Decizia nr. 6665/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6665/2012
Ședința publică din 13 Septembrie 2012
C. compus din:
PREȘEDINTE S. L. R.
JUDECĂTOR A. A. M. JUDECĂTOR M. H. GREFIER M. V.-G.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul S. A., împotriva sentinței civile nr. 2304 din data de (...), pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu A. F. P. C.-N. și A. F. PENTRU
M. - M. M.LUI, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de reclamant este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din
Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2304/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și cea a inadmisibilității acțiunii.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. A., împotriva pârâtei
A. F. P. C.-N.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. Pentru
M., formulată de pârâtă.
Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepțiile invocate prin întâmpinare, instanța le-a respins pentru următoarele argumente:
Reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea
1 înmatriculării), o cerere către organul încasator - AFP C.-N., cerere care a fost respinsă, împrejurare față de care reclamantului nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea, avându-se în vedere și Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Î.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, cu privire la cererea de restituire a sumei de 5670 lei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Seat Toledo, categoria auto M1, norma de poluare E2, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România susține că a achitat o taxă specială de înmatriculare, în temeiul O.U.G. nr. 5., în cuantum de 5670 lei la AFP C.-N., la data de (...).
La data de (...), reclamantul a solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, însă acesta a refuzat restituirea acesteia.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamantul, prin acțiunea introductivă, deși a precizat că se află într-o situație de discriminare și că se încalcă art.90 din TCE, nu a făcut dovada că autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Comunității E..
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea reclamantului este nedovedită, motiv pentru care a fost respinsă ca neîntemeiată, iar pe cale de consecință, în temeiul art.60 C.proc.civ., a respins și cererea de chemare în garanție ca fiind lipsită de obiect, întrucât pârâta AFP C.-N. nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. A., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile recurate, în sensul admiterii acțiunii promovate ca legală și temeinică, invocând în drept dispozițiile art. 304 alin. 7, 8 și 9, art. 312 pct. 1-3 C.pr.civ., art. 20 alin. 3
Legea nr. 554/2004.
În motivare s-a arătat că la momentul plății exista un tip indirect de discriminare, între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de (...) și cele care înmatriculează autoturismele ulterior, doar acestea din urmă plătind taxa de poluare.
În acest sens, hotărârea C. E. de Justiție a arătat că taxa a fost încasata în baza unei legislații interne contrară normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire.
Astfel, potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul C.E., „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite direct sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 110 din Tratatul
U. E., art. 148 Constituția R., art. 117, 120 si 124 C.proc.fisc.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.
205 și urm. din O.G. nr. 93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze - a emis Decizia nr. 24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că
2 procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 5. raportat la art. 205 - 218 C., nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod.
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 C.pr.civ.,
Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților
S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M.
M.lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie
3 înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamanta nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d
C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Referitor la cererea de chemare în garanție, respinsă de către instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Cererea de chemare în garanție a AFM B., formulată de către pârâtă este întemeiată. Astfel, taxa de poluare a fost plătită de către reclamant în contul deschis pentru taxe de poluare pentru autovehicule, taxe care se constituie un venit la bugetul F. pentru M. în vederea programelor pentru protecția mediului.
Se reține aplicabilitatea art. 1 al.1 din OUG nr.5., unde se prevede:
"Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M..";
Art. 60 al. 1 C.pr.civ. prevede: ";Partea poate să cheme in garanție o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul când ar cădea in pretențiuni cu o cerere in garanție sau in despăgubiri.";
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct.
9 C.pr.civ., raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat și se va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că se va admite în parte cererea de chemare în judecată.
Va fi obligată pârâta A. F. P. C.-N. să restituie reclamantului suma de
5670 lei, reprezentând taxa de poluare achitată de către reclamant cu chitanța seria TS5 numărul 2296827 din data de (...), cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății taxei și până la restituirea integrală.
Va fi admisă cererea de chemare în garanție.
Va fi obligată chemata în garanție A. F. PENTRU M. să restituie pârâtei suma de 5670 lei reprezentând taxa de poluare achitată de către reclamant, cu dobânda legală de la data plății până la restituirea integrală.
Va fi obligată pârâta A. F. P. C.-N. să plătească recurentului S. A. suma de 58,95 ei, cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S. A. împotriva sentinței civile numărul 2304 din (...), pronunțată în dosarul numărul (...) al T. C., pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată.
Obligă pârâta A. F. P. C.-N. să restituie reclamantului suma de 5670 lei, reprezentând taxa de poluare achitată de către reclamant cu chitanța seria TS5 numărul 2296827 din data de (...), cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății taxei și până la restituirea integrală.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chemata în garanție A. F. PENTRU M. să restituie pârâtei suma de 5670 lei reprezentând taxa de poluare achitată de către reclamant, cu dobânda legală de la data plății până la restituirea integrală.
Obligă pârâta A. F. P. C.-N. să plătească recurentului S. A. suma de
58,95 ei, cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. M. H.
GREFIER
M. V.-G.
Red.SLR/dact. MS
2 ex./(...)
Jud.fond: A.Rădulescu
