Decizia nr. 69/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 69/2012

Ședința ata de 27 S. 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: R.-R. D.

JUDECĂTORI: L. U.

M. D.

GREFIER: M. V.-G.

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul S. T., împotriva deciziei civilă nr. 2., pronunțată der Curtea de A. C., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu intervenienta C. V. și pârâții P. M. B. M. și C. I., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.

La apelul nominal făcut în ședința se prezintă reprezentantul intervenientei C. V., avocat O. P. și reprezentantul intimatului C. I., avocat

A. Ș., cu delegație la dosar, lipsă fiind contestatorul S. T. și intimații pârâți primarul M. B. M., C. I. și intervenienta C. V..

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Intimata intervenientă C. V. și intimatul pârât C. I. au depus la dosar întâmpinare.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.

Reprezentantul intimatului C. I., avocat A. Ș. solicită respingerea contestației în anulare și obligarea contestatorului Sfârcuș T. la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și cheltuieli de transport.

Contestatorul își întemeiază solicitarea de anualare a deciziei civile nr.2. a C. de A. C. pe trei motive.

În ceea ce privește primul motiv ,contestatorul în sensul că hotărârea este rezultatul unei greșeli materiale, invocând faptul că instanța n-ar fi observat că obiectivul autorizat este amplasat în zona CM2 și nu în zona L3, arată că nu nu poate fi vorba de o eroare materială, întrucât instanța la momentul soluționării recursului cu privire la zona în care se află obiectivul autorizat, și anume CM2. Acest aspect rezultă din considerentele hotărârii, pagina 12 alin. 5 „Curtea observă că imobilul edificat de către recurentul pârât C. I. se află în unitatea teritorială de referință CM2 și nu L3 cum greșit s-a indicat în AC 536/(...)";.

În ceea ce privește al doilea motiv, contestatorul a invocat faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra motivului de recurs constând în nelegalitatea emiterii autorizației de construire raportat la lipsa acordului său autentificat, arată că instanța s-a pronunțat asupra lipsei necesității acordului autentificat al contestatorului pentru emiterea valabilă a autorizației de construire atacate, la pagina 12 alin. 7 arătându-se ";prin încadrarea corectă a imobilului idetificat în regim CM2, nu mai era necesar acordul vecinilor, niciuna dintre impotezele avute în vedere de pct.2.5.6. din

Anexa 1 a Legii nr. 50/1991 nefiind incidentă în cauză";.

Cu privire la cel de al treilea motiv invocat de contestator se referă la faptul că instanța a omis să se pronunțe cu privire la emiterea autorizației de construire în baza unui aviz sanitar nelegal, arată că Curtea s-a pronunțat și asupra acestui aspect, respectiv la pag.12 alin. 8 din hotărâre în sensul „cu toate că în expertiză se reține că nu ar exista aviz sanitar, la dosar s-a depus avizul sanitar nr.5204 C din (...)";, astfel că nemulțumirile contestatorului sunt doar simple afirmații.

Pentru aceste motive, solicită respingerea contestației și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și cheltuieli de transport.

Reprezentantul intervenientei C. V., avocat P. achiesează concluzilor puse de antevorbitorul său și în esență solicită respingerea contestației ca inadmisibilă cu consecința menținerii deciziei civile nr.2. a C. de A. C.

În ceea ce privește primul motiv invocat de contestator în sensul că hotărârea contestată este rezultatul unei greșeli materiale, arată că nu există nicio eroare a instanței. Construcția edificată de intimați respectă aliniamentul stabilit de PUG și RLU pentru zona CM2 din care face parte amplasamentul unde este edificată construcția.

Chiar dacă s-ar vorbi de o eroare de judecată a instanței la încadrarea în zonă a imobilului, în nici un caz nu poate fi calificată drept o eroare materială în sensul art. 318 Cod pr.civ.

În ceea ce privește susținerea contestatorului cu privire la omiterea instanței de a se pronunța asupra condiției existenței acordului autentificat al vecinilor, este nereală, întrucât instanța s-a pronunțat asupra acestui aspect în sensul că „nu mai este necesar acordul vecinilor, niciuna din ipotezele avute în vedere de pct.2.5.6 din Anexa 1 a Legii nr. 50/1991, nefiind incidentă";.

Pentru aceste motive, solicită respingerea contestației și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și cheltuieli de transport.

CURTEA

Contestatorul S. T. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.2870/(...) a C. de apel C. solicitând anularea deciziei cu consecința rejudecării recursului formulat, a modificării sentinței 6461/(...) din dosarul (...) cu consecința admiterii acțiunii și anulării autorizației de construire 5. emisă de P. municipiului B. M.

Contestatorul a arătat că decizia este rezultatul unei greșeli materiale pentru că se fundamentează pe împrejurarea că obiectivul autorizat este în CM2 iar nu în R3, astfel că nu est enevoie de acordul vecinilor și nu sunt aplicabile art.6 alin.4 secțiunea 2 din RLU a municipiului B. M. în condițiile în care există un extras din regulament care arată că dispozițiile reglementate se aplică obiectivelor amplasate în CM2, iar ca atare, sunt aplicabile prevederile art.4 alin.6 din RLU, astfel încât întreaga dezlegare a pricinii a fost viciată de neobservarea acestui aspect. Se susține și faptul că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unor motive de modificare deoarece certificatul de urbanism a arătat că cererea de emitere a autorizației va fi însoțită și de acordul vecinilor autentificat, s-a prevăzut necesitatea obținerii unui studiu de însorire care să stea la baza avizului sanitar care altfel este nelegal. Aceste motive de recurs nu au fost cercetate, nefiind făcută vreo referire la încălcarea gradului de însorire.

C. I. a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare pe motiv că nu este vorba de o eroare materială, întrucât imobilul se află în CM2 și nu în L3 cum greșit s-a indicat în autorizația de construire 5.

, fapt arătat de instanță ca și faptul că nu pot fi incidente prev.art.6 alin.4 secțiunea II din RLU. Instanța s-a pronunțat asupra lipsei necesității acordului autentificat precum și a existenței la dosar a avizului sanitar.

C. V. a depus întâmpinare arătând că hotărârea nu este rezultatul unei greșeli materiale pentru că textul de lege vizează doar acele greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate ori invocarea unei greșite stabiliri de către instanța de recurs a situației de fapt nu intră în noțiunea de greșeală materială.

În ceea ce privește omiterea cercetării motivelor de modificare sau casare, instanța s-a pronunțat asupra lipsei necesității acordului, a lipsei de incidență a ipotezelor prev.de pct.2.5.6 din anexa I a Legii 50/1991 asupra avizului sanitar inclusiv sub aspectul respectării gradului de însorire, iar soluția instanței chiar dacă nu este convenabilă pentru contestator, nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

Asupra contestației în anulare, Curtea va reține următoarele: Contestația în anulare formulată de contestatorul S. T. a fost formulată în conformitate cu prev.art.318 alin.1 C.proc.civ., respectiv dezlegarea este rezultatul unei greșeli materiale precum și respingerea recursului prin omiterea cercetării motivelor de modificare sau casare. Greșeala materială a fost identificată de contestator pe fundamentarea soluției în sensul că obiectivul este amplasat în CM2 și ca atare, nu sunt aplicabile prev.art.6 alin.4 secțiua II din RLU a municipiului B. M.

Curtea va considera că în acest caz instanța de recurs a înțeles să aprecieze circumstanțele cauzei precum și aplicarea unor texte legale ceea ce nu intră în noțiunea de greșală materială ce presupune o greșeală de fapt involuntară comisă prin confundarea unor date esențiale ale dosarului, iar în acest caz împrejurarea de fapt relevată de contestator a fost cunoscută de instanță, iar decizia este rezultatul modului cum aceasta a interpretat situația de fapt.

Cu alte cuvinte, nu poate intra noțiunea de greșeală materială însăși soluția la care instanța de recurs ajunge în condițiile în care nu a confundat datele din dosar, dar pe care le-a interpretat într-un alt sens decât cel dorit de recurent.

Referitor la omisiunea de a se pronunța asupra motivelor de modificare a hotărârii, din decizie rezultă că acestea au fost analizate, că instanța de recurs a apreciat că prin încadrarea imobilului în unitatea teritorială de referință CM2 nu este necesar acordul vecinilor, că nu există propuse derogări de la regimul reglementat al zonei, s-a pronunțat asupra legalității avizului sanitar prin prisma încălcării gradului minim de însorire, astfel că motivele de recurs au fost analizate dar apreciate ca nefondate de către instanța care a pronunțat decizia civilă 2. a C. de A. C.

Ca atare, apreciind că nu există greșeală materială și că s-au cercetat motivele invocate de către contestator în recurs, potrivit art.318 și 320

C.proc.civ., Curtea va respinge contestația în anulare împotriva deciziei civile

2. a C. de A. C.

În conformitate cu prevederile art.274 C.proc.civ., va obliga contestatorul să plătească intimatei C. V. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, iar intimatului C. I. suma de 1310 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S. T. împotriva deciziei civile 2870 din (...) pronunțată în dosarul (...) a C. de A. C., pe care o menține în întregime.

Obliga contestatorul să plătească intimatei C. V. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, iar intimatului C. I. suma de 1310 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial.

Decizizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 27 septembrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

R. R. D. L. U. M. D.

GREFIER M. V.-G. red.RRD/AC

2 ex. - (...)

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia nr. 69/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal