Decizia nr. 7399/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 7399/2012
Ședința 02 O. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. P. JUDECĂTOR: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I.
G.: M. N. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M., împotriva sentinței civile nr. 4259/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamanta S. M. S., privind și pe A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4
C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4259/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității invocate de către pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. P. Ș. M. S-a admis excepția inadmisibilității invocată de instanță din oficiu cu privire la capătul de cerere prin care se solicită anularea adresei nr. 3121/(...) emisă de către pârâta A. F. P. pe care îl respinge. S-a admis în parte cererea formulată de către reclamanta SC M. S. în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. P. Ș. M. Au fost obligate pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. P. Ș. M. să restituie reclamantei suma de 2.287 lei, cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 de la data de (...) până la restituirea integrală a sumei. Au fost obligate pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. P. Ș. M. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 43,3 lei.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității, instanța de fond a constatat că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamanta s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) C.pr.civ., împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Prin urmare, raportat la faptul că reclamanta a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. În speță, reclamanta nu contestă cuantumul taxei de primă înmatriculare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamanta.
Asupra cauzei pe fond, tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului sus individualizat reclamanta a solicitat pârâtei A. F. P. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, reclamanta achitând taxa stabilită. Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5., T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. nr. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. nr. 5., taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 C.pr.civ., din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M., prin care s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamanta nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prevăzută de dispozițiile C. de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C. de pr. fiscală, cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prevăzute de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În analiza recursului declarat de parată Curtea a analizat cu prioritate motivul de ordine publica pus in discuție din oficiu vizând calitatea procesual activă a reclamantei raportat la prevederile art. 30 C.pr.fiscala, motiv care daca ar fi întemeiat ar face inutilă analiza celorlalte motive de recurs.
Reclamanta a încheiat contracte de cesiune a creanței pe care persoanele indicate ca si cedenti in contractele de cesiune depus la dosarul instanței de fond ar avea-o împotriva S., creanța constând in restituirea taxei pe prima inmatriculare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5. ,reglementare naționala apreciata a fi contrară dreptului comunitar. D. încheierea contractului de cesiune, reclamantul a notificat cesiunea și a formulat cereri de restituire a taxei de prima inmatriculare. Aceste cereri au fost respinse ca neîntemeiate .
Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe. Articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții :creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului trebuie să rezulte din decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală. Această condiție nu este îndeplinită de reclamantul recurent pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii caracterului cert, lichid si exigibil al creanței prin decizie sau hotărâre judecătorească.
Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile codului civil, cesiunea de creanță fiscala poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi așadar drepturi litigioase sau drepturi al căror caracter cert,lichid si exigibil nu a fost stabilit încă ci doar drepturi deja existente și recunoscute de către părți si al căror caracter cert lichid si exigibil este stabilit in modalitățile sus menționate .
Articolul 30 C.pr. fiscala se coroborează in sensul celor mai sus menționate cu prevederile art. 116 alin. 5 lit h si alin 5 indice 1 C.pr.fiscala si art. 117 alin. 6 C.pr. fiscala care in ipoteza formulării unui cereri de restituire a unor creanțe fiscale prevăd obligativitatea in primul rând a compensării sumei ce trebuie restituita cu eventualele datorii fata de buget ale contribuabilului urmărind ca doar suma rămasa in urma compensării sa fie supusa restituirii. Ca atare in toate situațiile in care o persoana a achitat o suma supusa restituirii in primul rând se verifica daca nu operează compensarea si doar apoi se stabilește suma de restituit .Astfel se explica si de ce art. 30 C.pr.fiscala impune ca o condiție de validitate a cesiunii de creanța ca in cauza creanța cesionata sa fie stabilita adică sa aibă un caracter cert si lichid .
In speța dreptul cedentului la restituirea taxei de prima inmatriculare achitată si contrară dreptului comunitar nu a fost stabilită în condițiile art. 117 C.pr fiscala fie prin decizie de restituire, fie prin hotărâre judecătoreasca. Rezulta așadar ca cesiunea de creanța din speța nu este valabila, iar cesionarul nu a dobândit nici un drept legal de restituire. Pe cale de consecința cesionarul nu are calitate procesual activa de a solicita pe cale principala restituirea taxei de prima inmatriculare întrucât nu este titularul vreunui drept care sa fie lezat in speța. Soluția de față nu încalcă principiul priorității dreptului Uniunii Europene sau al efectului direct al acestui drept.
Pe lângă aceste principii o alta trăsătura definitorie a dreptului european este autonomia procedurala națională în aplicarea acestui drept Aplicând si acest principiu este evident că în cazul de fata reclamantul nu are calitatea procesual activa așa cum s-a arătat deja întrucât nu este titularul unui drept legal dobândit si pe cale de consecința nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin încălcarea de către legislația interna a dreptului Uniunii Europene. In ipoteza in care o taxa este perceputa contrar dreptului comunitar așa cum se arata in literatura de specialitate in virtutea autonomiei procedurale sus indicate căile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite si pentru recuperarea taxelor plătite cu încălcarea dreptului intern cu condiția ca acestei cai sa fie efective si sa nu facă imposibila recuperarea taxei .
Este evident ca persoanele prejudiciate prin perceperea taxei de prima inmatriculare in speța cedentul are si in prezent in limita termenului de prescripție deschisa calea acțiunii de restituire in temeiul art. 117 lit.d din C.pr fiscala care este așadar o cale de atac efectiva si care face posibila recuperarea taxei nelegal achitate.
Totodată in ipoteza acestor acțiuni la fel ca si pentru acțiunile de restituire a taxelor interne exista un mecanism de verificare a existentei dreptului de restituire, respectiv se verifica daca taxa a fost achitata pentru un autovehicul ce provine din spațiul U.E, verificare ce se face fie de către organul care a colectat taxa in cazul in care se adresează cu o cerere acestuia, fie de către instanța de judecata .Si in acest caz la fel ca si in cazurile din dreptul intern rămân in vigoare in virtutea principiului autonomiei procedurale celelalte reguli cuprinse in Codul de procedura fiscala respectiv cele vizând compensarea si restituirea doar a sumei ramase după compensare si posibilitatea cesionarii doar după stabilirea lor ,aceste reguli neîmpiedecând efectivitatea caii procedurale recunoscute celor in drept pentru recuperarea taxei de prima inmatriculare achitata cu încălcarea dreptului UE si neîncălcând principiul priorității dreptului Uniunii Europene si a caracterului direct al acestuia .
Așa cum s-a arătat mai sus art. 30 C.pr.fiscală este o prevedere legala cu caracter imperativ, iar vătămarea ce rezulta din nerespectarea sa consta in imposibilitatea aplicării art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala, vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin respingerea acțiunii pe lipsa calitate procesual activa .
În consecință, in baza considerentelor de mai sus Curtea în baza articolului 312 cod procedură civilă raportat la articolul 20 din Legea 554/2004 va admite recursul declarat in cauza si va modifica sentința recurata in sensul admiterii excepției lipsei calității procesual active si respingerii acțiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activă .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 4259 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că respinge cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. A.-I. A. C. I.
G.
M. N. ȚÂR
Red.A.A.I./dact. MS
3 ex./(...) Jud.fond: M.H.
