Decizia nr. 778/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 778/2012
Ședința de la 02 februarie 2012
C. compus din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. G. V. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de SC E. S. împotriva sentinței civile nr. 561 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. M., A. F. P. T. și A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta SC E.
S., avocat P. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 21,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Reprezentantul recurentei arată că, nu are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, pentru motivele detaliate pe larg prin memoriul de recurs și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare, cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs în cuantum de 1043 lei. Susține că, nu era necesară parcurgerea recursului administrativ potrivit procedurii reglementate de art. 205 și urm. C.pr. fiscală, raportat la decizia Î.C.C.J. astfel că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă pe acest considerent.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 561 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui M. s-a admis excepția inadmisibilității invocată de D. G. a F. P. M..
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea promovată de reclamanta S. E. S. T., în contradictoriu cu pârâtele: D. G. A F. P. M., A. F. P. T. și A. F. PENTRU M.
Pronunțându-se cu precădere asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâta D. G. a F. P. M., în conformitate cu art. 137
Cod procedură civilă, instanța de fond a admis-o pentru următoarele considerente:
În speță, decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă sub nr. 1273 de către A. F. P. a O. T. la data de (...), iar plata taxei a avut loc la aceeași dată, așa încât tribunalul a apreciat că actul administrativ a fost comunicat la data plății.
Din această perspectivă, a apreciat tribunalul, plângerea prealabilă formulată de reclamantă la data de (...) împotriva deciziei de calcul este tardivă, așa încât s-a impus respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. E. S. T. solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul anulării deciziei de calcul a taxei pe poluare emisă de A. B. M. și obligării intimatelor la restituirea sumei de 4.406 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cu plata dobânzii legale de la data plății până la data restituirii efective. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041
C.pr.civ.
În motivare s-a arătat că taxa a fost încasata în baza unei legislații interne contrară normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii, reclamanta a invocat și a dezvoltat pe larg mai multe aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminator al taxei speciale de poluare.
A mai apreciat reclamanta că, nu era necesară parcurgerea procedurii reglementate de art. 205 și urm. C.pr. fiscală, raportat la decizia Î.C.C.J., deoarece în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R., care dispun că nu se poate deroga de la dispozițiile tratatelor constitutive al U.E., astfel că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamantă a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din O.G. nr. 93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție -
C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze - a emis Decizia nr. 24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 5. raportat la art. 205 - 218 C., nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod.
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 C.pr.civ.,
Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
În fața instanței de fond s-a depus dovada efectuării procedurii prealabile fiscală, fiind emisă decizia nr. 299/2010 (f.5), prin care s-a respins ca tardivă contestația formulată.
Din perspectiva deciziei nr. 24/2011 a ÎCCJ această procedură nu se mai impune a fi realizată, fiind indiferent dacă a fost totuși urmată și fiind indiferent rezultatul acesteia.
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din
18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la obligația de plată a dobânzii, Curtea constată că reclamantul a achitat la A. F. P. taxa de poluare și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii potrivit art. 124 Cod pr. fisc, iar prima instanta a acordat altceva decât s-a solicitat de reclamant, respectiv dobânda legală în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozitiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.p.c. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Este important a se avea în vedere dispozițiile art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000 dacă ar fi fost formulat un astfel de petit, or un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă nu a fost formulat.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct.
9 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat și se va modifica hotărârea recurată în sensul că se va admite cererea de chemare în judecată extinsă formulată de reclamanta S. E. S. T., iar pârâtele D. M., A. T. și A. F. pentru M. vor fi obligate să restituie reclamantei suma de 4.406 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către aceasta cu chitanța seria TS5 nr. 5425545 din data de
0(...), dispunându-se și anularea deciziei nr. 1273/2009 și nr. 299/2010.
Totodată, se va respinge excepția inadmisibilității precum și cererea de obligare a pârâtelor la plata penalităților de întârziere.
Cererea de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată va fi admisă în parte, în considerarea dispozițiilor art. 274 al. 3 c.pr.civ., Curtea constatând că onorarul de avocat în sumă de 500 lei în recurs și 500 lei la fond este nejustificat de mare în raport de importanța cauzei și de munca depusă de către apărătorul ales .
Pentru a hotărâ în privința diminuării cheltuielilor de judecată Curtea a avut în vedere caracterul repetitiv al cauzelor având ca obiect restituirea taxei pe poluare în care sunt susținute aceleași puncte de vedere de către toate părțile
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta S. E. S. T. împotriva sentinței civile nr. 561 din 10 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că admite cererea de chemare în judecată extinsă.
Obligă pârâții D. G. A F. P. A J. M., A. F. P. T. și A. F. PENTRU M. să restituie reclamantei suma de 4.406 lei reprezentând taxă de poluare.
Dispune anularea deciziei nr. 1273/2009 și nr. 299/2010 emisă de pârâtele A. Tg. L. și D. M. .
M..
Respinge excepția inadmisibilității invocată de către pârât D. G. A F. P.
Respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata penalităților de întârziere.
Obligă pârâta A. F. P. Tg. L. să plătească intimatei suma de 665,15 lei, cheltuieli de judecată diminuate în fond și în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința din 02 februarie 2012.
Red. D.M./ (...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: S. A..
