Decizia nr. 46/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 46/2012

Ședința 15 F. 2012

C. compus din:

PREȘEDINTE D. M.

Judecător F. T.

Judecător M. D.

Grefier V. D.

S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 3.031 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu reclamantul C. F. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile promovate sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.

Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentelor recursuri și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 3.031 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. s-a admis acțiunea reclamantului C. F.-C., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. S., A. F. P. A M. Z. și A. F. PENTRU M. - M. M. și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 3.260 lei, reprezentând taxă poluare.

S-a respins cererea pentru acordarea dobânzii fiscale precum excepțiile invocate în cauză.

S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a A. F.

PENTRU M..

Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, aceasta a fi respinsă, deoarece reclamantul nu atacă un act administrativ sau un act administrativ fiscal, nici un răspuns la o plângere prealabilă sau un refuz nejustificat.

Conform art. 8 din același act normativ, in materie de contencios administrativ, controlul judecătoresc se exercita împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică [....] care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice.

Invocă, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale a Direcției Generale a F. P. S., argumentând că aceasta nu a fost implicată în procedura de soluționare a cererii de restituire a taxei plătite formulată de reclamant, suma a cărei restituire se solicită prin acțiune a fost achitată de reclamant la T., cu titlu de „. de poluare"; și că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că cererea de restituire a fost adresată A. F. P. Z. și acest organ fiscal este cel care, prin adresa a cărei anulare se cere, a făcut cunoscut contribuabilului condițiile în care se poate asigura restituirea sumelor achitate.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, este de observat că direcțiile generale ale finanțelor publice au în principal atribuția de a realiza strategia guvernamentală în domeniul finanțelor publice și de a aplica politica fiscală a statului.

Asupra cauzei pe fond, tribunalul a reținut că n vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului achiziționat dintr-un stat membru UE, reclamantul C. F. C. a solicitat pârâtei A. F. P. Z. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul nr.

17162/(...) al taxei de poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit pentru plata suma de 3.260 lei (fila 4 dosar fond).

Reclamantul a achitat la T. din cadrul A. F. P. Z., suma de 3.260 lei, cu titlu de taxa de poluare, conform chitanței seria TS5 nr. 4081168/(...) (fila

13 dosar fond), printr-o adresă ulterioară pârâta comunicând refuzul său de a restitui suma, la cererea reclamantului.

Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5., T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.

T. a constatat că pârâta D. G. a F. P. S. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva A. F. pentru M., deși aceasta din urmă are calitatea de pârâtă în cauza de față.

Cum raportat la dispozițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă, cele două calități procesuale - de pârât și chemat în garanție - nu pot coexista, cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. S., în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a D. S. și respingerea acțiunii formulată de reclamant ca inadmisibilă.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.

S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr.

5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.

Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prevăzută de dispozițiile C. de procedură fiscală.

Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.

De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.

A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.

Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere că taxa de poluare a fost reținută în temeiul unui act normativ în vigoare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A.

F. PENTRU M. - M. M. solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

În primul rând, susține că acțiunea este inadmisibilă motivat de faptul că reclamanta ar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din L. nr. 5..

1.Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din Tratatul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.

In privinta analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, TFUE ,atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 110, teza 1, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a auto vehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară.

S. că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul

110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului

110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale.

2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.

Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă.

În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ.

Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:

Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din O.G. nr. 93/2003, Curtea a reținut următoarele:

În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze - a emis Decizia nr. 24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 5. raportat la art. 205 - 218 C., nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod.

Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 C.pr.civ.,

Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.

Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților

S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M.

M..

Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.

Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din

TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.

Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.

Același concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..

Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).

Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal).

Motivul de recurs referitor la dobândă apare ca fiind nefondat, nefiind formulată o cererea de obligare la plata dobânzii la fond.

Recursul Direcției G. a F. P. este fondat și în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P.

Curtea constată că această pârâtă nu a emis nici unul dintre actele contestate de către reclamant și nici nu a încasat taxa de poluare.

Raportul juridic obligațional dedus judecății nu a fost stabilit cu această entitate, motiv pentru care se va admite excepția invocat.

În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct.

9 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din L. nr. 5., se va admite recursul formulat de pârâta D. S. și se va modifica hotărârea recurată în sensul că se va admite excepția calității procesuale pasive a D. și se va respinge acțiunea față de aceasta.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

Recursul AFM este nefondat în considerarea aspectelor referitoare la excepția inadmisibilității și la fond.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. L.

D E C I D E :

Admite recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 3.031 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în sensul că se va admite excepția calității procesuale pasive a D. și se va respinge acțiunea față de aceasta.

Respinge recursul formulat de chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva aceleiași sentințe.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2012.

Red. D.M./ (...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: I. D.D..

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia nr. 46/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal