Decizia nr. 8/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 8/2012
Ședința de la 05 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta A. F. P. A M. T. și de către reclamanta S. H. S. T. împotriva sentinței civile nr. 6.473 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Cluj, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentele recursuri și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 6.473 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Cluj s-a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta A. F. P. a M. T.
S-a admis acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanta SC H. S. T., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. T., care a fost obligată să restituie reclamantei SC H. S. suma de 4293,99 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare auto nedatorată, sumă la care se aplică dobânda legală, calculată începând cu data de (...) și până la achitarea integrală a debitului.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulata de pârâta A. F. P. a municipiului T. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., iar pârâta a fost obligată să achite reclamantei SC H. S. suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să restituie pârâtei A. F. P. a M. T. suma de 4293,99 lei cu dobânda legală aferentă, calculată de la data plății - (...) și până la restituire.
Conformându-se exigentelor articolului 137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța a soluționat cu prioritate excepții invocate.
Excepția nulității cererii de chemare în judecată este neîntemeiată, căci aceasta a fost formulată de avocat, în numele și pe seama părții, mandatul dat de reclamantă pentru redactarea acțiunii este dovedit prin împuternicirea avocațială aflată la fila 8 dosar, or in această situație semnătura reprezentantului este suficientă.
Pârâta are calitate procesuală pasivă, aceasta fiind cea care a încasat taxa de poluare, prin urmare, tot această parte trebuie să fie ținută la restituire în situația în cazul în care cererea principală va fi admisă.
Cu referire la inadmisibilitate, instanța de fond a reținut că nici această excepție nu este întemeiată deoarece în cauză nu s-a pus niciodată problema calculării greșite a taxei de poluare în raport cu normele legale în vigoare. La baza pretențiilor reclamantului stă neconformitatea legislației românești cu legislația europeană în raport cu instituirea taxei de poluare, aspect constatat prin C. T. de către C. în aprilie 2011, prin urmare, instanța apreciază că pretențiile reclamantului în această situație pot fi analizate și pe calea prezentei proceduri.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta achiziționat în anul 2008 un autoturism marca LAND ROVER, anterior înmatriculat într-un stat membru al
Uniunii Europene.
În vederea înmatriculării în R. a autoturismului reclamantul a fost obligat să achite suma de 5598,99 lei cu titlul de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. T. în data de (...).
Reclamanta a solicitat restituirea acestor taxe paratei A. F. P. T. la data de 7 iunie 2011, pârâta respingându-i cererea prin A. nr. 33/24/(...) .
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție, tribunalul a reținut că raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6,8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 2141-3 din L. nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare cu dobânda legală.
Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada înmatriculării pe numele său a autoturismului pentru care a achitat taxa a cărei restituire o solicită, așa încât cererea acesteia este neîntemeiată.
Referitor la acordarea dobânzii fiscale aferentă sumei achitate, pârâta solicită respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere că reclamanta a solicitat acordarea dobânzii conf. art. 124 C.pr.fiscală.
Împotriva aceleași hotărâri a declarat recurs și reclamanta SC H. S. T. solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul schimbării motivării de fapt și de drept a soluției de obligare a intimatei pârâte la restituirea sumei de 4.293,99 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare începând cu data achitării și până la data efectivă, precum și respingerea cererii de chemare în garanție, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a procedat în mod eronat, deoarece deși în dispozitivul sentinței se indică că această sumă reprezintă taxă specială de primă înmatriculare nedatorată, întreaga motivare și temeiul juridic reținut de instanța este greșit. Astfel, reclamanta arată că deși instanța de fond a reținut că se impune restituirea acestei taxe prin prisma dispozițiilor O.U.G. nr. 5., pe care le-a apreciat ca fiind contrare art. 110 TFUE, acest text de lege nu este incident în cauză, intrând în vigoare ulterior momentului la care reclamanta a achitat taxa, respectiv la data de 1 iulie 2008.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta achiziționat în anul 2008 un autoturism marca LAND ROVER, anterior înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene.
În vederea înmatriculării în R. a autoturismului, reclamanta a fost obligată să achite suma de 5598,99 lei cu titlul de taxă de primă înmatriculare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. T. în data de (...).
Reclamanta a solicitat restituirea acestor taxe paratei A. F. P. T. la data de 7 iunie 2011, pârâta respingându-i cererea prin A. nr. 33/24/(...) .
Raportat la această stare de fapt, atestată prin înscrisurile depuse la filele 5 și urm. din dosarul de fond, Curtea constată că nu pot fi reținute motivele de recurs ale pârâtei, legate de faptul că reclamanta nu ar fi reușit să facă dovada înmatriculării autovehiculului pe numele său, din moment ce esențial în economia cauzei era să se stabilească dacă taxa a fost achitată pentru un autoturism second-hand provenind dintr-un stat membru, ceea ce reclamanta a dovedit.
În ceea ce privește dispoziția de restituire a taxei, sunt corecte criticile formulate de către ambele recurente, în sensul în care, deși în dispozitiv s-a menționat că suma a fost achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, întreaga motivare a soluției date se axează pe caracterul discriminatoriu al taxei de poluare instituite prin OUG nr. 5., act normativ care nu-și găsește incidență în cauză.
Ca atare, urmare a admiterii recursurilor, în baza prev. art. 304 pct. 7
C.pr.civ., considerentele tribunalului care au stat la baza soluției de admitere a acțiunii vor fi înlocuite cu cele dezvoltate în ceea ce urmează:
Astfel, în cauză este de necontestat că trebuie să se rețină aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din TFUE.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale
Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 parag. 1, în numerotarea anterioară, din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru.
Î.-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să dea eficiență dispozițiilor constituționale interne și normelor T.ului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră, instanța își îndeplinește misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza
Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la eventuala incidența în speță a prevederilor art. 11 din OUG nr. 5., Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008
și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În ceea ce privește însă dobânda acordată de către instanța de fond, susținerile reclamantului și ale pârâtelor conform cărora acordarea dobânzilor nu se poate realiza decât din perspectiva prevederilor art. 124 C.pr.fisc., nu sunt pertinente, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9..
Așa fiind, Curtea constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, în temeiul dispozițiilor art. 124 alin. 1 și 2 din Codul de procedură fiscală, norme care nu sunt aplicabile în cauză.
În baza principiului disponibilității, instanța trebuia să aibă în vedere solicitarea expresă formulată de către reclamantă, astfel încât, și din această perspectivă, hotărârea instanței de fond urmează a fi modificată, în considerarea disp. art. 304 pct. 6 C.pr.civ.
Așa fiind, sentința fondului, urmare a admiterii recursului declarat de pârâtă, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004, va fi modificată în parte, în sensul în care se va respinge cererea privind obligarea pârâtei AFP T. la plata dobânzii calculate, conform OG nr. 9..
Totodată, este fondat și motivul de recurs referitor la nelegala soluționare a cererii de chemare în garanție, în contextul în care taxa de primă înmatriculare, spre deosebire de cea de poluare, nu s-a constituit în venit la bugetul F. pentru M..
Ca atare, AFM B. nefiind beneficiara finală a sumei achitate de către reclamantă, obligarea sa la restituirea sumei, urmare a admiterii cererii de chemare în garanție, este lipsită de temei legal, în cauză devenind incidente prev. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în baza cărora Curtea va dispune modificarea sentinței și în sensul respingerii cererii de chemare în garanție, fiind menținute restul dispozițiilor date.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de pârâta A. F. P. A M. T. și de reclamanta S. H. S. T. împotriva sentinței civile nr. 6.473 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Cluj, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea pârâtei A. T. la plata dobânzii legale.
Respinge cererea de chemare în garanție. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința din 5 octombrie 2012.
Red.M.B./ (...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fondC.V.B..
