Decizia nr. 6605/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6605/2012
Ședința publică de la 13 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamantul P. F., împotriva sentinței civile nr. 2., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții P. M. Z. și C. LOCAL Z., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare anulare hotărâre, reparare prejudiciu material.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât
și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului P. F. împotriva Primăriei municipiului Z. și C. local Z. pentru anularea HCL 5. și a regulamentului privind activitatea de ridicare a autovehiculelor, precum și obligarea pârâților la repararea prejudiciului material cauzat în sumă de 248 lei plus dobânda legală aferentă.
În motivarea hotărârii, Tribunalul Sălaj a arătat că adoptarea acestei hotărâri de consiliu s-a făcut cu respectarea procedurii consultative impuse de imperativul asigurării transparenței decizionale, competența autorităților locale de reglementare a acestui serviciu rezultă și din prev.art.5 din HG 1., iar C. local a adoptat această hotărâre în aplicarea prev.art.64 din OUG 1., astfel încât hotărârea este temeinică și legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. F. arătând că solicită modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii sale deoarece prin acte administrative emise de autoritățile locale nu se pot stabili sancțiuni complementare, așa cum arată și art.5 alin.4 din OG 2/2001, există un regulament de aplicare a OG 1. însă cum acesta nu prevede o procedură de ridicare a autovehiculelor, aceasta nu înseamnă că procedura poate fi reglementată printr-o hotărâre de consiliu local, întrucât s-ar încălca dispozițiile legale în materie de competență. Regulamentul la care face referire art.64 alin.1 și 3 din OUG 1. poate fi adoptat doar de G. și nu de către consiliile locale, fiind încălcare prev.art.4 din Legea 24/2000. Pe de altă parte, recurentul arată că efectul direct al aplicării acestor operațiuni de ridicare constituie o ingerință efectivă în exercițiul dreptului de folosință asupra bunurilor mobile din perspectiva art.1 Protocolul 1 la C.
C. local al municipiului Z. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat arătând că operațiunea de ridicare transport, depozitare, pază și eliberare a fost stabilită prin HG 1., act normativ care dă în competența consiliilor locale adoptarea regulamentelor de desfășurare a acesteia.
Asupra recursului, Curtea cu majoritate de voturi va reține următoarele:
Prin H. C. local nr.5. a fost modificat regulamentul privind activitatea de ridicare, transport, depozitare, pază și eliberare a autovehiculelor și remorcilor staționate neregulamentar pe domeniul public al municipiului Z., aprobat prin HCL
86 din (...). Modificarea regulamentului s-a făcut în privința capitolului II art.4 din regulament, în sensul de a arăta localizarea staționării neregulamentare a capit.II art.5 lit.g din Regulament, privitor la solicitarea acțiunii de ridicare și ca atare, s-a republicat noul regulament cu modificările mai sus arătate.
Prin criticile formulate în acțiune, reclamantul nu a arătat de ce această hotărâre este nelegală pentru că în cazul în care acțiunea sa ar duce la anularea acestei hotărâri, efectul ar fi menținerea regulamentului adoptat prin HCL 8. a municipiului Z. fără modificările aduse prin H. 5.. Astfel, reclamantul nu a formulat critici cu privire la modificarea regulamentului, ci la însăși regulamentul adoptat prin HCL 8., fără ca această din urmă hotărâre să fie atacată prin acțiune în contencios administrativ.
În ceea ce privește criticile formulate în recurs, Curtea va aprecia că art.64 din OUG 1. stabilește posibilitatea de ridicare a vehiculelor staționate neregulamentar și competența de realizare a operațiunilor administrative de autoritatea publică locală, arătând că: „ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz";.
Același articol arată și faptul că ridicarea vehiculelor dispusă de P. rutieră se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament și în timp ce reclamantul consideră că acest regulament trebuia adoptat prin hotărâre de guvern, C. local consideră că dimpotrivă, el trebuia adoptat de către autoritatea publică deliberativă locală, în virtutea dreptului de autonomie locală.
Curtea va aprecia că soluția C. local prin adoptarea acestei hotărâri prin care a aprobat modificarea regulamentului, este cea legală. Aceasta deoarece, Regulamentul de aplicare a OUG 1. adoptat prin H. G. nr.1391/2006 nu stabilește detaliile acestei operațiuni administrative, întrucât ea a fost dată în competența C. local a municipiului Z., conform art.64 alin.1 din OUG 1. citat mai sus și prin HG
1..
Prin această hotărâre de C. local, această autoritate nu a intrat în competența autorității publice centrale pentru că Guvernul României nu putea adopta un act normativ prin care să reglementeze modalitatea în care C. local înțelege să organizeze această activitate de ridicare a autovehiculelor pentru că nu există considerent de interes general, ci modalitatea de ridicare trebuie particularizată în funcție de caracteristicile fiecărei unități administrativ teritoriale
,de personalul de care dispune, de bugetul alocat și de alte condiții specifice la nivel local, care nu pot fi uniformizate pe cuprinsul întregii țări.
Ca atare, nu este vorba de o sancțiune complementară stabilită cu încălcarea art.5 alin.4 din OG 2/2001, sancțiune care este stabilită prin act normativ special ci efectiv de o operațiune administrativă ulterioară stabilirii sancțiunii principale și complementare de către P. rutieră.
Nu este real faptul că prin art.134 din OUG 1. s-ar fi stabilit competența de reglementare pentru această operațiune administrativă în sarcina G. și nici faptul că prin intrarea în vigoare a OUG 1. s-ar fi abrogat HG 1. pentru că o abrogare expresă nu a fost făcută prin acest act normativ, iar prevederile HG 1. nu contravin OUG 1..
Astfel, hotărârea C. local a fost emisă în limitele și potrivit normelor care o ordon, potrivit sarcinilor și competențelor stabilite conform art.36 alin.2 lit.c și art.45 alin.1 din Legea 215/2001 fiind atributul C. local de a adopta acest act de administrare a domeniului public și privat și nu al G. României, iar avizul pe care recurentul-reclamant arată că nu a fost obținut conform art.1 alin.4 din OUG 1. s-a datorat tocmai faptului că avizul s-a obținut la data adoptării regulamentului, dată care a fost emiterea HCL 86 din (...).
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că prin operațiunea de ridicare s-ar aduce atingere dreptului la un bun garantat de protocolul 1 din CEDO,acesta va fi înlăturat pe considerentul că în repetate cauze Curtea Europeană a decis că nu s-a ajuns prin operațiunile de ridicare la o confiscare, expropriere sau altă modificare a statutul real al bunului litigios, fiind vorba de o simplă măsură de poliție ce aparține de domeniul public.
Așa fiind, Curtea în considerarea majorității membrilor completului, a apreciat că hotărârea C. local este o reglementare de detaliu care nu doar că poate fi adoptată și prin alte acte normative decât hotărârea de guvern, ci competența de emitere a hotărârilor privind administrarea domeniului public și de organizare a serviciilor unității administrativ teritoriale, nu poate aparține decât C. local și în acest sens hotărârea de modificare a regulamentului adoptat printr-o altă hotărâre care nici nu a fost atacată, este legală, iar modificările stabilite sunt doar de nuanță și nici nu au fost arătate cerințe care să ducă la concluzia că actul administrativ de modificare ar fi nelegal. Cu toate acestea, având în vedere criticile formulate prin acțiune, motivarea hotărârii primei instanțe și recursul declarat, Curtea a analizat toate aspectele de legalitate chiar dacă unele dintre acestea ar putea fi antamate doar în condițiile în care s-ar fi atacat și actul administrativ prin care s-a adoptat acest regulament.
Prin urmare, în conformitate cu prevederile art.312 raportat la 304 pct.7 și 9,
304/1 C.proc.civ. și art.20 din Legea 554/2004 va respinge recursul cu majoritate de voturi și va menține în întregime sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cu majoritate de voturi recursul declarat de reclamantul P. F. împotriva sentinței civile nr.2161 din 29 martie 2012 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI, R. R. D. M. D. L. U. opinie separată
GREFIER M. T. red.RRD/AC
2 ex. - (...)
