Decizia nr. 7953/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 7953/2012
Ședința data de 10 O. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M.
GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de reclamantul T. T. și pârâtele D. G. A F. P. C., D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. în nume propriu și pentru D. J. PENTRU A. SI O. V. C. ȘI A. N. A V., împotriva sentinței civile nr. 6710 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul- reclamant personal și asistat de avocat M. V. și recurenta-pârâtă A. N. A V. și D.
R. PENTRU A. ȘI O. V. C. prin consilier juridic D. G., care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsind recurenta D. G. a F. P. C..
Componența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de către reclamant este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru de 20 lei, conform chitanței aflată la fila 7 din dosar și timbru judiciar de 1 lei, recursurile promovate de către pârâți fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) și ulterior la data de (...) pârâta
D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. a depus întâmpinare la recursul promovat de reclamant.
Reprezentantul recurentului-reclamant depune la dosar întâmpinare la recursurile promovate de pârâți, un exemplar fiind comunicat și cu reprezentanta părții adverse.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție dispozițiile C.ui vamal și ale C.ui fiscal, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă în dezbateri.
Reprezentantul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului promovat de reclamantul T. T. așa cum acesta a fost formulat și acordarea cheltuielilor judiciare.
Se relevă că este contestat faptul că în sarcina reclamantului s-a stabilit obligația de plată a prețului vamal raportat la perioada cuprinsă între (...) și (...) când s-a depus declarația vamală nr. 102 de către terța persoană căreia i-a fost cedat contractul de leasing, în persoana d-lui V. S. precum și în perioada (...)-(...) pe motivul că prin actul adițional al contractului de leasing reclamantul ar fi reprimit autoturismul marca Peugeot 607 iar autoritatea vamală nu ar fi fost anunțată cu privire la schimbarea situației juridice a contractului de leasing.
Solicită a fi avută în vedere împrejurarea că în momentul când s-a depus declarația vamală inițială I 116822/(...) referitoare la existența contractului de leasing, reclamantul a obținut plasarea în regim vamal de admitere temporară cu exonerare totală de la plata drepturilor de import.
Chiar dacă ulterior acceptării acestei declarații reclamantul a încheiat un contract de cesiune a contractului de leasing, regimul vamal a fost menținut până la data de (...), anterior trimiterii adresei prin care solicita închiderea regimului vamal temporar și achitarea taxei la valoare reziduală iar nu la valoare de import.
Prin cele două adrese, respectiv adresa nr. 8536 /(...) depusă de către d-l V.
S. până la data de (...) s-a prelungit regimul vamal de admitere temporară și prin adresa 7063/(...), acceptată de către D., s-a prelungit regimul vamal până la data de (...). Prin urmare până la data de (...) nu se poate discuta despre o creanță fiscală în sarcina reclamantului.
Mai mult deși s-a învederat că s-au încălcat prevederile art. 108 al. 4, 225
și art. 226 Cod vamal cu privire la sustragerea de sub supraveghere vamală dorește a învedera instanței că potrivit prevederilor pct. 4.17 prin supraveghere vamală se înțelege orice acțiune a autorității vamale pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale și altor dispoziții aplicabile mărfurilor sub supraveghere vamală.
Solicită a fi respinse susținerile pârâtei conform cărora reclamantul nu ar fi anunțat D. cu privire la cesionarea contractului de leasing raportat și la împrejurarea că prin recursul formulat de către D. C. aceștia recunosc că în data de (...), printr-o adresă fără număr, reclamantul ar fi anunțat D. C. cu privire la cesiunea contractului de leasing și înregistrată la această autoritate sub nr.
2825/(...).
Raportat la toate aceste aspecte apreciază că reclamantul nu a încălcat nicio prevedere legală, faptul că pârâta a acceptat declarațiile vamale și au menținut regimul suspensiv de la plata taxei vamale denotă că reclamantul nu a încălcat nicio prevedere legală din cele de care pârâții se prevalează.
R. a fost de bună credință, de la momentul cesionării contractului de leasing în sarcina d-lui V. S. a revenit obligația de a anunța autoritatea vamală în timpul cel mai scurt.
Reprezentanta recurentei-pârâte solicită admiterea recursurilor promovate de D. G. a F. P. a J. C. cât și de A. V. cu consecința modificării sentinței pronunțată de prima instanță și implicit respingerea recursului declarat de reclamant, pentru motivele de fapt și de drept evocate în memoriul de recurs și în cuprinsul întâmpinărilor.
Instanța de fond nu a observat că în speța supusă soluționării au existat două regimuri vamale acordate, unul acordat reclamantului T. T. și unul acordat d-lui V. S., drepturile și obligațiile ce decurg din aceste două regimuri vamale fiind intuitu personae.
Mai mult instanța de fond obligă autoritatea vamală să depună o declarație vamală de încheiere a contractului de leasing la valoarea reziduală a bunului, dispoziții care sunt inaplicabile, având în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr.
86/2006 ca fiind manifestarea de voință, actul unilateral prin care persoana își manifestă voința de a plasa bunurile sub un anumit regim. Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art. 178 din Regulamentul vamal rezultă fără echivoc că numai persoana interesată poate depune la un birou vamal și nu autoritatea vamală însăși.
A. vamală nu poate acorda sau nu încheierea unui contract de leasing ci la această autoritate se depune o declarație vamală de către persoana interesată prin care se solicită încheierea unui regim vamal iar nu încheierea unui contract de leasing.
Cu privire la valoare reziduală în speță nu sunt aplicabile dispozițiile OG 5., dispozițiile art. 27 din acest act normativ fiind adoptate prin raportare la un comportament corect și vigilent al titularului utilizatorului regimului vamal față de autoritatea vamală.
În speță titularul regimului vamal a avut o atitudine culpabilă, nu și-a încheiat în termen regimul vamal, autoritatea vamală a închis din oficiu regimul vamal suspensiv și a stabilit datoriile vamale la valoare integrală și nu reziduală a bunului.
Instanța de fond a reținut în mod eronat că autoritatea vamală ar fi fost înștiințată despre cesionarea contractului de leasing.
La sediul autorității vamale a fost depusă o simplă adresă prin care reclamantul solicita cesionarea unui autoturism Peugeot, fără a fi detaliate elemente de identificare ale autoturismului. Ca atare la această adresă s-a formulat un răspuns a doua zi prin care s-a solicitat o declarație. Mai mult reclamantul nu a specificat că cesiunea ar fi avut loc, cum de altfel acesta nu putea cesiona autorizația primită relativă la regimul de admitere temporară.
De asemenea prima instanță a apreciat în mod eronat că regimul vamal al admiterii temporare este stabilit prin OG 5., în realitate acesta fiind reglementate de C. vamal și Regulamentul de aplicare a codului vamal.
Susține reprezentanta recurentei-pârâte că orice declarația vamală se încheie printr-o altă declarație vamală, conform principiului simetriei actelor juridice. R. era obligat, ulterior informării autorității vamale, să depună la sediul acesteia o altă declarație vamală prin care se solicită încheierea regimului vamal.
În privința recursului declarat de către reclamant solicită a fi respins, pentru aceleași argumente evocate anterior.
Reprezentantul recurentului-reclamant solicită respingerea recursurilor declarate de către pârâtele D. C. și D. G. A F. P. A J. C., învederând că la dosar există declarația nr. 1002/(...) prelungită până la data de (...) prin care apare atât descrierea autoturismului cât și un aspect omis de către prima instanță, respectiv cerința de lichidare totală DVOT - 116822/(...), respectiv a declarației vamale și a fișei depusă de reclamant, sens în care depune la dosar înscrisul la care a făcut referire.
Prin acceptarea declarației pentru d-l V. S. întreg regimul vamal s-a transferat către acesta, devenind titularul autorizației de admitere temporară cu scutire de la plata taxelor vamale.
Că ulterior, în momentul în care d-l T. a redevenit utilizatorul autoturismului, în baza actului adițional a contractului de leasing acesta nu a făcut decât să solicite prelungirea pe numele d-lui V. S., iar nu în nume personal.
Se mai relevă că nu există un temei legal care să fie invocat de D. C. prin care reclamantul să fie obligat la a da o altă declarație vamală și să obțină pe numele acestuia plasarea în regim vamal suspensiv.
Mai mult există adresa fără număr prin care reclamantul solicită cesionarea autoturismului către d-l V. S., conform contractului de leasing (...), fiind emis răspunsul nr. 2894/(...).
Totodată arată că motivele de recurs evocate de către D. c j sunt contradictorii, fiind aceleași cu cele formulate de D. G. a F. P. a J. C., întemeindu-se pe prevederile art. 304 pct. 9 C. pr.civ.
Susține reprezentantul recurentului-reclamant că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la supravegherea vamală, nu există o acțiune de sustragere de sub supravegherea vamală.
Deși pârâta susține că sunt aplicabile prevederile din C. vamal, care reprezintă dreptul comun și nu sunt aplicabile dispozițiile OG 5. solicită a se observa că acest din urma act normativ este o lege specială referitoare la contractul de leasing și care reglementează situația juridică a contractelor de leasing.
În legătură cu valoare reziduală aceasta nu poate fi sub 20% din valoarea inițială, raportat la prețul de intrare al autoturismului, mașina costă 13000 euro.
Față de aceste considerente solicită respingerea recursurilor și acordarea cheltuielilor judiciare, conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
Cu privire la acordarea cheltuielilor judiciare reprezentanta recurentei- pârâte solicită a fi exonerată de la plata acestora.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 6.710 din 15.06.201, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T. T., în contradictoriu cu pârâtele D. R. PENTRU A. SI O. V. C., D. G. A F. P. C. și, în consecință, s-a dispus anularea în parte a Deciziei 398/(...) emisă de pârâta D. C. și a deciziei pt. regularizarea situației nr. 3388/SIFCU/ 44/(...) emisă de pârâta D. C., constatându-se că reclamantul datorează drepturi vamale de import doar pentru perioada (...)-(...) și respectiv (...)-(...), drepturi constatate prin D. pt. regularizarea situației nr. 3388/SIFCU/44/ (...).
A fost obligată pârâta să emită declarația vamală de închidere a leasingului la valoarea reziduală în vederea înmatriculării definitive a autoturismului marca
Peugeot 607, nr. de identificare (...)SB92081857.
Au fost obligate pârâtele să restituie către reclamant sumele încasate în baza deciziei susmenționate și care depășesc perioadele de timp prevăzute în primul paragraf precum și suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin D.
3. august 2011 emisă de D. C. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant împotriva deciziei pentru regularizarea situației nr.
3388/SIF CU/(...) privind obligațiile suplimentare stabilite de organul vamal în sumă de 29.320 lei reprezentând: 2598 lei accize; 3714 lei majorări întârziere;
9470 lei TVA, 13.538 lei majorări întârziere.
Starea de fapt reținută de organele fiscale este următoarea:
La data de (...) reclamantul introduce în țară, în regim de admitere temporară, cu exonerare totală de la plata drepturilor vamale de import un autoturism în baza unui contract de leasing încheiat cu o formă din Olanda. Bunul în cauză a făcut obiectul declarației vamale nr.I-116822/(...) cu termen de încheiere la data de (...). La data de (...) contestatorul a cesionat drepturile și obligațiile contractului de leasing, prin act adițional unei persoane fizice, fără informarea imediată a organelor vamale, aceasta având loc doar la data de (...)
La data de 12 martie 2007, noul utilizator depune declarația vamală nr. 1. martie 2007, cu termen de încheiere tot la data de (...). În data de (...) are loc o nouă cesiune către o societate comercială, fără informarea organelor vamale, bunul fiind astfel, sustras de sub supravegherea vamală. La data de (...) petentul a recuperat autoturismul urmare a rezilierii de drept a contractului de leasing, iar cu data de (...), printr-un nou act adițional la contractul de leasing, deja reziliat, contestatorul prea toate drepturile și obligațiile utilizatorului, fără acordul vechiului utilizator și fără informarea autorității vamale.
La data de 20 mai 2011 reclamantul a depus la D. C. sub nr. 2814/20 mai
2011 o adresă prin care a solicitat încheierea leasingului sub declarația vamală
1002/2007.
S-a reținut că numai după recuperarea autovehiculului, ca urmare a rezilierii contractului de leasing și încheierea actului adițional din (...) se pot naște în sarcina sa obligații de plată.
În raport de cele de mai sus, instanța de fond a apreciat că reclamantul, în privința cuantumului datoriei vamale, datorează aceste sume doar pentru perioada (...) - (...), respectiv (...) - (...).
Împotriva acestei sentinței au formulat recursuri pârâta D. G. A F. P. C., pârâta D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. în nume propriu și pentru D. J. PENTRU A. SI O. V. C. ȘI A. N. A V. și reclamantul T. T., solicitând admiterea recursurilor și modificarea hotărârii atacate.
În recursul formulat de reclamantul T. T. se solicită modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii, sale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9
C.pr.civ., reclamantul a arătat că prin depunerea și acceptarea declarației vamale I 116822/2006 a obținut plasarea în regim vamal de admitere temporară, cu exonerare totală de la plata drepturilor de import, iar acest regim vamal a fost menținut ulterior prin două adrese consecutive până în 10 decembrie 20112, astfel încât până la data menționată nu exista o creanță fiscală.
În susținerea acestui punct de vedere, reclamantul a invocat dispozițiile art. 223 alin. 2 din Legea nr. 86/2006, arătând că odată cu acceptarea declarației vamale nr. 1002/2007 depusă de către V. S. A., acesta a devenit titularul autorizației de admitere temporară.
În motivare recursului depus de către pârâta D. G. A F. P. C. (F.8) se arată că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente, în condițiile în care în perioada (...) - data încheierii contractului de leasing și (...) - data declarației vamale depuse de către V. S. A., autoturismul nu a mai fost supus supravegherii vamale, reclamantul neinformând în prealabil și de îndată autoritățile vamale în privința cesionării autoturismului, declarația legală fiind depusă de către noul utilizator la 74 de zile de la cesiune, timp în care bunul este sustras de sub supraveghere vamală.
În recursul pârâtei D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. în nume propriu și pentru
D. J. PENTRU A. SI O. V. C. ȘI A. N. A V. (f.10) se arată că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale incidente întrucât drepturile și obligațiile unui titular de regim vamal de admitere temporară pot fi transferate numai în condițiile prev. de art. 112 din C. vamal, reclamantul având toate obligațiile prev. de art. 108 Cod vamal ce nu au fost respectate de către acesta.
Referitor la informarea autorității vamale despre cesionarea contractului de leasing, pârâtul arată că reclamantul avea obligația de a informa autoritatea vamală, prin urmare acesta nu putea cesiona autorizația de admitere temporară decât numai după informarea organului vamal care doar după efectuarea verificărilor impuse de art. 108 alin. 2 din C. vamal ar fi putut acorda o nouă autorizație pentru noul utilizator, anterior punerii în practică a cesionării .
Pârâta critică hotărârea instanței de fond și din perspectiva O.G. nr. 5., act normativ reținut de către instanța de fond ca fiind incident în cauză.
Susține pârâta că regimurile vamale suspensive, printre care și cel al admiterii temporare sunt reglementate, atât în privința aprobării, producerii efectelor dar și încheierii acestora în exclusivitate de C. vamal.
În cauză a depus întâmpinare pârâta D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. în nume propriu și pentru D. J. PENTRU A. SI O. V. C. ȘI A. N. A V. prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului (f.16).
R. a formulat întâmpinare față de recursul pârâtelor prin care a solicitat respingerea acestora (f.32).
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin actul înregistrat în (...) reclamantul a încheiat în ceea ce-l privește contractul de leasing în privința autoturismului plasat într-un regim vamal suspensiv.
A rezultat din probele administrate în fața instanței de fond că noul titular al contractului de leasing a depus declarație vamală doar la data de (...). Existența acestui interval de timp a determinat autoritatea vamală să încheie procesul-verbal contestat în prezenta cauză.
Curtea reține ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 108 al. 4 din C. vamal unde se arată că: ";...Titularul autorizației este obligat să informeze autoritatea vamală asupra tuturor elementelor survenite după acordarea autorizației care pot influența menținerea acesteia sau condițiile de utilizare a acesteia.";
Art. 108 al. 2 din același act normativ prevede că: „Autorizația se acordă persoanelor care asigură toate condițiile necesare pentru efectuarea corectă a operațiunilor și când autoritatea vamală poate asigura supravegherea și controlul regimului fără a mai trebui să introducă măsuri administrative disproporționate față de necesitățile economice respective.";
Rezultă deci că acordarea autorizației se acordă unei anumite persoane numai după verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor legale, verificare ce trebuie realizată de către organul vamal competent. Important de reținut, la acest moment este aspectul referitor la acordarea autorizației unei alte persoane numai după verificarea îndeplinirii condițiilor de către aceasta, activitate defășurată de către organul vamal. Nu se poate reține că cesionarea contractului de leasing duce la cesionarea autorizației, neexistând o dispoziție legală în acest sens, norma de principiu fiind cea menționată anterior.
Cele două texte legale citate și analizate anterior permit concluzia, în privința reclamantului, că o conduită diligentă a acestuia impunea ca imediat cesionării contractului de leasing, fiind titularul autorizației de utlizare a unui regim vamal suspensiv, să informeze imediat autoritatea vamală despre schimbarea intervenită cu consecințe asupra regimului vamal acordat.
Desistarea reclamantului, respectiv susținerea că cesionarul avea obligația de a acționa ulterior cesiunii, pentru reglementarea raportului cu autoritatea vamală, nu poate fi primită, textul legal menționat instituind obligația de informare în sarcina cedentului, titularul inițial al autorizației, acesta aflându-se la momentul cesiunii în raport juridic specific cu organul vamal și nu cesionarul.
Neîndeplinirea acestei obligații a generat incertitudine cu privire la regimul vamal sub care este plasata bunul în cauză, cu consecința stabilirii obligației de plată a datoriei vamale.
Regimul vamal suspensiv de plata a datoriei vamale poate fi acordat doar în condițiile stabilite de lege, cu obligația menținerii condițiilor de acordare pe tot parcursul de desfășurare a regimului vamal acordat.
În speță, cesionarea contractului de leasing deci schimbarea utilizatorului
și a beneficiarului regimului vamal prezintă un aspect important, referindu-se la condițiile de utilizare a autorizației de utilizare a unui regim vamal economic, iar titularul acelei autorizații avea obligația de a informa autoritatea vamală cu privire la schimbarea acestui element, așa cum s-a mejnționat anterior.
Această obligației legală stabilită în sarcina reclamantului, în calitate de titular al autorizației, nu a fost îndeplinită de către acesta, astfel încât în mod corect au fost emise actele fiscale contestate.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9
C.pr.civ., se vor admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. C. și pârâta
D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. în nume propriu și pentru D. J. PENTRU A. SI O. V. C. ȘI A. N. A V. și se va modifica hotărârea recurată, în sensul că se va respinge în întregime acțiunea introductivă.
Pentru aceleași considerente se va respinge recursul reclamantului T. T. împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. C. și pârâta D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. în nume propriu și pentru D. J. PENTRU A. SI O. V. C. ȘI A. N. A V. împotriva sentinței civile nr. 6.710 din 15.06.201, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în sensul că respinge în întregime acțiunea introductivă.
Respinge recursul reclamantului T. T.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2012.
Red.M.D./(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: A.M. B..
