Decizia nr. 6677/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6677/2012
Ședința publică de la 13 S. 2012
PREȘEDINTE S. L. R.
Judecător A. A. M.
Judecător M. H.
Grefier M. V.-G.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta S. G. S. C.- N. împotriva sentinței civile nr. 2.972 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C.- N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M.LUI, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este legal timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.972 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S. G. S. C.-N. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C.-N. și A. F. PENTRU M. și, în consecință, a fost obligată A. F. pentru M. să restituie reclamantei suma de 2.418 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de (...) și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
A fost obligată A. F. pentru M. să plătească reclamantei suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei A. C.-N. să restituie reclamantei suma de 2.418 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de (...) și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. C.-N., împotriva chematei în garanție A. F. pentru M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de (...), reclamanta a achiziționat autoturismul marca VOLSKWAGEN, cu nr. de identificare W., care a mai fost anterior înmatriculat în stat membru al U. E., respectiv în G., iar pentru înmatricularea în România a achitat, în temeiul OUG nr. 5., o taxă de poluare în sumă de 2.418 lei la A. F. P. C.-N. conform chitanței seria TS5 nr. 2263295 din (...).
Reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe (f.12), însă cererea sa a fost respinsă (f.19).
Aceasta taxă a fost stabilita prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O..
A constatat instanța de fond, că actul normativ menționat, în forma în vigoare la data plății taxei încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamant S. G. S. C.-N. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate și rejudecând cauză să se dispună admiterea cererii principale și a cererii de chemare în garanție, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a procedat în mod eronat atunci când a admis acțiunea în contradictoriu cu intimata A. F. pentru M., fără a admite cererea de chemare în judecată și cea de chemare în garanție. Față de soluția de admitere a cererii sale de chemare în judecată, reclamanta consideră că s-ar fi impus ca instanța să admită atât acțiunea introductivă cât și cererea de chemare în judecată, deoarece calificarea corectă a F. pentru M. este de chemată în garanție și nu de pârâtă, deci nu poate fi obligată aceasta la plata taxei de poluare fără să fie admisă acțiunea în contradictoriu cu A. C..
În drept, își întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 110 din Tratatul U. E., art. 148 alin. 4 Constituția R., art. 117 , 120 si
124 C.proc.fisc.
Împotriva acleiași hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. C.-N. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
O altă chestiune pe care pârâta o pune în discuție este legală de intrarea în vigoare a Legii nr.9/20121 începând cu data de (...), care prin art. 12 instituie regula de restituire a taxei pe poluare atunci când aceasta este mai mare decât taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în sensul că se putea restitui doar diferența în situația în care taxa pe poluare este mai mare decât cea instituită de actul normativ menționat.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită cheltuieli de judecată, recurenta consideră că acestea au fost acordate într-un cuantum excesiv în raport de munca avocatului și valoarea obiectului pricinii, și că nici nu ar putea fi obligată la plata cheltuielilor având în vedere lipsa sa de culpă.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
T. a procedat greșit atunci când a admis acțiunea în contradictoriu cu intimata A. F. pentru M., fără a admite cererea de chemare în judecată și cea de chemare în garanție, omițând un raport juridic direct și construind unul în mod indirect.
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din
18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d)
C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor, este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Referitor la cererea de chemare în garanție, respinsă de către instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Cererea de chemare în garanție a AFM B., formulată de către pârâtă este întemeiată. Astfel, taxa de poluare a fost plătită de către reclamant în contul deschis pentru taxe de poluare pentru autovehicule, taxe care se constituie un venit la bugetul F. pentru M. în vederea programelor pentru protecția mediului.
Se reține aplicabilitatea art. 1 al.1 din OUG nr.5., unde se prevede: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M..";
Art. 60 al. 1 c.pr.civ. prevede :";Partea poate să cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul cand ar cadea in pretentiuni cu o cerere in garantie sau in despagubiri.";
Cu privire la cheltuielile de judecată la care a trebuie obligată pârâta, Curtea reține că obligarea este legală, neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct.
9 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de reclamanta S. G. S. C.-N. și se va modifica hotărârea recurată în sensul că se va admite cererea de chemare în judecată, iar pârâta A. C. va fi obligată să restituie reclamantei suma de 2.418 lei, reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța seria TS5 nr. 2263295 din (...), cu dobânda legală în materie civilă, de la data plății și până la restituirea integrală. De asemenea, în temeiul art. 1 și 3 din OUG nr. 5. se va admite cererea de chemare în garanție, iar A. F. PENTRU M. va fi obligată la plata sumei de 2.418 lei în favoarea A. C..
Va respinge recursul declarat de pârâta A. F. P. C.-N.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art. 274 al. 1 c.pr.civ., pârâta A. C. va fi obligată să achite reclamantei suma de 543,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta S. G. S. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2.972 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în sensul că admite cererea de chemare în judecată.
Obligă pârâta A. F. P. C.-N. să restituie reclamantei suma de 2.418 lei reprezentând taxă de poluare încasată cu seria TS5 nr. 2263295 din (...), cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății și până la restituirea integrală.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chemata în garanție A. F. PENTRU M. să restituie pârâtei A. C.- N. suma de 2.418 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamantă cu dobânda legală în materie civilă, de la data plății și până la restituirea integrală.
Obligă pârâta să achite intimatei S. G. S. C.-N. suma de 543,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, la fond și în recurs.
Respinge recursul declarat de pârâta A. F. P. C.-N.
Menține restul dispozițiilor.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2012.{ F. |
PREȘEDINTE, S. L. R. | JUDECĂTOR, A. A. M. | JUDECĂTOR, M. H. |
GREFIER, M. V.-G. |
}
Red.S.L.R./(...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: S. S..
