Decizia nr. 661/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 661/2012
Ședința de la 31 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător A.-I. A.
Judecător C. I.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de C. LOCAL AL C. B. B. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 369 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B. Năsăud în contradictoriu cu intimații N. D., R. G., C. A., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimaților - întâmpinare prin care se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece nu C. Local este instituția competentă pentru a trece bunurile din domeniu public în cel privat se mai solicită respingerea recursului formulat ca nelegal, netemeinic și nefundat și menținerea sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art. 10 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare asupra înscrisurilor existente la dosar.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 369 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B. Năsăud a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții N. D., R. G., C. A., în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL C. B. B., prin primar, și în consecință:
- a fost obligat pârâtul să demareze procedura prev. de art. 30 din
OUG nr. 6. privind trecerea în domeniul privat al statului a spațiilor denumite „. uman"; și teren aferent, identificate în cf. nr. 3027 B.-B., iar după finalizarea acestora la continuarea procedurii de vânzare prev. de OUG nr. 6.
A fost respinsă cererea privind obligarea la plata daunelor cominatorii de 300 de lei/zi începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea efectivă a obligațiilor.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1243,10 lei.
În considerente se reține că, prin acțiunea înregistrată la tribunal sub nr. de mai sus reclamanții N. D., R. G., C. A. în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL C. B. B. PRIN P. au solicitat obligarea pârâtului să înceapă procedurile prev. de art.30 din OUG 6. de trecere în domeniul privat al statului a spatiilor denumite "dispensar medical uman" si teren aferent din B.-B., str. P. nr.46 deținute de către reclamanți si să continue procedurile de vânzare prev. de OUG 6., sub sancțiunea daunelor cominatorii de 300 lei/zi începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea efectivă a obligației.
Reclamanții sunt medici și dețin cabinetele medicale și terenul aferent din B.-B., str. P., nr. 46, jud. B.-Năsăud. Aceste imobile fac parte din domeniul public publicat în MO 647 bis din 31 august 2002, anexa 6 și însușit de C. Local prin H. nr. 1. august 1999.
Conform OUG 6. spatiile pe care le dețin pentru cabinete medicale se vând către medici cu procedura prevăzută de acest act normativ. Art. 30 stabilește și obligația de trecere în domeniul privat al statului a imobilelor ce se afla în proprietatea publică, iar consiliile județene și consiliile locale sunt mandatate să întreprindă măsurile necesare în vederea vânzării spatiilor medicale și terenurilor aferente aflate în domeniul public. Raportat la dispozițiile al.1 din art. 30 rezultă că pârâta, în calitate de consiliul local are obligația de a propune G. să treacă prin hotărâre imobilele respective din domeniul public în domeniul privat al statului și apoi să continue procedurile de vânzare conform dispozițiilor OUG 6..
C. local le-a comunicat că nu s-a început această procedură deoarece bunurile din domeniul public nu pot fi vândute și în consecință nu se va demara această procedură. Au formulat și o cerere scrisă către C. local, care încă nu a fost soluționată. Mai mult, au fost începute niște lucrări de construcție pe terenul aferent cabinetelor medicale.
S-a precizat că în anexa 6 dispensarul se compune din suprafață construită de228,5 mp, S. desfășurata de 228,5 mp. și teren aferent 1964 mp identificat în CF 501, top. 451, 452. Alături de acestea se afla si magazia dispensarului cu S constr. de 70 mp, S. desf. de 70 mp., si teren aferent 40 mp. identificat in același CF. Din identificările de carte funciara s-a observat că pârâta a ieșit din indiviziune față de proprietarii inițiali de Cf și și-a înscris dreptul de proprietate in CF 2926 B.-B., nr. cad.303/1 cu categoria de folosința gradină.
Reclamanții solicită trecerea în domeniul privat al statului și apoi vânzarea dispensarului și a terenului aferent așa cum acesta a fost identificat prin HG și anexa 6 la aceasta.
Pârâtul C. Local al C. B.-B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca fiind neîntemeiată cu obligarea acestora la cheltuieli de judecată, pentru următoarele argumente.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia pentru următoarele argumente:
- dreptul de proprietate publică este acel drept de proprietate a statului și unităților administrativ teritoriale, asupra bunurilor din domeniul public, care se exercită în regim de drept public, fiind inalienabil, imprescriptibil și insesizabil.
Pornind de la definiția mai sus arătată se disting ca titulari ai dreptului de proprietate, statul roman, pe de o parte si unitățile administrativ teritoriale pe de alta parte.
Prevederile art.30 din OUG 6. privește acele spatii medicale și terenuri aferente care aparțin domeniului public al statului și care trec în domeniul privat al statului, respectiv in administrarea M. Sănătății P.e.
Ori, in speța, este vorba de un bun aparținând proprietății publice a unității administrativ teritoriale, respectiv C. B.-B., așa cum rezultă din Anexa 6 ce cuprinde inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al C. B.-B., publicat in Monitorul Oficial nr.647 Bis in data de (...)
In consecința, Guvernul României este persoana abilitată ca prin H. sa treacă bunurile din domeniul public al statutului în domeniul privat, în situația în care aceste bunuri privesc bunuri ale domeniului public al statului.
Sunt mandatate consiliile locale să întreprindă măsurile necesare pentru vinderea spațiilor medicale și a terenurilor aferente prevăzute la al.l a art.30 din OUG 69/2008. În consecință o asemenea obligație nu poate fi reținută în sarcina pârâtului, atâta timp cât nu exista vreo hotărâre de guvern în acest sens, cu privire la bunuri ce sunt situate pe teritoriul comunei B.-B.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut, pe fondul cauzei, următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1-2 din OUG nr. 6., acest act normativ stabilește cadrul juridic pentru vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților teritoriale în care la data intrării în vigoare a ordonanței funcționează unități medicale înființate și organizate potrivit OG nr.
124/1998, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, conform OUG nr. 8., prin spațiu medical înțelegându-se spațiul în care se desfășoară efectiv activitate medicală și activitate medical conexă, precum și cota indiviză corespunzătoare dreptului de proprietate asupra spațiului comun.
Așadar, OUG nr. 6., pe care se întemeiază acțiunea reclamanților se aplică atât în privința spațiilor medicale proprietate a statului, cât și în privința spațiilor medicale proprietate privată a unităților administrativ teritoriale (conținutul noțiunii de spațiu medical fiind definit în cuprinsul art. 1 alin. 2 din OUG nr. 6.).
Conform art. 30 din OUG nr. 6., spațiile medicale și terenurile aferente în care funcționează unități medicale înființate și organizate potrivit Ordonanței G. nr. 124/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a G. nr. 8., aprobată cu modificări prin L. nr. 5., care aparțin domeniului public al statului trec în domeniul privat al statului și în administrarea M. Sănătății P.e, prin hotărâre a G., în condițiile Legii nr. 2. privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare. Se mandatează consiliile județene, C. General al Municipiului București și consiliile locale să întreprindă măsurile necesare pentru vânzarea spațiilor medicale și a terenurilor aferente, prevăzute la alin. (1), în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
Sunt adevărate susținerile pârâtului în sensul că, în art. 30 din OUG nr. 6., se menționează că bunurile care aparțin domeniului public al statului trec în domeniul privat al statului și în administrarea M. Sănătății P.e, însă din coroborarea disp. art. 30, cu disp. art. 1, art. 3, art. 31 și 32 din ordonanță, rezultă că ordonata se aplică și spațiilor medicale proprietate a unităților administrativ teritoriale și că consiliile locale sunt abilitate să întreprindă măsurile necesare pentru trecerea în proprietatea privată a unităților administrativ teritoriale a spațiilor medicale, în vederea vânzării acestora către cei îndreptățiți.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanții sunt medici și dețin cabinetele medicale și terenul aferent din B.-B., str. P., nr. 46, jud. B.- Năsăud. Aceste imobile fac parte din domeniul public, așa cum rezultă din Anexa 6 ce cuprinde inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al C. B.-B., publicat in Monitorul Oficial nr.647 Bis in data de (...).
Raportat la considerentele reținute mai sus, tribunalul a apreciat că pârâtului îi incumbă obligația legală de a întreprinde măsurile necesare pentru vânzarea spațiilor medicale și a terenurilor aferente, prevăzute la alin. (1), în condițiile OUG nr. 6., cu privire la imobilele la care nu există impedimentele prevăzute de art. 1 alin. 5 și art. 2 din același act normativ, în speță neexistând o astfel de situație, astfel că a admis acțiunea reclamaților în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului să demareze procedura prev. de art. 30 din OUG nr. 6. privind trecerea în domeniul privat al statului a spațiilor denumite „. uman"; și teren aferent, identificate în cf nr. 3027 B.-B., iar după finalizarea acestora la continuarea procedurii de vânzare prev. de OUG nr. 6.
Instanța a respins cererea privind obligarea la plata daunelor cominatorii de 300 de lei/zi începând cu data rămânerii definitive a sentinței
și până la executarea efectivă a obligațiilor, apreciind-o ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1243,10 lei (
1203,80 lei-onorariu expert, 39,30 lei - taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).
Împotriva sentinței a declarat recurs C. Local al comunei B.-B., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii și rejudecând cauza, admiterea excepției invocate, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului arată că prevederile cuprinse în OUG nr.6. se referă la "vânzarea spațiilor proprietate privată ... a unităților administrativ- teritoriale în care funcționează cabinetele medicale", motivat de faptul că spațiile care fac parte din domeniul public nu pot fi vândute.
Dispensarul medical din comuna B.-B. este înscris în domeniul public al comunei, fiind atestat prin HGR, nr. 9.. Arată că instanța nu putea să-l oblige fără acordul său să scoată bunul din domeniul public, ca mai apoi să-l vândă.
Prin sentința recurată instanța, l-a obligat să demareze procedura prevăzută de art.30 din OUG nr.6. privind trecerea in domeniul privat al statului a spațiilor denumite" dispensar uman" și teren aferent, identificate în CF nr.3027 B. -B., iar după finalizarea acestora la continuarea procedurii de vânzare prevăzută de ordonanță. De observat că prevederile art.30 alin. 1 se referă la "spațiile medicale și terenurile aferente ... care aparțin domeniului public al statului care trec în domeniul privat al statului prin H. a G., în condițiile Legii nr.2.". Prin urmare apreciază că instanța putea institui această obligație numai în situația în care spațiile medicale se aflau în proprietatea statului. De altfel, prevederile alin 2 ale art.30 precizează că se mandatează ... consiliile locale să întreprindă măsurile necesare pentru vânzarea spațiilor medicale și terenurile aferente prevăzute la alin 1, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență". Există o mare diferență între a mandata dacă se consideră oportun să se încheie un astfel de act juridic și a obliga pe cineva să vândă.
Obligarea consiliului local al comunei B. - B. la adoptarea unei hotărâri de scoatere din domeniul public al comunei a spațiilor cabinete medicale aduce atingere dispozițiilor cuprinse în art.44 alin( 1) teza întâi din Constituția R., privind garantarea dreptului de proprietate privată. Prin scoaterea din domeniul public a acestor bunuri și vânzarea acestora are loc un transfer silit de proprietate aducându-se atingere și ali. 1 din primul Protocol la C. E. a D. O. A. Curtea E. a D. O. a statuat în jurisprudența sa că o privare de proprietate trebuie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat. De asemenea, prin instituirea obligației de vânzare a spațiilor care au destinația de cabinete medicale, există riscul schimbării în viitor a destinației acestora, comuna ne mai dispunând în viitor de baza materială necesară accesului cetățenilor din comună la ocrotirea sănătății.
C. local al comunei a analizat în mai multe rânduri prevederile cuprinse în OUG nr.6., referitoare la vinderea cabinetelor medicale și de fiecare dată în unanimitate s-a pronunțat, împotriva vinderii acestora deoarece s-a creat un precedent dezavantajos pentru comună prin vinderea cabinetului medical din satul aparținător C., spațiu vândut de către unitatea aparținând de cooperație în 1991, satul rămânând fără unitate medicală la numeroasele solicitări ale locuitorilor din satul C. de a li se asigura asistență medicală nu s-a reușit până în prezent să se asigure un spațiu adecvat, deși există personal calificat disponibil in localitate.
Arată că li s-a asigurat reclamanților în cadrul Dispensarului medical spațiile necesare în regim de contract de comodat, fără chirie, existând condiții bune pentru funcționarea activității medicale.
C. local al comunei a hotărât ca o parte din terenul aferent
Dispensarului Medical să facă obiectul unui proiect de construire a unui bloc de locuințe pentru tinerii din comună, soluționând astfel o altă problemă socială a comunei.
Considerăm că prin această sentință se mai încalcă și prevederile art.136 alin.2 din Constituție în care se menționează că proprietatea publică este garantată și ocrotită de lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritorial .
Mai mult instanta de fond in mod gresit face aplicarea art.30 din lege in condițiile in care aceasta norma priveste bunuri care nu se afla in administratrea unitatilor locale, ci a statului reprezentat de G. R., bunuri ce sunt puse la dipozitia M. S. aceea legiuitorul a stabilit ca doar printr-o hotarare de guvern, ce excede competentelor sale, sa se treaca bunurile din domeniul public in cel privat al statului.
Fata de cele mentionate in prima teza a petitului mai sus aratat, ridică xceptia lipsei calitatii procesuale pasive a subscrisului pentru urmatoarele argumente: dreptul de proprietate publica este acel drept de proprietate a statului si unitatilor administrativ teritoriale asupra bunurilor din domeniul public, care se exercita in regim de drept public, fiind inalienabil, irnprescriptibil si insesizabil.
Pornind de la definitia mai sus aratata se distinge ca titulari ai dreptului de proprietate statul roman pe de o parte si unitatile administrativ teritoriale pe de alta parte.
Prevederile art.30 din OUG 6. priveste acele spatii medicale si terenuri aferente care apartin domeniului public al statului si care trec in domeniul privat al statului, respectiv in administrarea M. Sanatatii P.e.
Ori in speta este vorba de un bun apartinand proprietatii publice a unitatii administrativ teritoriale, respectiv C. B. B., asa cum rezulta din Anexa 6 ce cuprinde inventarul bunurilor care apartin domeniului public al C. B. B., publicat in Monitorul Oficial nr.647 Bis in data de (...).
In consecinta G. R. este persoana abilitata ca prin H. sa treaca bunurile din domeniul public al statutului in domeniul privat, in situatia in care aceste bunuri privesc bunuri ale domeniului public al statului.
A., raportat la prevederile legale invocate in actiune considera ca exceptia invocata este temeinica si in consecinta solicită admiterea acesteia.
Prin întâmpinarea formulată, intimații R. G. O. și C. L. A. au solicitat respingerea recursului ca fiind nelegal, netemeinic și nefondat, menținând sentința ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În mod legal și întemeiat, instanța de fond a respins excepția invocată ca fiind neîntemeiată, întrucât, astfel cum prevede textul art.30, a1.2 din O.lJ.G. nr.6., consiliile locale sunt mandatate să întreprindă măsurile necesare pentru vânzarea spatiilor medicale și a terenurilor aferente, menționate la a1.1 al aceluiași text legal citat, respectiv "spațiile medicale (
... ), care aparțin domeniului public al statului, trec in domeniul privat al statului.
Intimații arată că dețin calitatea de medici, fiind titulari ai cabinetelor medicale din B.-B., str. P., nr.46, jud.BN, astfel deținând, cabinete medicale și terenul aferent acestora, imobile ce fac parte din domeniul public astfel cum rezultă din actele de la dosar.
În conformitate cu prevderile O.U.G.. nr.6., aceste spații se vând către medici, cu respectarea procedurii prevăzute de acest act normativ.
A., art.30 stabilește obligația de trecere în domeniul privat al statului. a imobilelor ce se află in proprietate publică, mandatând consiliile locale să întreprindă măsurile necesare în vederea vânzării spațiilor medicale și terenurilor aferente aflate în domeniul public.
Așadar, recurentul-intimat este instituția competentă, care, în temeiul art. 30, alin. 1 din O.U.G.nr.6., are obligația de a propune G. să treacă prin hotărâre imobilele respective din domeniul public în cel privat, pentru ca, mai apoi, să contiune procedurile de vânzare, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 6..
În acest context, intimații s-au adresat recurentului, în vederea cumpărării bunurilor menționate, însă, cererea le-a fost respinsă, pe motiv că, nu se pot înstrăina bunuri din domeniul public.
Fată de cele mai sus menționare, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și în ceea ce privește aspectele de fond ale cauzei, reținând faptul că "din coroborarea art. 30 cu dispozițiile arrt. 1, art.31 și 32 din ordonanță, rezultă că ordonanta se aplică și spațiilor medicale proprietate a unitătilor administrativ teritoriale si că consiliile locale sunt abilitate să întreprindă măsurile necesare pentru trecere" în proprietatea privată a unităților adminsitrativ teritoriale a spatiilor medicale, în vederea vânzării acestora către cei indreptățiți.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Prin cererea introductivă reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să le vândă cabinetele medicale și terenul aferent pe care îl dețin în calitate de medici.
Dispensarul medical al localității B.-B. care cuprinde și cabinetele medicale se află în domeniul public al comunei, atestat prin HG nr. 9..
Potrivit art. 30 (1) din OUG nr. 6., „spațiile medicale și terenurile aferente în care funcționează unități medicale înființate și organizate potrivit Ordonanței G. nr. 124/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a G. nr. 8., aprobată cu modificări prin L. nr. 5., care aparțin domeniului public al statului trec în domeniul privat al statului și în administrarea M. Sănătății P.e, prin hotărâre a G., în condițiile Legii nr. 2. privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia";.
Din articolul sus citat rezultă că acesta se referă la spațiile medicale care aparțin domeniului public al statului, or în cauză, spațiile medicale aparțin domeniului public al comunei.
Deci doar bunurile care aparțin domeniului public al statului pot trece în domeniul privat al statului și asta doar prin H. de G.
Chiar dacă s-ar aprecia că dispozițiile OUG nr. 6. se aplică și spațiilor medicale proprietatea unităților administrativ-teritoriale, acest aspect este condiționat de existența unei hotărâri și de necesitatea parcurgerii procedurii prevăzute de L. nr. 2..
Mai mult, potrivit alin. 2 al art. 30 „se mandatează consiliile județene, C. General al Municipiului București și consiliile locale să întreprindă măsurile necesare pentru vânzarea spațiilor medicale și a terenurilor aferente prevăzute la alin. 1 în condițiile prevăzute de ordonanța de urgență.
Mai mult, din dispozițiile art. 4 rezultă că Consiliile județene și locale pot aproba prin hotărâri lista terenurilor aferente din proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale.
Textele de lege mentionate in considerentele hotararii au un caracter dispozitiv, in sensul ca legiuitorul lasa la aprecierea proprietarului sa treaca sau nu bunurile in domeniul privat, norma fiind calificata prin sintagma
"poate sa .... ".
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.304 (9), art. 312(1) Cpr.civ, va admite recursul declarat de C. Local al comunei B. B. împotriva sentinței civile nr. 369 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului B. Năsăud pe care o va modifica în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de C. Local al comunei B. B. împotriva sentinței civile nr. 369 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. Năsăud pe care o modifică în sensul că respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A. I. A. C. I. M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC
3 ex/(...)
Jud.primă instanță: B. L. T.
