după cum urmează: a) contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, precum și accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal. .... "
Contestatoarea a înțeles să urmeze prevederile art.205 Cod procedură fiscală,in sensul de a contesta pe calea administrativ jurisdicțională măsurile fiscale dis puse prin actul administrativ de către organul fiscal
Astfel,în urma contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr.278 din (...) și a D. de măsuri nr.2376 din (...),organul de soluționare a contestațiilor formulate pe calea administrativ jurisdicțională, în baza art.216 Cod procedură fiscală, la data de (...) a emis actul administrative jurisdicțional reprezentând D. NR.54, prin care s-a dispus respingerea contestației formulată de contestatoarea reclamantă S. G. T. S. S.-Z.
Această decizie emisă de organele de soluționare în cadrul acestei proceduri pot fi atacate la instanțele judecătorești,iar hotărârile instanțelor sunt supuse recursului,existând astfel liberul acces la justiție și a dreptului persoanei vătămate într-un drept al său de o autoritate" publică,printr-un" act administrativ de a obține recunoașterea dreptului pretins,anularea actului și repararea pagubei.
Se face precizarea că, solutionarea starilor contencioase de natura fiscala prezinta urmatoarea particularitate: rezolvarea contestatiilor urmeaza mai intai calea procedurilor administrative si numai ulterior se poate recurge la proceduri jurisdictionale.
Doctrina a aratat ca introducerea in mod expres de legiuitor a calificarii contestatiei fiscale drept o cale administrativa de atac, deci negarea in realitate a caracterului administrativ jurisdictional al procedurii fiscale, urmareste in substanta impunerea obligativitatii parcurgerii prealabile a acestei proceduri administrative, inainte de sesizarea instantei judecatoresti cu o actiune de contencios administrative, nu se impiedica liberul acces la justitie.
Consecinta calificarii explicite a procedurii fiscale drept o procedura administrativa jurisdictionala, și de asemenea obligativitatea parcurgerii ei înainte de sesizarea instantei de contencios administrativ, conduce la sanctionarea actiunii ca fiind prematură.
De asemenea prin D. nr. 4., instanta constitutionala iși reconsidera jurisprudența in aceasta materie, in sensul ca stabileste motivat faptul ca procedurii de solutionare a contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale nu i se aplica dispozitiile art. 21 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata.
Mai mult, prin D. de impunere nr.278 și a D. de măsuri nr 2376 emise în baza Raportul de I. F., se menționează modalitatea de contestare a acestor acte administrative,invocându-se baza legală a posibilității de contestare a acestora,respective art.205 din O.G nr.92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală.
Având în vedere articolele invocate și coroborând acestea cu dispozițiile art.7 alin.(1) din L. nr.5. privind L. contenciosului administrativ ,articol care prevede procedura prealabilă ce trebuie urmată de contestator, considerăm că reclamanta este în eroare acțiunea introdusă de reclamantă împotriva actelor administrative emise în baza Raportului de inspectie fiscală întocmit de organul fiscal,fiind astfel prematură pe calea contenciosului administrativ.
De asemenea, reclamanta solicită suspendarea acestor acte administrative jurisdictionale. Referitor la aceste solicităm arătăm următoarele: In temeiul L. contenciosului administrativ nr. 5.,cu modificările ulterioare instanta competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cautiune de până la 2.000 lei.
Conform Deciziei de I. nr.278 din (...) și a D. de măsuri ,acte emise în baza
Raportului de I. F. încheiat de către A. de I. F. S. ,s-au stabilit în sarcina reclamantei taxa pe valoarea adaugata în suma de 16.595,61 lei stabilita suplimentar de catre organele de inspectie fiscala si majorarile de întârziere aferente în suma de 25.621 lei.
Sumele stabilite ca fiind datorate de către societatea debitoare către bugetul de stat,au fost constatate ca urmare a inspecției fiscale generale efectuată de organele de inspecție asupra modului de Î., determinare declarare, la bugetul de stat a impozitelor și contribuțiilor datorate de S. G. T. S. S.- Z.
Urmare întocmirii Raportului de I. F. și a emiterii Deciziei de I. F. nr.278 și A D. de măsuri nr.2375, societatea debitoare a depus o contestație cu privire la măsurile dispuse de organele de inspecție, urmând astfel calea administrativă jurisdicțională de atac prevăzută de art.206 Cod procedură fiscală.
Conform dispozițiilor art.216 alin.(1) Cod de procedură fiscală
"Introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Prin acțiunea formulată reclamanta solicită suspendarea executării actelor administrative cu caracter fiscal, până la soluționarea irevocabilă a cauzei în baza art.15 alin.1 din L. nr.5..
Invederează instanței că, conform art.14 alin.1 din L. nr.5.,pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal,trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiții in cazuri bine justificate în sensul art.2 alin.1,
și pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul art.2 alin.1 lit.ș), respectiv împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Arătăm instanței că,aceste condiții nu au fost îndeplinite de reclamantă, întrucât aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art.14 și art.15 din L. nr.5..
Invederează instanței faptul că actele administrativ fiscale emise de A. de I.
F. se bucură de prezumția de legalitate, fiind emise în baza și pentru executarea în concret a legilor.
Prin urmare, consideră că analizarea pur teoretică de către instanța de judecată, a premiselor suspendării executării actului administrativ fiscal formulată de către reclamantă nu este relevantă fără a se reține de către aceasta, a existenței în concret a cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura și amploarea măsurii dispuse de autoritatea publică emitentă, ori cu datele economice ale contribuabilului.
Chiar dacă instanța ar accepta că prin executarea actului s-ar produce un prejudiciu însemnat pentru societate reclamantă,suspendarea actului nu se poate dispune întrucât, așa cum am arătat cele două condiții prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ.
În ceea e privește fondul cauzei recurenta a învederat că apreciază că toate statuările din actele îndeplinite de inspecția fiscală au fost corecte întrucât societatea supusă controlului S. G. T. S. S. nu a respectat dispozițiile legale incidente în materia TVA.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului cu consecința obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Raportat la excepția inadmisibilității acțiunii și la chestiunile legate de prematuritate a apreciat că în mod legal prima instanță a respins excepțiile întrucât a fost respectată procedura prealabilă prevăzută de lege iar instanța a reținut că în această manieră pârâta și-ar invoca propria culpă.
Intimata învederează că i-au fost comunicate decizia de impunere nr.278/15 iulie 2009 și dispoziția nr.2376/14 iulie 2009 iar împotriva acestora a formulat contestație administrativă în termenul de 30 de zile prev. de L. nr.5. iar potrivit art.80 din OG nr.92/2003 recurenta pârâtă avea obligația să răspundă contestației formulate în termen de 45 de zile ce expira la (...) iar în lipsa unui răspuns în termenul de 6 luni calculat de la expirarea termenului în care recurenta era obligată să răspundă s-a adresat T. S. solicitând anularea actelor administrativ fiscale nelegale.
Pentru ipoteza în care nu proceda la atacate în instanță a acestor acte administrativ fiscale nelegale și în care aștepta răspunsul recurentei pârâte la contestația formulată risca pierderea termenului de 6 luni prev. de L. nrt.5. urmând a se invoca tardivitatea acțiunii sau chiar prescripția dreptului de a mai solicita anularea actelor.
D. nr.54 din 20 aprilie 2010 nu a fost comunicată niciodată intimatei iar înscrisurile depuse în probațiune pentru a dovedi contrarul nu realizează acest lucru întrucât nu există pe acestea nicio ștampilă astfel că apreciază că înscrisul a fost întocmit pro cauza.
Chiar dacă s-ar admite că a fost emisă această decizie intimata subliniază că aceasta s-a realizat după expirarea termenului de 6 luni pe care îl avea la dispoziție pentru atacarea actelor administrativ fiscale nelegale.
Esențial pentru respingerea celor două excepții invocate este faptul că legea contenciosului administrativ împreună cu art.52 din Constituția României Revizuită dispune expres ca în situația nesoluționării în termen a contestației administrative formulate contribuabilul are dreptul de a solicita analiza pe fond a cauzei sale de către instanța judecătorească competentă.
Recurenta emis decizia la 8 luni de la data înregistrării astfel că aceasta este tardivă și inopozabilă reclamantei astfel că apare ca fiind inadmisibil inechitabil și discriminatoriu ca reclamantei s-i fie aplicate sancțiunea decăderii
și ar însemna că reclamata este mai presus de lege astfel că cel puțin teza inopozabilității efectelor deciziei poate fi reținută ca urmare a constatării tardivității emiterii acesteia.
Este adevărat că în conformitate cu disp. art.218 alin.2 C.p.fiscală putea atac doar această decizie însă numai dacă recurenta pârâtă ar fi emis decizia fie în termenul de 45 de zile fie în termenul de 6 luni. Ori în lipsa acesteia reclamanta nu putea să rămână în pasivitate și să nu se prevaleze de căile legale de contestare a actelor în așteptarea unui termen incert.
Întrucât instanța de fond s-a investit cu soluționarea pe fond a acțiunii formulate reclamanta nu mai avea nici un interes să atace decizia nr.54 printr-o eventuală precizare a acțiunii.
Intimata a mai invocat prevederile art.2 alin.2 și ale art.8 și 11 din L. nr.5. concluzionând că nesoluționarea în termenul legal a contestației administrative dă dreptul contribuabilului să introducă acțiune de contencios fiscal pentru a obține verificarea pe fond a cauzei, întrucât contenciosul fiscal român este un contencios de plină jurisdicție care permite instanței să analizeze fondul cauzei atunci când organul administrativ nu a soluționat în termenul legal contestația .
În ceea ce privește fondul cauzei arată că apreciază hotărârea atacată ca temeinică și legală și solicită menținerea acesteia.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor dosarului Curtea reține următoarele:
Reclamanta S. G. T. S. S. în contradictoriu cu M. F. P. - A. N. de A. F. - D. G. a F. P. a J. S., prin cererea formulată solicită a se dispune suspendarea executării D. privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.2376/(...), precum și suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.278/(...) până la soluționarea prezentei acțiuni și anularea D. privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.2376/(...) comunicată în data de (...) și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.278/(...) ca fiind neîntemeiate și nelegale, precum și anularea actelor care au stat la baza celor două acte administrativ-fiscale atacate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
Motivarea acțiunii se fundamentează pe susținerea împrejurării că în urma unui control efectuat la sediul său în perioada (...)-(...), s-a emis dispoziția fiscală nr.2376/2009 prin care s-a luat măsura obligării sale la înregistrarea în contabilitate a TVA-ului suplimentar în sumă de 17.256 lei și a majorărilor și a penalităților de întârziere în cuantum de 26.341 lei.
Examinarea recursului cu respectarea exigențelor vizând ordinea de soluționare a cererilor relevă că așa cum de altfel s-a și invocat prioritară apare analiza legalității sentinței din perspectiva soluției pronunțate în urma examinării excepțiilor invocate în raport de prevederile art 137 C pr civ .
Primordial trebuie evidențiat că reclamanta S. G. T. S. S. a investit instanța de judecată, în temeiul art. 1 din L. nr. 5.cu solicitarea să dispună anularea
Deciziei de impunere nr.278 din (...) si a D. de masuri nr.2375 din (...).
Corect a evidențiat recurenta în acest context că reclamanta a contestat actele administrativ- fiscale si nu actul jurisdictional respectiv D. nr.54 din (...) emisă de organul administrativ jurisdictional investit de reclamanta prin formularea în baza lui art.205 si 206 Cod procedura fiscala.
Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii potrivit prevederilor art 205 Cod procedura fiscala.
Sensul dispozițiilor legale enunțate nu poate fi stabilit în maniera dorită de reclamantă , teza potrivit căreia exercitarea contestației nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, se interpretează prin raportare la prevederile L. 5..
Contestația formulată în baza lui art.205 si 206 Cod procedura fiscal,este o procedura obligatorie în materia fiscala,posibilitatea atacari lor în contencios administrativ fiind posibila doar dupa parcurgerea de catre reclamanta a acestei proceduri conform dispozițiilor art.7 din L. nr.5. .
Reclamanta a înțeles să urmeze prevederile art.205 Cod procedură fiscală,în sensul de a contesta pe calea administrativ jurisdicțională măsurile fiscale dispuse prin actul administrativ de către organul fiscal însă urmare a nesoluționări contestației în termenul stabilit de norma de procedură fiscală a declanșat în paralel și demersul judiciar fără a finaliza așa cum prevede art 7 din L. nr.5. procedura prealabilă .
Contenciosul administrativ asigura reclamantei o cale efectivă de a se apăra de atitudinea autorității pârâte fundamentată pe dispozițiile art 8 din L. nr.5.,astfel că sancțiunea pentru o eventuală nerespectare a termenelor de soluționare nu era atacarea cu nerspectarea exigențelor impuse de art 7 din L. nr.5. a actelor adminidtrative .
Trebuie evidențiat că în urma contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr.278 din (...) și a D. de măsuri nr.2376 din (...),organul de soluționare a contestațiilor formulate pe calea administrativ jurisdicțională, în baza art.216 Cod procedură fiscală, la data de (...) a emis actul administrative jurisdicțional reprezentând D. NR.54, prin care s-a dispus respingerea contestației formulată de contestatoarea reclamantă S. G. T. S. S.-Z.
Obiectul cenzurii instanței de contencios putea fi doar decizia emisă de organele de soluționare în cadrul acestei proceduri fiind astfel asigurat liberul acces la justiție și a dreptului persoanei vătămate într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ de a obține recunoașterea dreptului pretins,anularea actului și repararea pagubei.
Susținerea intimatei reclamante potrivit pentru ipoteza în care nu proceda la atacarea în instanță a acestor acte administrativ fiscale nelegale și în care aștepta răspunsul recurentei pârâte la contestația formulată risca pierderea termenului de 6 luni prev. de L. nr .5. urmând a se invoca tardivitatea acțiunii sau chiar prescripția dreptului de a mai solicita anularea actelor nu are nici un suport legal .
Textul art 7 din L. nr .5. stabilește ternele pentru introducerea plângerii prealabile iar art 11din L. nr .5. statuând : Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă astfel că nu se poate reține că prin necomunicarea răspunsului reclamanta pierdea acest termen .
Aserțiunea reclamantei potrivit căreia esențial pentru respingerea celor două excepții invocate de recurenta pârâtă este faptul că legea contenciosului administrativ împreună cu art.52 din Constituția României Revizuită dispune expres ca în situația nesoluționării în termen a contestației administrative formulate contribuabilul are dreptul de a solicita analiza pe fond a cauzei sale de către instanța judecătorească competentă este nefondată .
Instanța de contencios constituțional a reținut că nici o dispoziție constituțională nu interzice ca, prin lege, să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic.
Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională a reținut că cererea de chemare în judecată trebuie să respecte atât condițiile intrinseci, cât și pe cele extrinseci, impuse de lege. Din dispoziția criticată rezultă că este vorba de o condiție extrinsecă ce trebuie respectată, și anume că sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dar nu în toate cazurile, ci numai în acele cazuri în care legea prevede obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prealabile, fără a fi vorba însă de o jurisdicție specială administrativă. Astfel, nu se poate reține nici în acest caz o încălcare a art. 21 alin. (4) din Constituție, republicată.
Curtea a mai reținut că nici dispozițiile din Codul de procedură fiscală nu instituie jurisdicții speciale administrative, în sensul art. 21 alin. (4) din
Constituție, republicată.
Textele din Codul de procedură fiscală reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate, sau organelor superioare acestora, de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege.
De altfel reclamanta recunoaște în mod expres că în conformitate cu disp. art.218 alin.2 C.p.fiscală putea ataca doar decizia arătând că acesta ar fi fost posibil numai dacă recurenta pârâtă ar fi emis decizia fie în termenul de 45 de zile fie în termenul de 6 luni aspect apreciat ca nefundamentat în raport de considerentele evidențiate anterior.
Reclamanta mai susține că nu putea să rămână în pasivitate și să nu se prevaleze de căile legale de contestare a actelor în așteptarea unui termen incert însă așa cum s-a evidențiat un alt demers trebuia urmat dacă s-a apreciat că au fost depășite termenele de soluționare a cererilor legea contenciosului administrativ prevăzând expres drepturile persoanelor ce se consideră vătămate prin omisiunea soluționării cererilor în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii .
Intimata a mai invocat prevederile art.2 alin.2 și ale art.8 și 11 din L. nr.5. concluzionând că nesoluționarea în termenul legal a contestației administrative dă dreptul contribuabilului să introducă acțiune de contencios fiscal pentru a obține verificarea pe fond a cauzei, întrucât contenciosul fiscal român este un contencios de plină jurisdicție care permite instanței să analizeze fondul cauzei atunci când organul administrativ nu a soluționat în termenul legal contestația .
Reclamanta a procedat la examinarea art8 alin combinând teza I cu teza a II a a textului trăgând o concluzie eronată întrucât dacă s-ar admite teza reclamantei recursul grațios ar fi fără finalitate ori toate prevederile legale trebuie interpretate în sensul în care produc efecte și nu în sensul în care ajung să fie lipsite de efect . .
Recursul a fost apreciat pentru considerentele evidențiate anterior ca fiind fondat reținându-se prezența art 304 pct 9 C pr civ întrucât prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art 7, 8, 11 din L. 5. și dispozițiile art 205 și următoarele C pr fiscală , astfel că în temeiul art 20 din L. 5. și art 312C pr civ va admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr.
3376 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. S., pe care o va modifica în sensul admiterii excepției inadmisibilității cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE
Admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 3376 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. S., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
L. F.
GREFIER
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./(...). Jud.fond.P. R.a M
