Decizia nr. 7164/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 7164/2012
Ședința de la 01 O. 2012
C. compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. M. C.
Judecător M. S. Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. B. N. în nume propriu și penru A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr.1201 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. Năsud, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. L. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. B. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. nr. 1201 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. Năsud a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. a mun. B. și, în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. L. împotriva acestei pârâte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B.-N.
Au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta
D. G. a F. P. B.-N. în nume propriu și pentru A. F. P. B., precum și de chemata în garanție A. F. pentru M., ca neîntemeiate.
A fost admisă acțiunea în contencios administrativ și fiscal, ulterior completată, formulată de reclamantul S. L., în contradictoriu cu pârâtele D.
G. a F. P. B.-N., și A. F. P. B., și, în consecință:
- a fost anulată decizia nr. 124/(...) emisă de pârâta D. G. a F. P. B.-N., precum și decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr.
10464/(...) emisă de aceeași pârâtă;
- a fost obligată pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de
9088 lei achitată cu titlu de taxă de poluare plus dobânda legală, calculată de la data plății - (...) până la restituirea efectivă.
A fost obligată pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 47,30 lei reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D.
G. a F. P. B.-N. pentru A. F. P. B., ulterior precizată, împotriva chematei în garanție A. F. Pentru M., și, în consecințăa fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei A. B. sumele stabilite în sarcina sa anterior - taxă poluare, dobândă legală și cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de D. G. a F.
P. B.-N., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, sub aspectul excepțiilor inadmisibilității, mai precis a lipsei procedurii prealabile, că sunt neîntemeiate, și le-a respins ca atare, în condițiile în care interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, CEDO a stabilit că art. 13 solicită ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a reținut că taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de Justiție a C. E. D. de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul U. interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Art.110 T. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. B. N., solicitând admiterea recursului asa cum este formulat in scris; modificarea sentintei civile atacate, in principal in sensul admiterii exceptiei inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii administrativ-fiscale iar in subsidiar in sensul respingerii actiunii in contencios administrativ formulata de catre reclamantul-intimat ca fiind neintemeiata,pe cale de consecinta sa nu se dispună restituirea taxei pe poluare si nici dobanda legala calculata de la data platii taxei si pana la restituirea efectiva .
În motivarea recursului se arată următoarele:
1. Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii formulate pentru lipsa procedurii administrativ fiscale:
Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule se circumscrie notiunii de act administrativ fiscal, asa cum este definit de dispozitiile art.41
C.procedura fiscala si reprezinta titlu de creanta in lumina dispozitiilor art.110 alin.(3) C.procedura fiscala.
Regulile nationale confera celui ce se considera vatamat in drepturile si interesele sale printr-un act administrativ fiscal,posibilitatea de contestare a titlului de creanta (art.205 C.procedura fiscala).
Astfel decizia de calcul a taxei pe poluare prin care a fost stabilita taxa a carei restituire se solicita putea sa fie atacata de catre reclamant in termen de 30 de zile de la data comunicarii ei,sub sanctiunea decaderii potrivit art.207 C.procedura fiscala,mentiune inscrisa in chiar decizia de calcul emisa de catre organul fiscal.
Reclamantul-intimat nu a inteles sa atace aceasta decizie de calcul a taxei pe poluare potrivit articolului mai sus mentionat pentru a-i putea fi deschisa calea jurisdictionala de atac in conformitate cu dispozitiile art.218
C.procedura fiscala in contra unui raspuns sau a unei decizii de solutionare a contestatiei in calea administrativa de atac cu privire la aceasta.
Neurmarea corespunzatoare a procedurii administrativ-fiscale de catre reclamantul-intimat face ca decizia de calcul a taxei pe poluare atacata sa ramana definitiva in sistemul administrativ al cailor de atac,astfel ca suma incasata cu titlu de taxa pe poluare de la reclamanta nu mai poate fi pusa sub discutie de catre instanta fondului,atata timp cat actul administrativ fiscal nu mai poate fi atacat.
Formularea ulterioara a unei cereri de restituire (fara atacarea Deciziei de calcul a taxei pe poluare prin care s-a stabilit taxa a carei restituire se solicita),aceasta numai poate fi luata in considerare in acest context, intrucat raportul de drept material fiscal nu poate fi analizat in lipsa urmarii unei procedurii administrative-fiscale cu privire la decizia de calcul a taxei pe poluare prin care a fost stabilita obligatia de plata.
2.Pe fondul cauzei arata urmatoarele:
Autovehiculul înmatriculat de catre reclamantul-intimat era supus aplicarii si platii taxei pe poluare pentru autoturisme si autovehicule.
In contradictoriu atat cu reclamantul-intimat cat si cu retinerile instantei fondului arata că, OUG nr.5O/2008 privind instituirea taxei pe poluare nu a fost si nu este in contradictie cu normele comunitare, scopul instituiri acesteia fiind acela de a contribui cu sumele incasate, la asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de legislatia comunitara in acest domeniu si de asemenea nu este discriminatorie.
Adoptarea OUG nr.50/2008 a creat posibilitatea restituirii sumelor in plus pentru taxa de prima inmatriculare fata de valoarea mult mai redusa a taxei pe poluare in prima varianta,asa incat in baza unei cereri de restituire si a chitantelor care dovedesc plata taxei in perioada 1 ianuarie 2007 -30 iunie
2008,platitorii si-au putut recupera diferenta dintre cele doua taxe.
Cu privire la petitul reclamantului-intimat de a i se restitui odata cu taxa pe poluare si dobanzile legale calculate pana la data restituirii efective a taxei solicitate, restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementata prin dispozitiile art.117 C.procedura fiscala(art.112 inaintea de republicare),iar procedura efectiva de restituire a sumelor de la buget este reglementata expres de catre dispozitiile OMFP nr.1899/2004.
Analizând recursul declarat, curtea reține următoarele:
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție -
C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, a pronunțat Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011, admițând recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și stabilind că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.50/2008 raportat la art.205-
218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Pe fondul cauzei, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr.
50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de (...).
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție a U. E. (cauza
Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1
C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. B. N. în nume propriu și pentru A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 1201 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
V. D.
GREFIER
Red. C.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: L. D.E.
