Decizia nr. 9390/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9390/2012
Ședința de la 13 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător D. P.
Judecător A.-I. A.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul C. DE A. „. S.-M. împotriva sentinței civile nr.1629/(...) și încheierea civilă nr. 350/CC/(...) din pronunțate în dosarul nr. (...) al T.ui C. în contradictoriu cu intimații A. F. P. C. N., SC BT L. T. I. SA având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al 3-lea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea recurentului - dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar precum și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă.
La data de (...) se înregistrează din partea intimatei, BT L. I. SA - un script prin care relevă instanței că nu înțelege să fie de acord cu cererea de renunțare la judecata cererii de chemare în garanție , deoarece aceasta a fost formulată când s-a intrat în dezbaterea fondului, și astfel acordul lor este necesar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1629/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. A. „. S. M..
A fost admisă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. A. „. S. M., în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a M. C.-N., și SC BT L. T. I. SA.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SCA V. & M. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. C.-N., s-a solicitat instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate ca fiind nejustificat refuzul de restituire a taxei de primă înmatriculare a sumei de 1.256,75 lei, achitată în data de (...) pentru un autoturism Ford Focus nr. de înmatriculare (...), refuz concretizat în adresa primită în data de (...), să fie obligată pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 1.256,75 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a încheiat cu societatea S. T. SRL un procesul-verbal de compensare, având dată certă nr. l/(...) acordată de avocat I. M. Prin acest proces-verbal în schimbul exonerării de la plata onorariului avocațial datorat, societatea comercială a cesionat către reclamantă între altele, si dreptul de a încasa taxa de primă înmatriculare menționat in acțiunea de față, inclusiv dreptul de a acționa in justiție pentru recuperarea taxei. Cesiunea de creanță a fost adusă la cunoștința pârâtei prin notificarea nr. 3. a BEJ S. M.
In baza contractului de leasing financiar încheiat între S. BT L. T. I. S.
și S. T. SRL, cu privire la autoturismul în discuție FORD FOCUS , societatea de leasing a achitat suma de 1256,75 lei pârâtei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare .
La data de (...) S. T. SRL actualmente S. CLARK INTERNATI.AL SRL a cesionat către V. & M. creanța de 5971,91 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare , iar ulterior, în urma dizolvării S. V. & M., prezenta creanță a fost cesionată reclamantului C. A. „. S. M..
Asupra aspectelor anterior menționate nu există puncte de vedere contradictorii între părți, ci ceea ce trebuie lămurit în speța de față este dacă reclamantul C. A. „. S. M. are calitate procesuală activă să solicite restituirea taxei de primă înmatriculare achitată de S. B. L. T. I. S.
Din această perspectivă, taxa nu a fost achitată nici de către V. & M., S. (actualmente C. A. „. S. M.) si nici de către S. T. SRL și prin urmare, este evident că între instituția pârâtă si reclamant nu există nici un fel de raport juridic fiscal.
In ceea ce privește invocarea cesiunii de creanță, potrivit art. 30 din
OG 92/2003, „creanțele principale sau accesorii privind dreptul de rambursare sau de restituire ale contribuabililor… pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii";.
Prin urmare, atâta timp cât în favoarea S. T. SRL nu s-a recunoscut vreun drept legal la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, apreciem că reclamantului nu îi putea fi cesionată creanța in sumă de
1.322.98 lei.
În privința solicitării de se constata intervenirea subrogației în drepturile creditorului a cedentei lor - SC T. SRL ( în prezent SC CLARK INTERNATI.AL SRL ) în drepturile SC BT L. I. SA de restituire a taxei de primă înmatriculare, obiect al acestui litigiu apreciem că, cererea este nefondată în raport de același art. 30 din OG 92/2003 anterior menționat, iar pe de altă parte, atâta timp cât pentru această taxa specială de primă înmatriculare nu s-a făcut dovada că firma de leasing a refacturat-o către SC T. SRL, nu se poate discuta de vreo eventuală subrogare legală
/convențională , neexistând astfel temei pentru invocarea unei eventuale subrogări.
Pe de altă parte a fost apreciată întemeiată și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de BT L. T. I. S. în condițiile în care aceeași instituție a fost chemată și în calitate de pârâtă pentru recuperarea aceleiași sume de bani, ori cele două calități procesuale se exclud reciproc în ipoteza de față.
Așa fiind, în raport de argumentele anterior invocate și de textele de lege sus citate instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de BT L. T. I. S. și a respins acțiunea formulată de cabinet avocat „.
S. M..
Prin încheierea nr. 350/CC/2012 s-a respins cererea de recuzare a d-nei judecător B. A. formulată de reclamantul M. S. M. - C. de avocat, reținându-se că această cerere este neîntemeiată.
Împotriva sentinței și a încheierii a declarat recurs reclamantul
„. S. M. - C. de avocat, prin care se solicită admiterea acestuia, casarea în întregime a sentinței și încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
În motivarea recursului se arată că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare este nelegală întrucât încalcă dispoziția art.31 alin.l C.pr.civ .. referitoare la obligativitatea ascultării judecătorului recuzat. Această obligativitate rezultă în mod neîndoielnic din actuala formulare a textului legal și se justifică prin necesitatea verificării, de către completul învestit cu judecarea cererii de recuzare a temeiniciei motivului invocat în sprijinul acesteia.
În speță, deși în cuprinsul încheierii se afirmă că judecătorul recuzat ar fi fost ascultat, această afirmație este o formă fără fond de indată ce nu există la dosar un proces-verbal de ascultare a magistratului și nici în cuprinsul încheierii respective nu este menționată opinia acestuia. Textul de lege nu are in vedere o simplă mențiune în încheierea dată asupra recuzării, cum că judecătorul ar fi fost ascultat, ci sensul normei este de a se învedera în actul procesual opinia expresă a magistratului față de motivul pentru care partea nu-l dorește a-i tranșa litigiul.
În ce priveste actiunea introductivă, instanța de fond a respins-o pe lipsa calității procesuale active, soluție întemeiată în esență pe două argumente:
- taxa de primă înmatriculare nu a fost achitată de reclamant, ci de firma de leasing;
- creanța privind restituirea taxei de primă înmatriculare nu putea fi cesionată anterior stabilirii dreptului la restituire (art.30 C.pr.fisc.).
În ce privește primul argument, a arătat la fond că, esențială pentru dezlegarea problemei nu este persoana care a plătit taxa, ci persoana care, la momentul dării hotărârii, este titulara dreptului de creanță privind restituirea taxei de primă Î.
Cu alte cuvinte, dacă în raportul juridic s-a produs o succesiune cu titlu particular, titularul acțiunii este titularul actual al dreptului, adică cel care a succedat, succesorul, nu cel care a fost titular la data nașterii dreptului.
În plus, a introdus un capăt de cerere expres prin care a solicitat instanței să constate că reclamantul acționează nu În baza unui drept propriu, ci ca subrogat (legal sau convențional, mai puțin importă) al firmei de leasing, adică al plătitoarei efective a taxei.
Prima instanță a respins în mod nelegal inclusiv acest capăt de cerere făcând în primul rând trimitere la art.30 din C.pr.fiscală. Trimiterea este eronată și datorită faptului că textul de lege poate viza, cel mult, cesiunea creanței de la firma T. către firma de avocați, ori petitul de care se vorbește se referea la subrogarea firmei T. în dreptul firmei de leasing de a cere restituirea taxei de primă înmatriculare.
În realitate, singurul argument care s-ar fi putut opune cu succes constatării subrogației este cel de-al foilea motiv invocat de instanța fondului, anume că "pentru această taxă specială de primă înmatriculare nu s-a făcut dovada că firma de leasing a refacturat-o către SC T. SRL". Însă această afirmație este complet neadevărată, la dosar existând atât factura emisă de firma de leasing către se T. SRL, cât și dovada plății facturii.
În consecință, nimic nu se opune constatării subrogației firmei T. în locul firmei de leasing în ce privește dreptul de a obține de la organul fiscal restituirea taxei de primă înmatriculare.
În ce privește al doilea temei de respingere a acțiunii, acela al aplicabilității art.30 C.pr.fiscală, a invocat pe parcursul procesului unele apărări asupra cărora prima instanță nu s-a pronunțat În nici un fel.
Mai întâi a arătat că nu crede că prezentul litigiu este supus normelor de drept fiscal, nefiind aplicabile prevederile C. de procedură fiscală, întrucât a invocat în acțiune chiar in existența unei taxe, deci a unui raport de drept fiscal, așadar nu se intră în sfera de reglementare a C. de procedură fiscală
(menționată la art.1 al codului).
În acest sens, a amintit că au fost admise recursuri declarate de instituția fiscală pârâtă în contra unor sentințe care acordau reclamanților, la taxa de primă înmatriculare restituită, dobânda prevăzută în art.124 din Codul de procedură fiscală. Argumentul Curții de A. a fost tocmai Împrejurarea că refuzul organului fiscal de restituire a taxei de primă înmatriculare nu este reglementat și nu se supune dispozițiilor C. de procedură fiscală, nefiind deci incidente nici normele privind dobânda fiscală, ci este un refuz nejustificat de a răspunde pozitiv unei cereri în sensul Legii contenciosului administrativ.
Și odată ce această din urmă lege nu cuprinde dispoziții particulare referitoare la dobândă, este aplicabil dreptul comun al dobânzii în materia raporturilor civile, reglementat de O. nr.9/2000 (se poate observa că această dobândă a fost cerută și de noi în acțiune).
Exact aceeași este situația și în privința cesiunilor de creanțe privind drepturi de a solicita restituiri de taxe de primă înmatriculare: nu pot fi aplicabile dispozițiile C. de procedură fiscală (art.30), Întrucât nu suntem într-o materie ce intră în sfera de aplicare a acestui cod; nu avem de-a face cu un raport juridic de drept fiscal și atât timp cât Legea contenciosului administrativ nu conține reguli specifice referitoare la cesiunea de creanță, sunt și rămân aplicabile normele din Codul civil - dreptul comun în materie.
Așadar, cesiunea de creanțe intervenită în speță are a fi supusă normelor din Codul civil, nu celor din Codul de procedură fiscală. Iar Codul civil" nu impune cesiunii de creanță, pentru a fi opozabilă debitorului cedat, altă condiție decât aceea a "notificării cesiunii", condiție împlinită în speță.
Apoi a menționat că, fie și în ipoteza în care s-ar admite că normele C. de procedură fiscală sunt aplicabile speței, tot nu se poate recunoaște aplicarea ne nuanțată a art.30. Acest articol se referă într-adevăr la creanțele de restituit către contribuabili și la posibilitatea cesionării lor conform legii.
Însă nicăieri în cod - ori în alt act normativ - nu a fost prevăzută o procedură de restituire integrală a taxei de primă înmatriculare, deci de stabilire a dreptului "legal" la restituirea ei. S. ce pot fi restituite conform codului sunt cele prevăzute la art.117, iar taxa de primă înmatriculare nu se regăsește printre ele [nici măcar printre cele de la lit.d) întrucât nu suntem în prezența aplicării eronate a unei prevederi legale, ci în situația unei preemtiuni a legislației comuni tare asupra dreptului intern].
În fine, ceea ce i se pare a fi cel mai puternic argument - recunoașterea aplicabilității art.30 din Codul de procedură fiscală presupune a afirma că actul de cesiune depus de noi la dosar nu este valabil.
Un act juridic însă se bucură de prezumția de valabilitate până ce aceasta nu este răsturnată de părți ori de jurisdicție.
Ori, este de subliniat cu toată tăria că pârâta de rândul 1 nu a formulat o cerere reconvențională de constatare a nulității cesiunii sau de anulare a acesteia și nici instanța din oficiu nu a pus problema nevalabilității cesiunii și nu a dispus în acest sens
Având în vedere că raporturile juridice deduse judecății sunt anterioare intrării în vigoare a noului Cod civil, trimiterile ce aveau în vedere dispozițiile vechiului cod își păstrează valabilitatea.
În aceste condiții, cesiunea este valabilă și efectele ei leagă instanța.
Referitor la cererea de chemare în garantie, prima instanță a optat pentru respingerea ei ca fiind inadmisibilă.
A reținut acea instanță că " ... în condițiile în care aceeași instituție a fost chemată și în calitate de pârâtă pentru recuperarea aceleiași sume de bani, cele două calități procesuale se exclud reciproc în ipoteza de față."
Consideră că prima instanță s-a găsit într-o eroare.
A., corespunde adevărului că firma de leasing a fost chemată ca și pârâtă în actiunea principală, însă nu pentru pretenția de restituire a taxei de primă înmatriculare (această pretenție fiind îndreptată exclusiv în contra administrației financiare), ci strict pentru opozabilitatea capătului de cerere privind constatarea subrogației, introdus ulterior prin completarea și extinderea acțiunii.
Așa cum a arătat în motivarea cererii de completare și extindere: "am formulat extinderea de acțiune față de firma de leasing întrucât am apreciat că petitul 1 (nou introdus) se impune a fi soluționat în contradictoriu și cu această societate. Deoarece recurenta este succesoarea cu titlu particular a utilizatorului, nu se impune o extindere de acțiune și în raport cu cedenta noastră."
Prin urmare, nu este nici o incompatibilitate între calitatea de pârâtă a firmei de leasing, strict pe petitul de constatare a subrogației, și calitatea de chemată în garanție a aceleiași firme - de data asta pentru pretenția de restituire a taxei (În ipoteza respingerii cererii față de administrația financiară).
Pe scurt, nu a cerut și în acțiune și în cererea de chemare în garanție obligarea firmei de leasing la plata taxei de primă înmatriculare, ci doar în cererea de chemare în garanție.
De aceea, având în vedere argumentele de mai sus, fie și în situația în care instanța de recurs ar ratifica lipsa sa de calitate procesuală activă - solicită admiterea recursului și casarea în parte a sentinței, cu trimiterea la T. a sarcinii de a judeca pe fond cererea de chemare în garanție.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Primordial analizării raporturile de drept material expuse în cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, Curtea apreciază că se impune stabilirea cadrului procesual respectiv, a calității procesuale active.
In speță pentru stabilirea calității procesual active este obligatoriu in primul rând a se porni de la persoana care a achitat taxa de prima înmatriculare apreciata a fi achitata prin aplicarea eronata a prevederilor dreptului intern cu ignorarea principiului priorității dreptului comunitar, situație ce se încadrează in art. 117 lit. d din OG 92/2003 (in privința taxei de poluare o asemenea încadrare a fost reținuta si în decizia I. 24/2011).
Acest aspect este absolut necesar a fi lămurit întrucât conform prevederilor art. 117 din OG 92/2003 doar cel care a plătit o taxa de prima înmatriculare lipsita de un fundament legal este îndreptățit la restituire si devine astfel creditor in raportul de drept fiscal in care debitor este autoritatea fiscala care a încasat nelegal taxa a cărei restituire se solicita in speță .
In al doilea rând in vederea stabilirii aceleiași calități procesul active este necesar a se face distincție intre cele doua raporturi juridice care s-au derulat in speța. Un prim raport juridic este reglementat de art. 241 indice 1 si urm C .fiscal in baza căruia s-a achitat taxa de prima înmatriculare având ca obiect plata taxei de prima înmatriculare. Al doilea raport juridic implicat in speța este cel născut din încălcarea de către legislația interna cuprinsa in art. 214 indice 1 si urm C.fiscal a dreptului comunitar si art. 117 lit d din OG 92/2003 având ca obiect restituirea taxei de înmatriculare .
In aceste doua raporturi juridice calitatea de creditor si debitor sunt diferite. De asemenea ambele raporturi juridice sunt raporturi de drept fiscal supuse prevederilor C. de procedura fiscala întrucât primul are ca obiect colectarea unei taxe iar al doilea restituirea unei taxe achitate fără o baza legala.
A. in ce privește primul raport juridic taxa de prima înmatriculare a fost achitata de către BT L. T. I. la data de (...) prin ordinul de plata de la f.
11 .
Este de necontestat ca aceasta taxa de prima înmatriculare s-a achitat din sumele de bani remise de către SC T. SRL către BT L. T. I. conform contractului de leasing aflat la dosar, valoarea taxei de prima înmatriculare pe care BT L. T. I. urma sa o achite fiind inclusa in valoarea de intrare a bunului. Suma necesara plății taxei de prima înmatriculare a fost remisa de catre SC T. catre BT L. T. I. o data cu plata ratelor de leasing prin platile facute conform contractului .
Reclamantul sustine ca prin aceste plati a avut loc o subrogatie a lui SC T. SRL in dreptul firmei de leasing de a solicita restituirea taxei de prima inmatriculare.
Asa cum s-a aratat mai sus restituirea taxei de prima inmatriculare face obiectul unui raport juridic fiscal distinct in care calitatea de creditor apartine celui care a platit autoritatii fiscale taxa respectiva .Raporturile juridice pe care platitorul taxei le are cu terte persoane produc efecte doar intre aceste ultime două categorii fiind fara efect juridic in raport cu autoritatea fiscala. Ca atare împrejurarea ca firma SC T. SRL a remis firmei de leasing suma de bani reprezentând valoarea taxei de prima inmatriculare este irelevanta in speta prezentind relevanta doar in raporturile dintre utilizatorul SC T. I. SRL si BT L. T. I. SA.
Subrogatia consta in inlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligational cu o alta persoana care platind datoria debitorului devine creditor al acestuia din urma dobandind toate drepturile creditorului platit.
Cata vreme subrogatia implica si o plata este evident ca in speta subrogatia putea avea loc doar la plata taxei de prima inmatriculare fiind singura plata din speta . Subrogatia poate fi legala sau conventionala .Este evident ca nu se poate vorbi de o subrogatie legala intrucit nu exista un text de lege care sa o prevada expres.
In ce priveste subrogatia conventionala este exclusa existenta unei subrogatii consimtite de creditor adica de catre autoritatea fiscala intrucit in speta datoria a fost achitata de catre debitor in raport cu autoritatea fiscala .
In ce priveste subrogatia consimtita de debitor este evident ca in speta nu sunt intrunite cerintele art. 1107 pct. 2 c.civ in vigoare la data platii taxei de prima inmatriculare. A. in ordinul de plata nu se arata expres ca plata s-a facut cu suma remisa de SC T. I. SRL pe care o subroga in drepturile creditoruluui .Actul prin care SC T. remite suma de bani catre firma de leasing nu imbraca forma inscrisului autentic si nu se prevede expres ca aceasta suma a fost data pentru ca firma de leasing sa isi plateasca obligatia legala fata de bugetul de stat .
Oricum efectul unei subrogatii este de dobandire a drepturilor creditorului in speta raportat la primul raport juridic al drepturilor autoritatii fiscale insa in speta prin mecanismul subrogatiei reclamantul recurent doreste sa se subroge in drepturile aferente celui de al doilea raport juridic sus indciat drepturi care apartin aceleiasi persoane care are calitatea de debitor in primul raport juridic singurul la care se poate analiza subrogatia .
Din cele mai sus expuse este cert ca in speta o subrogatie in dreptul la restituire a taxei de prima inmatriculare este exclusa, subrogatia avind un alt mecanism de functionare decit cel sustinut de recurentul reclamant
,putind opera doar raportat la primul raport juridic iar cerintele legale pentru aceasta subrogatie nu sunt indeplinite in speta .Ca atare o data cu stabilirea caracterului ilegal al taxei de prima inmatriculare dreptul de a cere restituirea ei a ramas in raport cu autoritatea fiscala in patrimoniul celui care a a platit-o respectiv al firmei de leasing intrucit si plata s-a facut de catre aceasta firma fara o subrogatie legala sau conventionala .
Dupa nasterea drepului la resituire respectiv dupa (...) cind s-a abrogat aceasta taxa aceasta firma de leasing nu a transmis dreptul sau de a cere restituirea cuiva .De altfel o asemenea cesiune facuta de firma de leasing sau de utilizator in masura in care ar fi fost intrunite cerintele subrogatiei sustinute de catre reclamant nu era posibila raportat la prevederile art. 30 C.pr fiscala .
Pentru a respinge actiunea nu era necesara o declarare a nulitatii contractului de cesiune fiind suficient ca aceasta nevalabilitate sa fie pusa in discutie pe cale de exceptie sanctiunea sa constand in respingerea actiunii fundamentata pe un act nelegal .In fata primei instante aceasta nevalabilitate a fost pusa in discutie tocmai prin invocarea exceptiei lipsei calitatii procesual active de catre parata si intemeierea ei pe prevederile art. 30 C.pr fiscala .
In privinta unei asemenea cesiuni de creanta Curtea retine ca potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe .
Articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții :creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului trebuie să rezulte din decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .
Această condiție nu este îndeplinită de reclamantul recurent pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creantei prin decizie sau hotărâre judecătorească.
Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile codului civil
,cesiunea de creanță fiscala poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi asadar drepturi litigioase sau drepturi al caror caracter cert,lichid si exigibil nu a fost stabilit inca ci doar drepturi deja existente și recunoscute de către părți si al caror caracter cert
,lichid si exigibil este stabilit in modalitatile sus mentionate .
Articolul 30 C.pr. fiscala se coroboreaza in sensul celor mai sus mentionate cu prevederile art. 116 alin. 5 lit h si alin 5 indice 1 C.pr.fiscala si art. 117 alin. 6 C.pr. fiscala care in ipoteza formularii unui cereri de restituire a unor creante fiscale prevad obligativitatea in primul rind a compensarii sumei ce trebuie restituita cu eventualele datorii fata de buget ale contribuabilului urminind ca doar suma ramasa in urma compensarii sa fie supusa restituirii .Ca atare in toate situatiile in care o persoana a achitat o suma supusa restituirii in primul rând se verifica daca nu opereaza compensarea si doar apoi se stabileste suma de restituit. A. se explica si de ce art. 30 C.pr.fiscala impune ca o conditie de validitate a cesiunii de creanta ca in cauza creanta cesionata sa fie stabilita adica sa aiba un caracter cert si lichid .
In speta dreptul la restituirea taxei de prima inmatriculare achitata si contrara dreptului comunitar nu a fost stabilita in conditiile art. 117 C.pr fiscala fie prin decizie de restituire, fie prin hotarare judecatoreasca. Rezulta asadar ca cesiunea de creanta din speta nu este valabila, iar cesionarul nu a dobandit nici un drept legal de restituire. Pe cale de consecinta cesionarul nu are calitate procesual activa de a cere restituirea taxei întrucât nu este titularul vreunui drept care sa fie lezat in speta .
Solutia de fata nu incalca principiul prioritatii dreptului Uniunii
Europene sau al efectului direct al acestui drept.
Pe langa aceste principii o alta trasatura definitorie a dreptului european este autonomia procedurala nationala in aplicarea acestui drept . Aplicând si acest principiu este evident ca in cazul de fata reclamantul nu are calitatea procesual activa asa cum s-a aratat deja întrucât nu este titularul unui drept legal dobândit si pe cale de consecință nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin încălcarea de către legislația interna a dreptului Uniunii Europene.
In ipoteza in care o taxa este perceputa contrar dreptului comunitar asa cum se arata in literatura de specialitate in virtutea autonomiei procedurale sus indicate caile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite si pentru recuperarea taxelor platite cu incalcarea dreptului intern cu conditia ca acestei cai sa fie efective si sa nu faca imposibla recuperarea taxei .
In ipoteza acestor actiuni la fel ca si pentru actiunile de restituire a taxelor interne exista un mecanism de verificare a existentei dreptului de restituire, respectiv se verifica daca taxa a fost achitata pentru un autovehicul ce provine din spatiul U.E, verificare ce se face fie de catre organul care a colectat taxa in cazul in care se adreseaza cu o cerere acestuia, fie de catre instanta de judecata. Si in acest caz la fel ca si in cazurile din dreptul intern raman in vigoare in virtutea principiului autonomiei procedurale celelalte reguli cuprinse in Codul de procedura fiscala respectiv cele vizând compensarea si restituirea doar a sumei ramase dupa compensare si posibilitatea cesionarii doar dupa stabilirea lor, aceste reguli neîmpiedicând efectivitatea caii procedurale recunoscute celor in drept pentru recuperarea taxei de poluare achitata cu încălcarea dreptului UE si neîncălcând principiul prioritatii dreptului Uniunii Europene si a caracterului direct al acestuia .
Totodata in raportul sau juridic cu firma de leasing autoritatea fiscala nu ar putea invoca lipsa de interes cita vreme firma de leasing a platit taxa a carei restituire se cere si nici îmbogatirea fara justa cauza intrucit fata de autoritatea fiscala efectele juridice ale contractului de leasing nu exista .
Nu exista nici o discriminare intre proprietari si utilizatori intrucit conform legislatiei in vigoare taxa de prima inmatriculare se platea doar de cei care inmatriculau un autovehicul in calitatea de proprietari utilizatorul achitind aceasta taxa firmei de leasing in cadrul raporturilor lor contractuale si nu in raport cu autoritatea fiscala .Fiind vorba de situatii diferite o discriminare este exclusa .
În mod legal cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca inadmisibilă, BT L. T. fiind chemată în judecată atât în calitate de pârâtă, cât și în calitate de chemată în garanție.
Recurenta a depus în recurs cerere de renunțare a se lua act de renunțare la judecata cererii de chemare în garanție, însă intimata se opune sentinței, astfel că instanța în baza art. 246 alin. 4 Cod proc.civ., nu va lua act de renunțarea depusă de recurentă.
În consecință,in baza considerentelor de mai sus Curtea în baza art. 312 (1) cod procedură civilă raportat la articolul 20 din Legea 554/2004 va respinge recursul declarat de „. S.-M. - C. DE A. împotriva sentinței civile nr.
1629 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de „. S.-M. - C. DE A. împotriva sentinței civile nr. 1629 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. D. P. A. I. A. M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: A.M.B.
