Decizia nr. 6455/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
DOSAR NR. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6455/2012
Ședința publică de la 06 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
G. M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. M. Ș., sentinței civile nr. 2455/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu pârâta I. P. M.-S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. C., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. C. și art. 20 din L.a nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s- a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. C. declară închise dezbaterile
și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2455 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamantul B. M. Ș. în contradictoriu cu pârâta I. P. M. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Sub aspectul admisibilității cererii de ordonanță președințială în materia contenciosului administrativ, cu referire concretă la obiectul cererii deduse judecății, instanța a apreciat că a fost admisibilă. Procedura specială a suspendării executării actului administrativ , prevăzută de art.14-15 din L.a nr.
554/2004 nu poate fi exercitată în acest caz particular întrucât, prin ipoteză, suntem în prezența unui act administrativ negativ, concretizat într-o decizie de refuz din partea pârâtei atât pentru autorizarea provizorie a circulației, cât și pentru înmatricularea fără plata taxei de poluare.
Nerecunoașterea dreptului reclamantului de a solicita luarea unei măsuri provizorii și urgente pe calea ordonanței președințiale i-ar încălca și dreptul de acces la justiție garantat de art.21 din Constituția României și art.6 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
În concluzie, în temeiul art.28 din L.a nr. 554/2004 coroborat cu art. 581
Cod procedură civilă instanța a constatat admisibilitatea și compatibilitatea procedurii de ordonanță președințială în materia contenciosului administrativ generat de condiționarea înmatriculării autovehiculelor de dovada plății taxei de emisie și contestarea acestei taxe, a cărei nelegalitate se susține că decurge din încălcarea normelor comunitare.
Instanța a analizat în continuare condițiile speciale care se impune a fi întrunite potrivit art. 581 Cod procedură civilă, pentru admiterea cererii de ordonanță președințială:1) urgența;2) caracterul vremelnic al măsurii și 3) neprejudecarea fondului.
În absența unei definiții legale a urgenței aceasta se determină prin prisma
„ cazurilor grabnice"; enumerate în alineatul 1 al art. 581 Cod pr. civilă și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere , prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în cazul unei executări, ultimă ipoteză exclusă având în vedere împrejurările invocate în cuprinsul cererii.
Pretinsa privare de proprietate ,cu încălcarea art.1 din Protocolul 1 al Convenției europene a drepturilor omului, nu justifică prin ea însăși admiterea cererii. Analiza limitării dreptului de proprietate, din perspectiva exigențelor impuse statelor prin paragraful2 al art.1 din Protocolul 1 pentru a restricționa exercitarea folosinței bunurilor, în scopul de a asigura plata impozitelor și taxelor,trebuie făcută în mod particular, în funcție de situația fiecărei părți și numai condiționat de justificarea urgenței, impusă în dreptul intern ca o condiție esențială a ordonanței președințiale.
Urgența nu este o chestiune principală, ci se impune a fi stabilită de către judecător pe baza unor împrejurări concrete care în cauza dedusă judecății nu a fost confirmată prin probele administrate .
Urgența este justificată în cuprinsul cererii prin imposibilitatea reclamantului de a folosi vehiculul al cărui proprietar este, fiindu-i restrâns exercițiul acestui drept printr-un act de autoritate al instituțiilor statului. Prejudicierea în acest sens ar decurge în concret din necesitatea efectivă și obiectivă de a utiliza autovehiculul în calitate de administrator de rețea angajat al
Liceului de A. B. M., pentru a se deplasa pe traseul prevăzut conform serviciilor la care s-a obligat ,pe distanța de cca 25 km de la localitatea de domiciliu, orașul B. S. la locul de muncă din mun.B. M.
Reclamantul nu a probat, imposibilitatea de a se deplasa cu regularitate la locul de muncă cu un alt mijloc de transport, inclusiv comun. T. circumstanțele de fapt invocate nu se încadrează în niciuna dintre cazurile grabnice enumerate în alineatul 1 al art. 581 Cod pr. civilă, fiind opțiunea reclamantului de a recurge la dobândirea unui vehicul din străinătate, astfel încât nu sunt întrunite exigențele legale care caracterizează urgența.
Imposibilitatea folosirii vehiculului până la soluționarea irevocabilă a litigiului de drept comun nu justifică admiterea cererii întrucât în absența unei hotărâri favorabile pronunțate în litigiul de fond și dat fiind efectul suspensiv de executare al recursului, impus de către legiuitor în materia contenciosului administrativ, reclamantul este readus la statutul anterior refuzului de înmatriculare din partea pârâtei. A. statut nu îi permitea exercitarea dreptului de a circula cu vehiculul, ulterior datei la care ar fi expirat perioada maximă de 90 de zile în care putea fi autorizată provizoriu circulația autovehiculelor neînmatriculate.
Dobândirea autovehiculului este supusă dispozițiilor legale care reglementează condițiile de înmatriculare a vehiculelor în România, condiții pe care se prezumă că partea le cunoștea în momentul în care a cumpărat vehiculul și pe care le-a acceptat, inclusiv sub aspectul duratei îndelungate a procedurilor judiciare în contenciosul administrativ determinat de refuzul autorității administrative de a înmatricula vehiculele de import fără plata taxei de poluarea. A. circumstanță nu poate fi invocată în favoarea sa câtă vreme și-a asumat toate consecințele regimului de înmatriculare a vehiculelor instituit prin O. M. nr. 1. și a optat pentru acest demers juridic,alternativ posibilității de a obține înmatricularea vehiculului, cu achitarea taxei de poluare, taxă a cărei restituire să o solicite pe calea unei acțiuni distincte în contencios fiscal.
Condiția caracterului vremelnic este îndeplinită. Măsura solicitată are ca obiect autorizarea provizorie a circulației până la soluționarea cererii formulate în procedura de drept comun, având deci caracter temporar.
În ceea ce privește aparența dreptului de a înmatricula vehiculul fără plata taxei de emisie instituită de noua lege, instanța a apreciat că în absența constatării de către Curtea E. de Justiție a încălcării normelor comunitare prin noua L. nr.9. care a abrogat OUG nr.50/2008 și care condiționează înmatricularea vehiculelor de import de plata taxei de emisie, precum și a unei jurisprudențe constante a instanțelor naționale cu privire la nelegalitatea taxei impuse de noua L. nr.9., tranșarea acestei chestiuni în procedura ordonanței președințiale presupune prejudecarea fondului care este inadmisibilă în această procedură.
Pentru aceste considerente, întrucât nu au fost întrunite două dintre condițiile cumulative ale procedurii speciale a ordonanței președințiale în temeiul art. 581 Cod procedură civilă instanța a respins cererea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. M. Ș., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii reclamantului și înmatricularea provizorie prin emiterea de autorizații provizorii de circulație pentru autoturismul marca Audi A4, cu nr. de identificare W. și pe care l-a achiziționat din Italia.
În motivarea recursului reclamantul arată că pentru efectuarea și desfășurarea activității de serviciu - așa cum rezultă din adeverința atașată - este imperios necesară deplasarea zilnică și constantă a acestuia din B. S. spre localitatea B. M. și invers către localitatea de domiciliu, astfel că în fiecare zi sunt nevoit a parcurge peste 25 de kilometri dus-întors cel puțin pe această rută.
De fiecare dată, și pentru că de altfel legislația prevăzută prin prisma O. nr.50/2008 (de altfel situație menținută și prin noua L. nr.9.) nu mai permite eliberarea de numere provizorii decât limitat la un nr. de trei, sunt nevoit a recurge chiar la bunăvoința altor persoane sau a închiria pentru perioade scurte de timp alte autovehicule. în prezent sunt proprietară doar a autoturismului cu datele de identificare menționate.
De altfel așa cum este bine știut, parata, condiționează eliberarea
Autorizației de C. P. cu atașarea la dosarul pentru înmatricularea provizorie a unei Hotărâri Judecătorești sau a unei Ordonanțe Președințiale care să-i impună acest lucru.
Recurentul este prestator de servicii, în calitate de administrator de rețea în cadrul Liceului de A. cu punct de lucru în orașul B. M. localitate spre și din care în fiecare zi sunt nevoit a face naveta din orașul B. S., situație în care este dependent de acest orar al curselor de transport rutier și astfel cum rezultă din înscrisurile atașate cererii introductive. Mai mult decât atât este proprietarul autoturismului cu datele de identificare menționate mai sus și pentru care a solicitat deja instanței de judecată înmatricularea definitivă a acestuia în acest sens fiind Î. dosarul cu nr.(...).
Măsura solicitată prin prezenta are ca obiect înmatricularea provizorie, pana la soluționarea cererii formulate în procedura de drept comun înregistrată sub dosar nr.(...) din acest punct de vedere fiind întrunită una din condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și anume vremelnicia.
Urgenta este justificată prin imposibilitatea subsemnatului de a folosi vehiculul al cărui proprietar sunt fiindu-mi restrâns exercițiul acestuia drept printr-un act de autoritate al instituțiilor statului, iar prejudicierea în acest sens decurge în concret din necesitatea efectivă și obiectivă de a utiliza autovehiculul în calitate de angajată a societății la sediul acesteia din localitatea M. pentru a se deplasa pe traseul prevăzut conform serviciilor la care s-a obligat și la distanță de cca 17 km (25 km dus-întors) de localitatea de domiciliu - localitatea B. M.
Singurul mijloc legal pentru a înlătura temporar - și până la constatarea nelegalității ori dimpotrivă a legalității actului printr-o hotărâre de fond - efectele refuzului de înmatriculare pe care îl apreciază abuziv îl constituie doar această cale a ordonanței președințiale.
Apoi prejudicierea recurentului evident decurge din necesitatea și imposibilitatea de a utiliza acest vehicul pentru a onora obligațiile pe care și le-a asumat.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului solicită a aprecia aparenta dreptului ca fiind conturată de probele administrate în favoarea acestuia care în calitate de proprietar a parcurs procedura reglementată de art.7 din ordinul MAI nr.1. pentru înmatricularea permanentă a vehiculului.
De aceea, având in vedere cele prezentate mai sus, constatând ca in cauza sunt necesare masuri urgente si cu caracter vremelnic pentru a preintampina o paguba iminenta, reținând că aparenta dreptului de care recurentul se prevalează îi este favorabil, că măsura solicitată este conformă cu dreptul, iar aparența acestuia este în favoarea acestuia care prezintă și are în favoarea lui o situație juridică legală și justific așadar un interes legitim pentru a i se menține o stare de fapt provizorie așa cum s-a solicitat.
Aparența dreptului este conturată de probele administrate în favoarea acestuia care în calitate de proprietar a parcurs procedura reglementată de art.7 din ordinul MAI nr.1. pentru înmatricularea permanentă a vehiculului
În condițiile în care legalitatea obligației de plată a acestei taxe de poluare chiar prin prisma noilor reglementări lega le care preiau și mențin aceleași criterii de calcul și stabilire a taxei constituie și în prezent obiectul unui număr considerabil de litigii pe rolul instanțelor judecătorești, în proporție majoritară soluționate în sensul admiterii cererilor proprietarilor de autovehicule second achiziționate dintr-un stat membru al Uniunii Europene și după ce în prealabil au mai fost înmatriculate, evident că aparenta dreptului de care se prevalează îi este favorabilă.
Dacă o regulă de drept național ar putea împiedica judecătorul cauzei sesizat cu un atare litigiu și indubitabil guvernat de dreptul comunitar prin prisma chiar a art.110 din TFUE să acorde măsurile provizorii necesare asigurării deplinei eficacități a unei atare hotărâri, s-ar ajunge la diminuarea efectelor dreptului comunitar incident și prin raportare la art.148 din Constituția României și acesta ar fi obligat să nu aplice această regulă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 8 iulie 2012 (f.6-7) I. P. Județului M. a solicitat instanței să se țină cont și de prevederile art. 15 alin 1 și 2 din OMAI nr. 1., care reglementează faptul că înmatricularea se poate face succesiv pentru perioade ce nu pot depăși 30 de zile, cu condiția achitării tuturor taxelor și tarifelor legale necesare înmatriculării, înainte de eliberarea următoarei autorizații.
În motivare, pârâtul a arătat că prin recursul formulat, reclamantul solicită modificarea Sentinței Civile nr. 2455 pronunțată în ședința publică din data de
(...) în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, iar pe cale de consecință obligarea S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. M. să autorizeze provizoriu circulația autovehiculului marca AUDI A4 seria șasiu WAUZZZ8DZT
A261229, până la soluționarea fondului cauzei, respectiv DOSAR NR. (...), având ca obiect înmatricularea definitivă a autovehiculului, fără prezentarea dovezii achitării taxei de poluare.
În ceea ce privește recursul reclamantului, învederăm instanței că URGENȚ A constituie o cerință esențială atât pentru exercitarea cererii cât și pentru admisibilitatea ordonanței.
Art. 581 al. (1), Cod pr.civ. prevede situațiile în care se poate aprecia urgența, anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ori, în cauză, nu este incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 581 Cod pr. C., astfel încât cerința URGENȚEI nu este îndeplinită.
În momentul achiziționării autovehiculului în cauză, reclamantul a cunoscut atât situația de fapt a autovehiculului, cât și situația de drept (pentru înmatricularea acestuia în România se impune plata taxei de poluare) .
Mai mult, URGENȚA nu se justifică având în vedere că reclamantul poate plăti taxa de poluare și .ulterior, să solicite instanței de judecată restituirea taxei de poluare dacă o consideră "ilegală" deoarece nu putem să punem în relație de interdependență între faptul că nu poate utiliza autovehiculul și situația că acesta consideră o taxă prevăzută de lege pentru înmatricularea autovehiculelor în România ca fiind "ilegală".
Pârâtul arată că, S. P. C. R. P. de C.-și Î. a V. M. are obligația înmatriculării provizorii cu respectarea actelor normative în vigoare care reglementează acest domeniu de activitate ( în speță O.M. nr. 1. privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor) și obligația de a pune în executare actele Guvernului, care impun o anumită conduită în domeniul nostru de activitate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Curtea reține că instanța de fond a analizat corect și legal condiția urgenței legată nemijlocit de admiterea cererii de ordonanță președințială.
Așa cum a reținut instanța de fond condiția urgenței nu a fost dovedită, nefiind probat că îi este imposibil să se deplaseze cu regularitate la locul de muncă cu un alt mijloc de transport, inclusiv mijloace de transport în comun.
Mai apoi, urgența nu se justifică nici din perspectiva faptului că reclamantul poate plăti taxa pe emisiile poluante iar ulterior poate solicita instanței judecătorești restituirea taxei pe poluare dacă apreciază ca ilegală.
Așa cum corect s-a reținut, dobândirea autovehiculului este supusă dispozițiilor legale care reglementează condițiile de înmatriculare a vehiculelor în România, condiții pe care se prezumă că partea le cunoștea în momentul în care a cumpărat vehiculul și pe care le-a acceptat, inclusiv sub aspectul duratei îndelungate a procedurilor judiciare în contenciosul administrativ determinat de refuzul autorității administrative de a înmatricula vehiculele de import fără plata taxei de poluarea. A. circumstanță nu poate fi invocată în favoarea sa câtă vreme și-a asumat toate consecințele regimului de înmatriculare a vehiculelor instituit prin O. M. nr. 1. și a optat pentru acest demers juridic, alternativ posibilității de a obține înmatricularea vehiculului, cu achitarea taxei de poluare, taxă a cărei restituire să o solicite pe calea unei acțiuni distincte în contencios fiscal.
De asemenea, instanța a analizat corect și cerința neprejudecării fondului cât și aceea a aparenței dreptului de a în matricula vehiculul fără plata taxei pe poluare.
Curtea reține că cererea de înmatriculare chiar pe o durată scurtă de timp cu consecințe ulterioare pe terenul folosirii autovehiculului, respectiv dacă s-ar soluționa favorabil cererea de ordonanță președințială s-ar tranșa definitiv și cererea de înmatriculare fără plata taxei pe emisiile poluante.
În ceea ce privește aparența dreptului de a înmatricula vehiculul fără plata taxei de emisie instituită de noua lege în absența unei jurisprudențe relevante la nivel național consolidată de o hotărâre a CJUE privind încălcarea normelor dreptului european prin noua L. nr. 9. care a abrogat OUG nr. 50/2008, act normativ care condiționează în prezent înmatricularea autovehiculului de import de plata taxei de emisie , corect s-a decis că o atare cerință nu este dată deoarece tranșarea acesteia ar însemna prejudecarea fondului dreptului.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că motivele evocate de recurent nu sunt întemeiate, instanța de fond interpretând și aplicând corect dreptul sens în care nu este dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 582 C.pr.civ. urmează să respingă recursul ca nefondat cu consecința menținerii în tot a hotărârii atacate.
PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul B. M. Ș. împotriva sentinței civile nr. 2455 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
R.-R. D. L. U. M. D.
G. M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. M. H.
