Decizia nr. 6818/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6818/2012
Ședința din data de 19 S. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta Ș. DE A. DE P. S. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 5763 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta M. (fosta M.) N. S., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) recurenta-pârâtă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, iar la data de (...) și ulterior la data de (...) intimata-reclamantă a depus concluzii scrise și dovada cheltuielilor judiciare.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5763 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. (fosta M.) N. S. în contradictoriu cu pârâta Ș. DE A. DE P. „. M. C.-N.
A fost obligată pârâta la emiterea unei decizii pentru acordarea unei compensații corespunzătoare indemnizației de dirigenție pentru reclamantă, începând cu data de (...).
S-a dispus obligarea pârâtei la actualizarea acestei sume în funcție de rata inflației.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin D. D. Ș. de A. de P. „. M. nr.S/4/(...) reclamanta a fost numită în funcția de profesor III (instructor de poliție principal III) și a fost salarizată în aplicarea prevederilor legale invocate de aceasta, respectiv în baza art.31 din L. nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Astfel, i-au fost acordate drepturile salariale corespunzătoare nivelului de salarizare în plată pentru funcțiile similare de profesor III (instructor de poliție principal III).
În contextul în care nici reclamanta și nici ceilalți inspectori de poliție nu au normă didactică întreagă, directorul instituției are dreptul de a dispune îndeplinirea altor activități, cu condiția ca acestea să nu fie incompatibile cu funcția de instructor de poliție, cu atât mai mult cu cât există reglementată în mod expres posibilitatea de a solicitat încetarea desfășurării acestei activități la cerere.
Î. de la data desemnării în funcția de diriginte, respectiv (...), nu a fost și nu este remunerată pentru această activitate prestată, se consideră că se află față de ceilalți polițiști - cadre didactice, într-o situație de natură discriminatorie, întrucât textele art.4 pct.3 din Carta Socială Europeană revizuită, art.23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.7 lit.a pct.1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale, conturează obligațiile statului (pe cale de consecință obligațiile angajatorului) în legătură cu condiții de muncă echitabile, dreptul la o salarizare echitabilă și dreptul la salarizare egală pentru o muncă egală. Tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru munca egală, acest principiu fiind instituit și de OG nr.137/2000 aprobată prin L. nr. 4., modificată prin L. nr. 2., care prevăd în art.1 alin.2 principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv la un salariu egal pentru muncă egală.
T., analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probatoriului administrat în cauză a admis acțiunea, având în vedere următoarele:
Prin art.4 din D. 2000/78/CE privind cadrul general pentru promovarea unui tratament egal în ocuparea locurilor de muncă se definește această cerință și totodată se interzice diferențierea salariaților fără o justificare rezonabilă.
Atunci când se află la locul de muncă o persoană nu poate fi tratată mai puțin favorabil decât o altă persoană aflată în aceleași condiții sau în condiții similare. Astfel, D. vizează atât combaterea discriminării directe (tratament diferențiat bazat pe o caracteristică specifică), cât și a discriminării indirecte
(dispoziție, criteriu sau practică aparent neutră, dar care poate avea un efect defavorabil pentru o persoană sau mai multe sau care poate incita la discriminare). Este real că, în accepțiunea dată de D., în anumite cazuri, tratamentul diferențiat poate fi legitim, dacă natura postului sau condițiile de exercitare a unei activități profesionale îl justifică.
Este de principiu că, atunci când în fapt se modifică responsabilitățile unei persoane la locul de muncă, angajatorul este acela care are obligația să ia măsurile necesare încadrării ei pe funcția alocată.
Indemnizația de diriginte pentru angajații care îndeplinesc această responsabilitate a fost inclusă, cu titlu de compensații în salariul de bază, în procent de 10%, iar în aceste condiții, tratamentul diferit aplicat reclamantei din punct de vedere al salarizării nu poate fi justificat cât timp condițiile de exercitare a activității profesionale pentru angajații pârâtei sunt identice.
În baza art.274 C.pr.civ., a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Ș. DE A. DE P. S. M.
C.-N. solicitând admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr.
5763/(...) în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
În motivare s-a arătat că:
Prin sentința pronunțată, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei obligând pârâta Ș. de A. de P. "S. M." C.-N. să emită o decizie pentru acordarea unei compensații corespunzătoare indemnizației de dirigenție începând cu data de (...), cu actualizarea sumelor în funcție de rata inflației.
Apreciază sentința pronunțată ca neîntemeiată, întrucât prin D. D. Ș. de A. de P. "S. M." nr.S/4/(...) reclamanta a fost numită În funcția de profesor III
(instructor de poliție principal III) și în baza art.31 din L.-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice i-au fost acordate drepturile salariale corespunzătoare nivelului de salarizare În plată pentru funcțiile similare de profesor III (instructor de poliție principal III).
Astfel, așa cum a arătat și În fața instanței de fond, cererea reclamantei este neîntemeiată, recurenta-pârâtă aplicând corect legislația În vigoare, fiind În imposibilitatea legală și de fapt de a plăti sumele corespunzătoare indemnizației de dirigenție.
Admiterea acțiunii a fost susținută de următoarele argumente principale: o potrivit art.4 din D. 2000178/CE privind cadrul general pentru promovarea unui tratament egal în ocuparea locurilor de muncă se definește această cerință și totodată se interzice diferențierea salariaților fără o justificare rezonabilă; o tratamentul diferențiat poate fi legitim, doar dacă natura postului sau condițiile de exercitare a unei activități profesionale ÎI justifică; o când se modifică responsabilitățile unei persoane la locul de muncă, angajatorul are obligația să ia măsurile necesare Încadrării ei pe funcția alocată; o tratamentul diferit aplicat reclamantei din punct de vedere al salarizării nu poate fi justificat cât timp condițiile de exercitare a activității profesionale pentru angajații pârâtei sunt identice.
Soluția instanței de fond este criticabilă pentru considerentele pe care le expune în continuare. Ținând cont și de prevederile art. 3041 din C.pr.civ., invocă, în principal, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din
C.pr.civ.: „Hotărârea pronunțată este ( ... ) dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Î. această indemnizație nu se mai regăsește în lista sporurilor/indemnizațiilor cuprinse în A. IV a L.-cadru nr.330/2009, nici unul dintre instructorii de poliție ce deține calitatea de diriginte nu mai primește indemnizația de dirigenție de la data intrării în vigoare a L.-cadru nr.330/2009. Cu alte cuvinte, colegii intimatei-reclamante, deținători a calității de diriginte
(instructor de poliție) care îndeplinesc condițiile reglementate de art.5 alin. 1 lit.b) din O.U.G.nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, și față de care intimata-reclamantă se simte discriminată beneficiază În cuprinsul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu de cuantumul corespunzător indemnizației de dirigenție avute în plată la data de 31 decembrie 2009 în aplicarea principiului păstrării drepturilor salariale avute anterior intrării În vigoare a L.-cadru nr.330/2009 și a O.U.G.nr.
1/2010 ("sporurile, indemnizatiile și alte drepturi salariale care nu se introduc in salariul de baza ( ... ) se acorda in aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, in măsura in care își desfășoară activitatea in aceleași conditii, cu respectarea prevederilor art. 23 din L.-cadru nr.
330/2009").
În conformitate cu prevederile art.4 alin.(3) din A. IV a L.-cadru nr.330/2009 "Salariul de bază de încadrare este compus din salariul funcției de bază, salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, indemnizația de conducere". Așadar, indemnizatia de dirigentie nu face parte din sporurile/indemnizatiile incluse în salariul de bază, fapt pentru care nu putea fi acordată decât cu titlu de sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu cadrelor care îndeplineau condițiile reglementate de prevederile art.5 alin.CI) lit.b) din O.U.G.nr.1/2010.
Având în vedere faptul că intimata-reclamantă a fost încadrată în instituția pârâtă cu data de (...), iar la data de (...) nu a avut în plată indemnizația de dirigenție, aceasta nu a putut beneficia de prevederile art.5 alin. 1 lit.b) din O.U.G.nr.1/2010. Instituția sumelor compensatorii a fost creată în aplicarea principiului păstrării drepturilor salariale avute anterior, ori reclamantei nu aveau cum să-i fie păstrate niște drepturi salariale de care nu a beneficiat niciodată.
Susținerea instanței de fond potrivit căreia recurenta-pârâtă ar fi făcut o diferențiere fără o justificare rezonabilă este netemeinică, atâta timp cât nu a făcut altceva decât să aplice reglementări legale exprese și deloc ambigue incidente în cauză. Cu alte cuvinte, instanța de fond prin motivarea sentinței susține să legea nu constituie o justificare rezonabilă. Singurul control la care pot fi supuse legile este cel de constituționalitate și singura autoritate competentă să se pronunțe cu privire la respectarea acestor reguli este Curtea Constituțională.
Intimata-reclamantă nu este singura în această situație, așa cum a susținut în fața instanței de fond. La nivelul unității pârâte, pe lângă aceasta există și alți instructori de poliție ce au fost numiți diriginți în cadrul promoției
2012 și care, din cauza neîndeplinirii condițiilor statuate de art.5 alin,(1) lit.b) din
O.U.G.nr.1/201O, nu beneficiază în cuprinsul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu de cuantumul corespunzător indemnizației de dirigenție.
Mai mult, indemnizatia de dirigentie nu este un spor cu caracter de permanentă ce tine de functia îndeplinită, ci un spor temporar, conditionat de nominalizarea personalului didactic în vederea exercitării functiei de diriginte de către C. P., la începutul fiecărui an școlar, la propunerea președintelui acestuia.
Potrivit Procedurii nr.302687/BMPB/18/2008 privind desfășurarea activitătilor desfășurate pe linie de dirigentie de care intimata-reclamantă a luat la cunoștință în data de 06.09.20 10 (așa cum a probat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei), aceasta avea oricând optiunea de a solicita încetarea calitătii de diriginte la cerere, în considerarea responsabilitățile pe care această activitate le presupune sau a neîndeplinirii condițiilor statuate de art.5 alin. 1 lit.b) din O.U.G.nr.1/2010.
În contextul în care nici intimata-reclamantă și nici ceilalti instructori de politie nu au normă didactică întreagă, directorul instituției are dreptul de a dispune îndeplinirea altor activități până la completarea normei didactice, cu condiția ca acestea să nu fie incompatibile cu funcția de instructor de poliție, cu atât mai mult cu cât există reglementată în mod expres posibilitatea de a solicita încetarea desfășurării acestei activităti la cerere. În conformitate cu prevederile art.4 alin.(3) lit.a) din I. M.l.nr.787/1998 privind normarea activității în institutiile de învătământ ale M.ui de I. "pentru completarea celor 8 ore/zi cadrele didactice și instructorii militari ( ... ) desfășoară ( ... ) ore de dirigenție".
Instanța de fond reține în motivarea sentinței că angajatorul nu și-ar fi respectat obligația de a lua măsurile necesare încadrării ei pe funcția alocată.
Subliniază, că pe lângă aspectele expuse mai sus, în considerarea acestei obligații, angajatorul a procedat la modificarea fișei postului intimatei-reclamante în sensul diminuării activitătilor din fișa postului cu 10% În limita desfășurării activitătilor prevăzute în anexă, pe perioada în care aceasta are calitatea de diriginte.
Așadar, reclamanta nu a depus o muncă suplimentară, ci atribuțiile specifice de instructor de poliție i-au fost diminuate corelativ responsabilităților și timpului presupus de îndeplinirea atribuțiilor pe linie de dirigenție.
Aceste susțineri ale instanței de fond sunt cu atât mai mult neîntemeiate, cu cât aceeasi instanță reține că, tratamentul diferențiat poate fi legitim, doar dacă natura postului sau condițiile de exercitare a unei activități profesionale îl justifică. Apreciază că, prevederile legale incidente În domeniu extrem de clare și neechivoce, precum și statul special deținut de intimata-reclamantă, coroborate cu aspectele mai sus expuse reprezintă o suficientă justificare a tratamentului aplicat acesteia.
Raportat la invocarea prevederilor din A. II/1.4.a L.-cadru nr.330/2009, ca temei al acordării dreptului salarial solicitat, așa cum a arătat și în fața instanței de fond, Î. că prevederile cuprinse în A. II a L.-cadru nr.330/2009 vizează personalul contractual din unitătile bugetare subordonate autoritătilor administratiei publice. Corpului instructorilor de poliție (funcționari publici cu statut special) ce activează în școlile postliceale ale M.ui Administrației și I.lor și din care face parte intimata-reclamantă îi sunt incidente prevederile Anexei IV a L.-cadru nr.330/2009 ,,Reglementări specifice personalului Încadrat În institutiile publice de apărare, ordine publică și sigurantă nationaIă".
Î.ul militar și învățământul de ordine și securitate publică este reglementat distinct În Cap. X din L. învătământului nr. 84/1995, iar personalul ce predă în aceste instituții (din care face parte și intimata-reclamantă) se constituie în Corpul instructorilor de poliție, categorie profesională distinctă, reglementată ca atare de toate actele normative generale și speciale cu drepturi, obligații, condiții de încadrare, atribuții, interdicții, salarizare etc. specifice care atestă, fără echivoc, intenția legiuitorului de a crea o categorie aparte, salarizată diferit de personalul didactic din instituțiile de învățământ subordonate autorităților administrației publice. De altfel, acest lucru reiese și din legislația actuală. Astfel, potrivit art.37 alin.(3) din L. învătământului nr.1/2011 "Funcțiile didactice pentru corpul instructorilor militari din unitățile de Î. preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, condițiile care se cer pentru ocuparea acestora, normele didactice, competențele și responsabilitățile se stabilesc prin instrucțiuni proprii".
Așadar, cadrele didactice aparținând Corpului instructorilor de poliție sunt salarizate În baza Anexei IV a L.-cadru nr.330/2009, a O.U.G.nr.1/201O, precum
și a legislației speciale aplicabile acestei categorii.
Anterior intrării în vigoare a L.-cadru nr.330/2009, indemnizația de dirigenție a fost acordată Corpului instructorilor de poliție în baza Ordinului nr.459/2004 privind acordarea indemnizatiei de dirigentie personalului didactic de predare (functionari publici civili cu statut special și cadre militare în activitate) care îndeplinește această functie În cadrul institutiilor Iiceale și postliceale ale M.ui Administratiei și I.lor, act normativ emis în baza art. 51 alin. (4) din L. nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Odată cu intrarea în vigoare a L.-cadru nr.330/2009, prevederile art. 51 alin. (4) din L. nr. 128/1997 au fost abrogate În mod expres prin textul art.48 alin. 1 pct.40 din L.-cadru nr.330/2009.
Distincția între cele două categorii de personal (instructori de poliție și personal didactic din instituțiile de învățământ subordonate autorităților administrației publice) se reflectă și în structura salariului de bază. Așa cum a arătat mai sus, potrivit art.4 alin.(3) din A. IV a L.-cadru nr.330/2009 și a pct.6.3.din A. nr.lO a Ordinului MA1. S/255/201O, salariul de bază al instructorilor de poliție (categorie din care face parte și reclamanta) este compus din "salariul funcției de bază, salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, indemnizația de conducere", indemnizația de dirigenție nefiind un element constitutiv al acestuia. În același timp, În conformitate cu prevederile Anexei II a L.-cadru nr.330/2009 și a art.2 alin.(2) din Ordinul nr.1350/2007 pentru aprobarea metodologiilor de calcul al drepturilor salariale care se acorda personalului didactic Încadrat pe functiile din anexele la O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului didactic din învătământ, salarizat potrivit L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, salariul de bază al cadrelor didactic din învătământul civil este compus din "salariul de bază al funcției didactice conform grilei de salarizare (care include sporul de stabilitate numai la tranșele de vechime de peste 10 ani din Ordonanța Guvernului nr. 1., precum și sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate tranșele de vechime), indemnizația de conducere, indemnizație pentru învățământ special gradație de merit, salariul de merit, indemnizatie pentru personalul didactic de predare care îndeplinește functia de diriginte, pentru învățători, institutori și educatoare".
Așadar, spre deosebire de personalul didactic civil din unitățile subordonate autorităților administrației publice, în al cărui salariu de bază intră și indemnizația de dirigenție, în situația personalului didactic aparținând Corpului Instructorilor de poliție, indemnizația de dirigenție este un drept salarial disociat de salariul de bază, ce se poate acorda doar în condițiile reglementate de art.5 alin. 1 lit.b) din O.U.G.nr.I/201O.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond intimata-reclamantă nu deține o dublă calitate - calitatea de polițist și, pe aceea de cadru didactic. Aceasta are o singură calitate, pe aceea de instructor de poliție, așa cum este aceasta reglementată de I. M. privind Corpul instructorilor militari din institutiile de învătământ ale M.ui de I. emise în aplicarea prevederilor art.102 din L. învatamântului nr. 84/1995 și a art.135 din L. nr.128/1997 privind Statutul cadrelor didactice. Așadar, intimata-reclamantă nu poate fi salarizată decât după reglementările legale incidente Corpului instructorilor de poliție, respectiv A. IV a L.-cadru nr.330/2009 și, în nici un caz, după legislația aplicabilă pe de o parte cadrelor didactice din învățământul civil și pe de altă parte după normele legale aplicabile polițiștilor.
Sentința instanței de fond este criticabilă și raportat la susținerea potrivit căreia tratamentul diferit aplicat intimatei-reclamante din punct de vedere al salarizării nu poate fi justificat cât timp condițiile de exercitare a activității profesionale pentru angajații pârâtei sunt identice.
Ori, după cum a arătat mai sus condițiile de exercitare a activității profesionale nu sunt identice, atâta timp cât intimata-reclamantă beneficiază de diminuarea activitătilor din fișa postului cu 10% în limita desfășurării activitătilor prevăzute în anexă, pe perioada în care titularul postului are calitatea de diriginte. P. nediscriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice, ori intimata-reclamantă nu se afla în aceeași situație ca și instructorii de poliție ce aveau indemnizația de dirigenție în plată la data de 31 decembrie 2009.
Reiterează faptul că, nici măcar această categorie nu mai beneficiază de indemnizația de dirigenție, ci de cuantumul corespunzător acestei indemnizații astfel cum îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 și regăsit în cuprinsul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu. P. care Îsi găseste directă aplicabilitate în situația descrisă de reclamantă este principiului păstrării drepturilor salariale avute anterior intrării în vigoare a L.-cadru nr.330/2009 și a O.U.G.nr.1/201O.
În situația noastră, diferentierea de salarizare nu are caracter arbitrar (nu e Întemeiată pe criterii de sex, de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc.), fiind determinată pe baza unor criterii obiective (apărarea securității naționale prin reducerea cheltuielilor bugetare, restabilirea echilibrului economic etc.) avute în vedere de legiuitor la edictarea prevederilor legale incidente În cauză.
Din interpretarea definiției date de legiuitor la art. 2 alin. (1) din O. nr.
137/2000, reiese că pentru stabilirea existenței oricărei fapte de discriminare trebuie avută în vedere și existența unui alt element de bază al acesteia, respectiv criteriul de discriminare. Î. legea nu poate constitui un criteriu de discriminare, nu putem fi în prezența unei situații discriminatorii.
În sistemul public, principiul egalității între salariați, și anume a salariului egal pentru o muncă egală invocat de către intimata-reclamantă este aplicabil În interiorul aceleași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile,
Însă, deosebiri, întemeiate obiectiv si rezonabil, Între ramuri, domenii sau nivele, fără a se pune problema discriminării.
Asigurarea egalității de tratament nu înseamnă neluarea în considerare a particularităților, a unor cerințe concrete specifice, cu atât mai mult cu cât ele sunt instituite de prevederi exprese a unor acte normative (L.-cadru nr.330/2009 și O.U.G.nr.1/201O). Dimpotrivă, legiuitorul sau cel chemat să aplice legea trebuie să țină seama de anumite particularități care impun în mod necesar și rațional un tratament diferențiat și rezonabil. Egalitatea nu Înseamnă uniformitate, la situații reglementate juridic nu poate fi decât diferit (Decizia Curții Constituționale nr. 697/(...).).
În același sens s-a exprimat și C. Național pentru Combaterea Discriminării prin H. le nr. (...),418/(...) si 419/(...).
În susținerea apărărilor formulate, solicită instanței a avea în vedere și
Decizia nr. 818/(...) a Curții Constituționale care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstitutionale În măsura În care din ele se desprinde Întelesul că instantele judecătorești au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le Înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii. Aceeași soluție a fost adoptată de Curtea Constituțională și în D. nr. 8., nr. 8. și nr. 8..
În concluzie, față de cele Î., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ, L.-cadru nr.330/2009, O.U.G.nr.1/201O, L. învățământului nr. 84/1995, O. nr.
137/2000, L. nr.128/1997, Ordinul nr.1350/2007 și textele celorlalte acte normative invocate în cuprinsul recursului.
În probatiune: orice probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
În apărare, reclamanta intimată M. N. S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat - filele 9-12.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Problema de drept ce se impune a fi lămurită în cauză este aceea dacă reclamanta, cadru didactic în cadrul Ș. de A. de P. „. M. C.-N., încadrată la (...), după intrarea în vigoare a L. nr. 330/2009, este îndreptățită la acordarea indemnizației de dirigenție ca urmare a desemnării acesteia începând cu (...) în funcție de diriginte al clasei 104, promoția 2012.
În acest sens, se impune a fi făcută precizarea că anexa nr. 4 a L. nr.
330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu mai cuprinde indemnizația de dirigenție în lista sporurilor și indemnizațiilor cuvenite și la care sunt îndreptățiți salariații bugetari.
Instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței de admitere a acțiunii reglementarea cuprinsă în art. 4 din D. nr. 2000/78/CE care interzice diferențierea salariaților fără o justificare rezonabilă, precum și obligația statelor membre de a lua toate măsurile generale și speciale adecvate pentru asigurarea executării obligațiilor derivate din aceasta.
Contrar celor reținute de către tribunal, Curtea apreciază că în speță nu există un regim discriminatoriu între reclamantă angajată în (...), după intrarea în vigoare a L. nr. 330/2009 și instructorii de poliție ce dețin calitatea de diriginte angajați anterior intrării în vigoare a acesteia.
Aceasta întrucât, potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar în aplicarea principiului păstrării drepturilor salariale avute anterior intrării în vigoare a L. nr. 330/2009 „sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale care nu se introduc în salariul de bază se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009 numai personalului care a beneficiat de acestea în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.";
Cum art. 4 alin. 3 din anexa nr. 4 a L. nr. 330/2009 exclude indemnizația de dirigenție din salariul de bază rezultă implicit că acordarea acesteia se impune a fi făcută doar personalului care a beneficiat de ea înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 330/2009.
Prin urmare, diferențierea făcută între cadrele didactice care ocupă funcția de diriginte în cadrul școlii de agenți de poliție are o justificare rezonabilă dată prin chiar L. de salarizare unitară.
Un alt aspect ce se impune a fi subliniat vizează faptul că raportat la dispozițiile art. 37 alin. 3 din L. nr. 1/2011 corpul instructorilor militari din unitățile de învățământ preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională reprezintă o categorie profesională distinctă supusă unor reguli și condiții impuse prin instrucțiuni proprii. Aceeași reglementare era cuprinsă și în cap. X din L. nr. 84/1995 făcându-se o diferențiere inclusiv sub aspect salarial între instructorii militari/de poliție și personalul didactic din instituțiile de învățământ subordonate autorităților administrației publice.
Prin urmare, reclamanta nu poate invoca prevederile anexei II/1.4 din L. nr. 330/2009 ca temei al pretențiilor sale existând o reglementare specială aplicabilă corpului instructorilor de poliție, cuprinsă în anexa IV a L. nr.
330/2009.
Faptul că reclamanta îndeplinește atât atribuții specifice personalului didactic cât și corpului ofițerilor de poliție nu justifică, așa cum în mod corect învederează recurenta cumularea drepturilor salariale aplicabile celor două categorii profesionale.
De altfel, raportat la prevederile art. 4 alin. 1 din I. M.I. nr. 787/1998 privind normarea activității în instituțiile de învățământ ale M.ui de I. activitatea de dirigenție nu este inclusă în norma didactică fiind reglementată ca o activitate în vederea completării celor 8 ore pe zi cuprinse în normă.
Datele statistice furnizate de către recurentă evidențiază faptul că reclamanta a îndeplinit funcția de diriginte de la data de (...) până în iunie 2012, cumulând o normă didactică de 94% pentru anul școlar 2010-2011, respectiv
71% pentru anul școlar 2011-2012.
În completarea normei didactice pentru a se ajunge la cele 8 ore pe zi obligatorii pentru fiecare instructor de poliție reclamanta a desfășurat unele activități reglementate de art. 4 alin. 3 lit. a din I. nr. 787/1998, respectiv activități de predare sau de predare-învățare.
A. la fișa postului reclamantei având nr. 11.780 din (...) evidențiază faptul că activitățile prevăzute la cap. D au fost reduse cu 10% pentru perioada în care titularul postului a avut calitatea de diriginte.
Modificările produse în fișa postului reclamantei au avut în vedere procedura nr. 302687/BMPB/18/2008 adusă la cunoștința reclamantei care a aplicat pentru funcția de diriginte, iar ulterior nu a solicitat încetarea acestei calități.
Există la nivelul școlii de agenți de poliție și alți instructori neremunerați pentru activitatea de dirigenție datorită neîncadrării acestora în prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din OUG nr. 1/2010, fiind înlăturate astfel susținerile reclamantei potrivit cărora ar fi singurul diriginte neremunerat pentru această activitate.
Având în vedere toate aceste considerente, raportat la dispozițiile art. 312
C.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de Ș. DE A. DE P. S. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 5763 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
C. pe care o va modifica în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta M. N. S.
Dată fiind soluția pronunțată în recurs Curtea apreciază că nu poate face aplicarea art. 274 C.pr.civ. în ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Admite recursul declarat de Ș. DE A. DE P. S. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 5763 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta M. N. S.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: A. Rădulescu
