Decizia nr. 7542/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 7542/2012
Ședința publică din data de 03 O. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: D. M. JUDECĂTOR: F. T. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. A. S. Z. împotriva sentinței civile nr. 2963 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. S., A. F. P. A M. Z., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - A. N. DE A. F., având ca obiect - contestație act administrativ FISCAL
DECIZIA nr. 4. emisă de D. S.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 septembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) iar față de imposibilitatea constituirii completului de la acea dată s-a amânat pronunțarea pentru data de (...).
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2963 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a A. și a necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei, excepții invocate de pârâta A.
S-a respins ca fiind tardiv introdusă contestația formulată de contestatoarea S. A. DAN SRL Z. împotriva deciziei nr.40 din (...), a deciziilor de impunere nr. 4. și 4. și a titlurilor executorii emise anterior și ulterior soluționării deciziei nr.4., toate emise de intimata D.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF nu este fondată deoarece pârâta D. S. este subordonată ierarhică directă a A., motiv pentru care poate sta în judecată alături de aceasta în prezenta cauză.
Referitor la excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei, instanța a reținut că deoarece actele a căror anulare se solicită în prezenta cauză sunt emise de o instituție de nivel județean, respectiv de către pârâta D. S., este evident că competența de soluționare a prezentei cauze revine T.ui S.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr.554/2004, orice persoana care se considera vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atât privat, cât si public.
Conform alin. (2) al aceluiași articol „se poate adresa instanței de contencios administrativ si persoana vătămată într-un drept al sau său într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept";.
Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ, trebuie sa solicite autorității publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a actului administrativ sau soluționare. Plângerea se poate adresa în egală măsura organului ierarhic superior, daca acesta exista.
Dacă petentul este nemulțumit de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresata autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termen de 30 de zile, poate sesiza instanța de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului repararea pagubei cauzate - eventual, reparații pentru daune morale.
Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ de genul celor menționate mai sus se pot introduce in termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii; data expirării termenului legal de soluționare a cererii, fără a depăși termenul de un an;
Potrivit art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă "neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea oricărui alt act de procedura în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
Decăderea stinge posibilitatea de exercițiu a dreptului. Astfel, partea decăzută din dreptul de a exercita o cale de atac nu mai poate sa o exercite niciodată și este în situația părții care nu a exercitat dreptul ei.
Decăderea fiind echivalentă cu pierderea dreptului, se poate asemăna cu prescripția, care este o instituție de drept material legată tot de termene, dar de care se deosebește prin aceea că decăderea este o instituție procedurală care nu afectează decât indirect dreptul material la acțiune.
Prin urmare, având în vedere că actul administrativ jurisdicțional a fost comunicat reclamantei la data de (...), conform confirmării de primire fila 30, iar acțiunea promovată de către reclamantă a fost înregistrată în luna aprilie 2009, contestația apare ca tardiv introdusă și a fost respinsă în consecință de către instanță.
Față de cele ce preced, instanța a respins ca tardiv formulată contestația
SC A. Dan SRL Z..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. SRL Z. solicitând instantei de judecata ca prin hotararea judecatoreasca ce o va pronunta sa dispuna urmatoarele:
• Admiterea recursului, modificarea sentintei atacate si rejudecand sa se dispună admiterea contestatiei, anularea Deciziilor contestate, ca fiind netemeinice si nelegale
• anularea titlurilor executorii emise anterior si ulterior solutionarii deciziei nr. 40 ca fiind ilegal si netemeinic intocmite
În motivare s-a arătat că:
Prin prezenta contestatie la executare intelege sa conteste Decizia nr. 40 din (...) precum si D. de impunere emise anterior acesteia, deoarece obligatiile de plata cuprinse in acestea nu sunt clare si au la baza niste decizii de impunere intocmite necorespunzator.
A formulat contestatie impotriva Deciziilor de impunere nr. 4. si 4. deoarece sumele pe care creditoarea pretinde ca reclamanta i le datorează sunt altele decat cele din rapoartele de inspectie fiscala, si nu reflecta dispozitiile legii.
Mai mult decat atat, asa cum rezulta din Rapoartele de inspectie fiscala, pe langa faptul sa sumele difera de la un raport la altul, aceste rapoarte sunt bazate pe niste declaratii olografe ale unor persoane. Aceste declaratii nu i-au fost aduse la cunostinta si in plus au fost scoase din contextul general al starii de fapt prezentata in dosarul de urmarie penala, si anume acela ca reclamanta nu a avut legatura directa cu persoanele respective si nu lor le-a vandut autoturismele respective.
Arată ca inainte de solutionarea contestatiilor la D. de I., respectiv inainte de emiterea D. 4. au fost emise titluri executorii. Arată ca in mod nelegal s-au emis aceste titluri executorii, avand in vedere ca nu s-a asteptat solutia la contestatia pe cale administrativa formulata impotriva Deciziilor de impunere. P. rezolvarea contestatiilor s-a asteptat finalizarea cercetarilor in dosarul de urmarire penala (cercetari care s-au finalizat prin scoaterea de sub urmarire penala a administratorului societatii), insa titlurile nu puteau fi emise in mod legal inainte sa se decida legalitatea si temeinicia Deciziilor de impunere initiale.
In privinta cercetarilor efectuate fata de administratorul societatii pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, arată ca s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a acestuia. Cu toate ca se retin anumite date din dosarul de urmarire penala, respectiv sumele pe care persoanele le-au declarat ca pret al vanzarii, nu s-a retinut starea de fapt din dosar respectiv, aceea ca nu reclamanta a fost aceea care a vandut autoturismele fata de aceste persoane.
R. nu are nicio legatura cu acestia sau cu pretul platit de ei. R. a vandut autoturismele unei persoane si acesta, mai departe, le-a vandut unor terti. Desi sunt de notorietate faptele savarsite de cel care a cumparat masinile de la reclamantă, lucru sesizat si de organele de urmarire penala acest lucru nu a fost luat in considerare si D.. R. detine un parc auto, si o persoana a cumparat mai multe masini, pe care ulterior le-a vandut unor terti, cerandu-i apoi reclamantei sa emită facturi fiscale pe numele acestora si pe sumele pentru care le-a vandut, lucru care binenteles nu era posibil. R. nu a putut sa emită facturi fiscale decat pentru pretul efectiv incasat, si nu pentru alt pret, si de aici rezulta neconcordantele cu constatarile facute in "temeiul" declaratiile martorilor din dosarul de urmarire penala nr.459/P/2007, deși aceastia nu au declarat ca societatea reclamantă le-ar fi fost aceea de la care au cumparat autoturismele, ci faptul ca vanzatorul acestora a fost o persoana fizica, care nu are nici o legatura cu firma reclamantei. Cu privire la acest aspect, mai face precizarea ca, desi cuantumul obligatiilor fiscale s-au stabilit pe baza unor declaratii olografe date de cumparatorii de autoturisme, organele fiscale au retinut acest lucru, fara insa sa i-l aduca la cunostinta inaintea emiterii deciziilor de impunere. N. in perioada inspectieifiscale nu s-au prezentat aceste declaratii olografe si nu s-au solicitat niciun fel de declaratii si lamuriri cu privire la datele retinute acolo, sau la identitatea persoanelor care au dat aceste declaratii pentru a le confrunta cu datele existente la reclamantă in firma.
Aceasta este starea de fapt in cauza, care trebuie retinuta si care releva faptul ca nu reclamanta a fost cea care a incasat pretul de re-vanzare al autoturismelor.
Este adevarat ca in timpul urmaririi penale la cererea procurorului ,SC .A., a achitat suma de 160,971 lei ,insa nici pentru aceasta suma nu a existat nici un temei legal deoarece aceasta a fost calculata ca reprezentind impozit pe profit si TVA pentru 65 de autoturisme comercializate de catre contestatoare .ori din expertiza efectuata de catre dl. E. N. I., reiese fara urma de indoiala faptul ca doar pentru zece cazuri care ar fi avut relatii directe cu administratorul, exista temei legal pentru a calcula impozit pe profit, TVA, plus majorari, restul cumparatori lor fiind diversi intermediari care sunt considerati persoane impozabile conform Codului fiscal, Legea nr.571/2003, art.39/a, art.46(2) si titlul
VI-TVA-art.127(1) art.129(5-6).
Singura modalitate de elucidare a acestei situatii a fost prin efectuarea unei expertize contabile, ale carei concluzii au fost acelea ca suma pe care reclamanta trebuie sa o achite este de 36.379,19 lei, mult mai mica decat cea stabilita prin D. de impunere contestate, expertul stabilind: impozit pe profit -11.542,40 lei si majorari de 5.088 lei
TVA - -13706,74 lei si majorari de 6.042,05 lei
TOTAL 25.249, 14lei +majorari 11 130,05 lei =36379,19 lei
In consecinta solicită sa se constate ca suma de 160.971 lei achitata de catre se A. S. depaseste cu 124 592 lei suma datorata prin urmare solicită sa se dispună restituirea acestei sume ,pe motiv ca este o plata nedatorata care se cuvine a fi restituita.
P. aceste motive expertiza financiar contabila era necesara deoarece intre suma trecuta in D. de impunere si titlurile executorii emise in mod ilegal inainte de solutionarea contestatiei contra decizilor de impunere, exista diferente si de asemenea pentru ca in cuprinsul titlului executoriu nu se face nicio mentiune cu privire la modul de calcul, ce reprezinta si din ce se compune suma la care se refera.
Dupa cum rezulta si din evidenta contabila a societatii pentru perioada
2006 contestatoarea a inregistrat in evidentele contabile sumele incasate efectiv si cuprinse in facturile si chitantele care se afla la dosarul cauzei.
Doar in baza acestor acte contabile respectiv chitante si facturi, care intrunesc conditiile impuse de Legea contabilitatii (L.82/1991, art.6 alin2,) si care intrunesc conditiile pentru a putea fi considerate acte justificative ,se putea,proceda la calculul sumelor incasate efectiv de catre SC A.,si implicit la impozitul pe profit si celelalte accesorii.
Din declaratiile date in dosarul de urmarire penala rezulta faptul ca acele bunuri respectiv autoturisme au fost incredintate unor persoane neangajate la
SC A. De altfel pe tot parcursul cercetarilor nu a rezultat ca ar fi existat vreo intelegere scrisa sau vreun contract de mandat incheiat intre acele persoane si contestatoare astfel cum in mod gresit se sustine de catre reprezentanta D.G.F.P.S.
In privinta sumelor care pe baza declaratiilor olografe s-a constatat ca ar fi fost platite de catre cumparatori unor persoane fizice arată ca in baza art.39-126
,titlul III Cod fiscal ,organele de control aveau obligatia de a identifica acele persoane si de a proceda in baza art.39 lit a ,49 alin 2,si a calcula impozitul pe venit datorat de catre persoane fizice ,numiti contribuabili,chiar daca nu sunt iregistrati cu Cod fiscal ,orice persoana care realizeaza fapte de comert ,trebuie sa contribuie la bugetul de stat pe masura veniturilor obtinute,in conf.cu art.127,(1), 129 (5) si (6),Cod fiscal "este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara de o maniera independenta si indifent de loc activitati economice ,oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati".
Desigur ca a fost mult mai simplu pentru organele de control din cadrul
D.S S. sa stabileasca in sarcina a contestatoarei SC A. toate aceste sume, decit sa procedeze la identificarea persoanelor care efectueaza fapte de comert, si sa calculeze in sarcina acestor persoane sumele care le datoreaza catre bugetul statului.
Apreciază ca intimata a comis o nelegalitate emitand titlurile executorii inainte de a se fi solutionat contestatiile impotriva Deciziilor de impunere.
Apreciază ca D. de impunere nr. 4. si nr. 4. au fost prematur emise, de asemenea, apreciem ca titlurile executorii pe langa faptul ca sunt ilegal emise, prezinta neclaritati evidente in privinta intinderii si intelesului acestuia, astfel ca organele fiscale au stabilit o creanta ipotetica in baza unor declaratii olografe prezentate de catre organele de cercetare penala.
P. aceste motive solicită admiterea prezentei contestatii asa cum a fost formulata si precizata si sa se dispună Anularea deciziei contestate, a deciziilor de impunere, precum si a titlurilor executorii prin care s-a dispus excutarea silita, ca netemeinice si nelegale.
In drept, s-au invocat prevederile art. 1 Legea 554/2004.
În apărare, pârâta intimată D. G. A F. P. A J. S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat - filele 12-13.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Asupra contestației formulate de reclamanta SC A. SRL împotriva deciziei nr. 40 din (...) emisă de D. S. instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii ei ca tardivă reținând faptul că actul administrativ jurisdicțional contestat a fost comunicat la (...) iar acțiunea a fost promovată în aprilie 2009, cu nerespectarea termenelor prevăzute în Legea nr. 554/2004.
În recursul declarat SC A. SRL nu face nicio referire la excepția tardivității invocată de către instanța de fond și reținută în soluția pronunțată invocându-se doar aspecte legate de netemeinicia deciziilor de impunere și implicit a titlurilor executorii emise în aplicarea acestora.
Sub acest aspect, în lipsa criticării efective a soluției date de către
Tribunalul Sălaj Curtea este în imposibilitate de a analiza, raportat la dispozițiile art. 304 C., legalitatea acesteia.
Având în vedere dispozițiile art. 304 ind. 1, respectiv art. 306 alin. 2 C. se va proceda la o analiză a legalității hotărârii recurate raportat la cele reținute în considerentele acesteia, respectiv aplicarea termenelor procedurale consacrate în Legea nr. 554/2004.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond contenciosul fiscal impune respectarea unor termene expres prevăzute de lege pentru exercitarea diferitelor căi de atac împotriva actelor considerate drept vătămătoare, nerespectarea acestora atrăgând decăderea reclamantului din dreptul de a exercita căile de atac.
În speță, raportat la dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată printr-un act administrativ emis de către o autoritate publică se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului.
Legea impune o procedură prealabilă obligatorie, aceea a plângerii prealabile ce trebuie formulată în termen de 30 de zile de la comunicarea actului.
După parcurgerea acestei etape, cererea prin care se solicită anularea actului administrativ poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă.
Raportat la aceste elemente și reținând faptul că actul administrativ contestat în prezenta cauză i-a fost comunicat reclamantei recurente la (...) conform confirmării de primire existentă la fila 30 dosar fond în mod corect instanța de fond a procedat la respingerea ca tardivă a contestației formulate în condițiile în care acțiunea a fost înregistrată în (...).
Față de aceste considerente, raportat la art. 312 C. Curtea va proceda la respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat în cauză, neimpunându-se o analiză efectivă a motivelor de nelegalitate invocate de către reclamantă, în condițiile în care acestea exced cadrului procesual stabilit prin sentința civilă nr.
2963 din (...) a T.ui S.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de S. A. S. Z. împotriva sentinței civile nr. 2693 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...)
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. D. M. F. T.
GREFIER D. C.
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: N. C. C.
