Decizia nr. 7177/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 7177/2012
Ședința de la 01 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. M. C.
Judecător M. S.
G. V. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. M. în nume propriu și în numele A. F. P. B.-M. împotriva sentinței civile nr.6511 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamanta SC M. S. și pârâta intimată A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4
C.pr.civ., Curtea constată că, întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Invocă excepția de ordine publică a lipsei calității procesuale active a reclamantei în formularea acțiunii, prin raportare la art.30 C. și, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6511 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active și de inadmisibilitate a acțiunii, invocate de pârâta D. G. a F. P. M. -în nume propriu și pentru A. F. P. S. M..
A fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta SC M. S., , în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. S. M. și A. F. PENTRU M., cu sediul în B., și, în consecință:
S-a dispus:
- anularea D. de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 19189 din
(...) emisă de A. F. P. S. M. și a D. de respingere a contestației nr. 20385 din (...);
- anularea D. de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 15419 din
(...) emisă de A. F. P. S. M. și a D. de respingere a contestației nr. 20385 din (...);
- anularea D. de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 9545 din
(...) emisă de A. F. P. S. M. și a D. de respingere a contestației nr. 20385 din (...).
Pârâtele au fost obligate să restituie reclamantei sumele de 3.764 lei, 6.277 lei și respectiv de 2.901 lei, cu dobândă legală, calculată de la data achitării sumelor și până la restituirea efectivă a acestora.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei suma de 879,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Examinând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a reținut că potrivit art. 30 din Codul de procedură fiscală, creanțele fiscale ale contribuabililor, respectiv atât creanțele principale, cât și cele accesorii privitoare la drepturi de rambursare, ori de restituire, pot fi cesionate, după stabilirea lor potrivit legii, cesiunea producând efecte față de organul fiscal de la data la care aceasta i-a fost notificată.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a C. de procedură fiscală, aprobate prin HG nr. 1., cesiunea de creanță trebuie să îndeplinească cerințele de validitate din dreptul comun, iar din momentul notificării cesiunii, creanța fiscală se transferă către cesionar cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, inclusiv accesoriile acesteia, în condițiile legii, cesionarul devenind creditor pentru valoarea creanței înscrisă în actul de cesiune, indiferent de prețul pe care l-a plătit
și chiar dacă cesiunea s-a făcut cu titlu gratuit.
Pârâtele D. G. a F. P. M. - A. F. P. S. M., au invocat, din această perspectivă, că reclamanta SC M. S. este lipsită de legitimitate procesuală, cesiunea fiind prematură și lipsită de efecte juridice.
În cazul de față, însă, nu ne aflăm în prezența unei creanțe fiscale privind drepturi de rambursare sau de restituire ce rezultă din erori, scutiri, diferențe, compensări, finanțări de la stat, etc., și care, din oficiu sau la cererea contribuabilului, urmează a fi stabilite de către organul fiscal, moment în care dobândesc caracter cert și pot fi cesionate prin prisma prevederilor art. 30 Cod procedură fiscală, ci a unei creanțe certe, egală în cuantum cu taxa achitată și a cărui caracter exigibil rezultă din incidența normelor de drept european
(comunitar) asupra raportului juridic fiscal dedus judecății.
Pentru aceleași considerente și drepturile accesorii au fost stabilite, în cazul restituirilor privind taxa de poluare, prin aplicarea dobânzii legale și nu a celei fiscale.
Prin urmare, calitatea procesuală activă a reclamantei trebuie analizată prin prisma dispozițiilor de drept comun privind contractul de cesiune de creanță și cu trimitere la prevederile art. 18 Cod procedură fiscală, care consacră dreptul contribuabilului de a fi reprezentat de un împuternicit în relațiile cu organul fiscal.
Reținând că, la dosarul cauzei, reclamanta a făcut dovada calității sale de cesionară în raport cu cei trei cedenți, titulari ai raportului juridic fiscal, și că, odată cu inițierea demersurilor pentru restituirea taxelor de poluare, aceasta a notificat organului fiscal calitatea sa, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, pentru necontestarea în termenul de 30 de zile, a actului de impunere, s-a statuat că cercetarea fondului juridic litigios este admisibilă chiar în absența procedurii prealabile, cât timp în materia restituirii taxelor de poluare prelevate în baza OUG nr. 50/2008, autoritatea publică are și a avut o politică constantă și publică de a soluționa nefavorabil aceste contestații.
Așa fiind, autoritatea publică nu poate invoca faptul că a fost lipsită de posibilitatea revocării pe cale administrativă a actului său, acesta fiind, de altfel, scopul recursului grațios.
Din aceste motive, parcurgerea procedurii administrative devine lipsită de utilitate și finalitate, cu consecințe asupra rezolvării în termen echitabil a litigiului dintre stat și particular și, în cele din urmă, asupra păstrării unui echilibru cu privire la posibilitatea efectivă a particularului de a-și valorifica interesele procesuale în raport cu statul și chiar a unui acces efectiv la justiție.
În ceea ce privește fondul cauzei, este lipsit de echivoc faptul că intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării OUG nr.
50/2008, cu multiplele sale ajustări, care de la intenția declarată în preambulul
OUG nr. 50/2008, s-a menținut, în realitate, în zona protejării indirecte a producției interne de autovehicule, în detrimentul producției de autovehicule a altor state membre ale U. E., aceasta contrar prevederilor art. 90, devenit 110 din Tratatul Fundamental al U. E..
De reținut că nici ultima modificare operată prin OUG 1., care introduce art. 4 lit. c. privitor la obligativitatea achitării taxei de poluare la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, care a fost scos din parcul național fără a i se restitui ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, deși diminuează efectul discriminatoriu, nu este de natură să înlăture total protecția indirectă interzisă de art. 90 (art. 110) din T.F.U.E.
Invocând în preambulul ordonanței de urgență principiul european
„poluatorul plătește";, legiuitorul român păstrează interzisa protecție indirectă, cât timp autovehicule care se află deja în circulație și, deci poluează, nu sunt supuse acestei taxe, ceea ce, iarăși, este de natură să descurajeze achiziționarea de autovehicule de pe piața U. E. și să încurajeze comerțul cu autovehicule deja înmatriculate în România, chiar dacă au aceeași vechime aceeași uzură și, prin urmare, același grad de poluare.
Totodată, în urma analizării dispozițiilor legale care stabilesc condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, în vigoare la data la care s-a solicitat înmatricularea, se apreciază că norma de drept intern nu este conformă cu art. 110 TFUE.
Compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu prevederile dreptului comunitar, în concret art. 110 TFUE, incident în cauză, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată de către Curtea de J. a U. E. la data de 07 aprilie 2011 în cauza Tatu contra României, sens în care s-a pronunțat și hotărârea din 07 iulie 2011 în cauza Nisipeanu contra României.
În consecință, instanța a constatat nelegalitatea deciziilor de calcul a taxei de poluare, ca fiind contrare art. 90 din TCE, respectiv art. 110 din Tratatul
Fundamental al U. E., și va dispune anularea acestora, cu consecința restabilirii situației anterioare, ca efect al anulării.
Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de poluare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantei, prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu. Obligația reparării integrale a prejudiciului este fundamentată pe privarea plătitorului, de către stat - prin autoritățile fiscale, de dreptul său de creanță corelativ obligației de restituire a sumei încasate nelegal, cu consecința încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în acest sens pronunțându-se și CEDO în jurisprudența creată prin aplicarea acestui articol (Cauzele D.geville c/a Franței și Fernandez -Molina Gonzales și alții c/a Spaniei). În aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Curtea a consacrat principiul restabilirii situației anterioare, care în materia creanțelor bănești, impune indemnizarea persoanei îndreptățite cu o sumă care să acopere nu numai deprecierea monedei naționale ci și beneficiul pe care îl putea obține cel puțin prin constituirea unui depozit bancar.
Așa fiind, instanța a admis și acest capăt de cerere prin acordarea dobânzii legale, a cărei cuantum este determinat potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, de la data plății până la data abrogării acestui act normativ prin OG nr. 1., iar ulterior acestui moment, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 - 4 din OG nr. 1., capitolul I, care reglementează dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și menținerea deciziei de stabilire a taxei de poluare ca legală și temeinică.
În motivarea recursului se arată că luand in discutie Hotararea din 07 aprilie 2011 pronuntata de Curtea E. de J. in cauza C-402/09, hotarare prin care instanta s-a pronuntat asupra prevederilor OUG.50/2008 - stabilind ca fiind obligatorie pentru instanta nationala in procesul de solutionare a cauzei, "Nevoia obiectivă" din litigiul Tatu a fost identificată prin raportare la data emiterii deciziei de aplicare a taxei, (...). Orice reglementare ulterioară în materie nu este relevantă pentru solutionarea dosarului, asa încât descrierea modificărilor aduse OUG
5012008 nu este pertinentă pentru această trimitere preliminară.
În ce priveste solicitarea dobanzii legale fiscale, solicită respingerea acesteia ca neintemeiata, avand in vedere ca taxa pe poluare nu este o taxa fiscala si nu se circumscrie situatiilor limitativ reglementate de art.117 Cod P. F., iar repararea prejudiciului se realizeaza in conditiile dreptului comun - art.1 088 alin.2 cod civil cu aplicarea O.G. nr. 9 / 2000 de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei.
Cu privire la cheltuielile de judecata, solicită respingerea petitului cu privire la cheltuielile de judecata ca fiind inadmisibil astfel cum a fost formulat.
Taxa pe poluare achitata de reclamanta nu a ramas la bugetul de stat, ci potrivit dispozitiilor legale aceasta taxa se vireaza in contul A. F. pentru M. O eventuala culpa procesuala poate fi retinuta in sarcina organului fiscal doar daca prin modul de calcul a taxei pe poluare rcclamanta a suferit un prejudiciu, ori criticile aduse de reclamanta vizeaza insasi actul normativ in baza caruia a fost calculata taxa pe poluare. O. fiscal a avut doar atributii in calculul taxei pe poluare, taxa fiind virata in contul A. F. de M. conform Normelor metodologice emise in aplicarea O.U.G. nr. 50 / 2008, iar restituirea taxei pe poluare (si dobanda legala) urmand sa se faca tot de la bugetul A. F. de M.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
R. a încheiat mai multe contracte de cesiune a creanțelor fiscale pe care mai multe persoane fizice le-ar avea împotriva statului, constând in taxa pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 50/2008, considerată ca fiind contrară dreptului comunitar.
După încheierea contractelor, reclamanta a solicitat restituirea sumei achitate de către terții cedenți.
Potrivit articolului 23 Cod procedură fiscală, dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă statul și unitățile administrativ - teritoriale au calitatea de subiect activ în raporturile de drept procesual fiscal, iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe.
Prin urmare, articolul 30 Cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții: creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate, deoarece creanța contribuabilului ce semnifică nașterea raportului de drept material fiscal prin recunoașterea creanței de către organul fiscal trebuie să rezulte din declarația de impunere, decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 Cod procedură fiscală.
Această condiție nu este îndeplinită de reclamantă pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii sale prin decizie sau hotărâre judecătorească. Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile civile, cesiunea de creanță din fiscal poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția nașterii
(recunoașterii) creanței contribuabilului.
Cesiunea nu poate privi drepturi litigioase, ci drepturi deja existente și recunoscute de către părți. R., nefiind parte în raportul de drept material fiscal născut prin emiterea deciziei de poluare și stins prin efectuarea plății în condițiile articolului 114 Cod procedură fiscală, nu poate declanșa procedura fiscală prin efectuarea cesiunii și contestarea unei decizii definitive în căile administrative de atac prin expirarea termenului prescris de articolul 207 Cod procedură fiscală.
Mai mult, instanța de judecată nu poate recunoaște un drept propriu la restituire pentru că acesta nu există, și nici unui drept de restituire în baza contractului de cesiune încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale.
Împrejurarea ca taxa de poluare ce a făcut obiectul cesiunii de creanță este contrară dreptului comunitar și că pentru recuperarea ei nu mai este necesară parcurgerea procedurii prevăzute de art.205 și următoarele din Cod procedură fiscală, așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin D. 2., nu contrazic cele mai sus expuse. Altfel spus, soluția de față nu încalcă principiul priorității dreptului U. E. sau al efectului direct al acestui drept.
Pe lângă aceste principii, o altă trăsătură definitorie a dreptului european este autonomia procedurală națională în aplicarea acestui drept. Aplicând și acest principiu, este evident că, în cazul de față, reclamanta nu are calitate procesuală activă așa cum s-a arătat deja, întrucât nu este titulara unui drept legal dobândit și, pe cale de consecință, nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin încălcarea de către legislația internă a dreptului U. E..
În ipoteza în care o taxă este percepută contrar dreptului comunitar, în virtutea autonomiei procedurale căile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite și pentru recuperarea taxelor plătite cu încălcarea dreptului intern, cu condiția ca acestei căi să fie efective și să nu facă imposibilă recuperarea taxei.
Este evident că persoanele prejudiciate prin perceperea taxei de poluare, în speță cedenții, au și în prezent, în limita termenului de prescripție, deschisă calea acțiunii de restituire în temeiul art. 117 lit.d) Cod procedură fiscala, care este, așadar, o cale de atac efectivă și care face posibilă recuperarea taxei nelegal achitate.
Totodată, în ipoteza acestor acțiuni, la fel ca și pentru acțiunile de restituire a taxelor interne, există un mecanism de verificare a existenței dreptului de restituire, respectiv se verifică dacă taxa a fost achitată pentru un autovehicul ce provine din spațiul U.E, verificare ce se face fie de către organul care a colectat taxa, în cazul în care se adresează cu o cerere acestuia, fie de către instanța de judecată. Și în acest caz, la fel ca și în cazurile din dreptul intern, rămân în vigoare, în virtutea principiului autonomiei procedurale, celelalte reguli cuprinse în Codul de procedură fiscală, respectiv cele vizând compensarea și restituirea doar a sumei rămase după compensare și posibilitatea cesionarii doar după stabilirea lor, aceste reguli neîmpiedicând efectivitatea căii procedurale recunoscute celor în drept pentru recuperarea taxei de poluare achitate cu încălcarea dreptului UE, și neîncălcând principiul priorității dreptului U. E. si a efectului direct al acestuia.
Așa cum s-a arătat mai sus, art. 30 C.pr.fiscala este o prevedere legala cu caracter imperativ, iar vătămarea ce rezultă din nerespectarea sa constă în imposibilitatea aplicării art. 116 alin. 5 si art. 117 alin. 6 C.pr. fiscala, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin respingerea acțiunii ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active.
În consecință, în temeiul art.304 pct.9 C.pr.civ., raportat la dispozițiile art.312 alin.3 C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.6129 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o va modifica în întregime, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale active și va respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursurile declarate de către pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și în numele A. F. P. B.-M. împotriva sentinței civile nr.6511 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o modifică în întregime în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale active și respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
G. V. D.
Red. C.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: E.C.
