Decizia nr. 8292/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8292/2012
Ședința publică de la 18 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta SC E. S., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul
Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu U. A. T. A MUN.C. N. PRIN P. ȘI
PRIN D. DE I. ȘI T. L. C.-N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), reclamanta recurentă a depus la dosar întâmpinare.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3301 din (...), pronunțată în dosarul (...) al T.ui C., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui C. N.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC
E. S. în contradictoriu cu pârâta U. A. T. a mun. C.-N. prin primar și prin D. de T. și I. Local C.-N. (denumit M. C.-N.), având ca obiect anularea dispoziției nr.2658/(...), ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția inadmisibilității.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC E. S., în contradictoriu cu pârâta U. A. T. a mun. C.-N. prin primar și prin D. de T. și I. Local C.-N. (denumit M. C.-N.) având ca obiect anularea deciziei de impunere nr.79550/(...), nr.79612/(...)1 și a referatului nr.1133361/496/(...), ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin deciziile de impunere nr.79550/(...) și nr.79612/(...) s-a stabilit în sarcina reclamantei SC E. S. obligații fiscale de plată referitoare la impozitul pe clădiri și teren aferent anului fiscal 2011.
Împotriva acestora reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin D. nr.2658/(...) emisă de P. mun.C.-N.
În conformitate cu disp.art.137 cod pr civ., instanța a analizat excepțiile invocate de pârâtă, care au fost admise pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Cererea privind anularea Dispoziției nr.2658/(...) emisă de P. mun.C.-N., a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Calitatea procesuală pasivă constă între identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În speță, pârâtul M. C.-N. nu este emitentul dispoziției nr.2658/(...) și din această perspectivă nu are calitate procesuală pasivă.
Excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziilor de impunere nr.79550/(...) și nr.79612/(...) a fost întemeiată și a fost admisă văzând disp.art.218 din OG nr.92/2003.
În cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat sunt condiționate de existența unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat și din această perspectivă reglementarea legală generală este dată de dispozițiile L. nr.554/2004.
Deciziile de impunere, în discuție, au fost emise de către D. de T. și I. L. din cadrul M.ui C.-N. în baza prevederilor OG nr.92/2003, întreaga procedură urmând a se derula sub rigorile acestei reglementări legale.
În atare situație, dispozițiile OG nr.92/2003 au caracterul unor dispoziții speciale, care primează în raport de dispozițiile generale, nefiind nici inferioare și nici facultative.
Astfel, potrivit art.207 din OG nr.92/2003 contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ...Contestația se soluționează printr-o decizie care poate fi atacată la instanța judecătorească de contencios administrativ conform art.218 al.2 din OG nr.92/2003.
Așadar, ceea ce este supus controlului judecătoresc din perspectiva dispozițiilor legale invocate, este decizia, dispoziția de soluționare a contestației, și nu decizia de impunere.
Inadmisibilă este și cerere de anulare a referatului nr. 113361/ 496/(...) emis în procedura de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor de impunere. A. referat nu este un act administrativ în sensul art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004, ci este un act premergător emiterii actului administrativ în considerarea căruia a fost întocmit, astfel că luat separat nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice.
Față de cele de mai sus, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de anulare a deciziilor de impunere nr.79550/2011 și nr.79612/2011, ambele emise la data de (...) și a referatului nr.113361/496/(...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC E. S., solicitând casarea sentinței recurate și retrimiterea cauzei T.ui C. pentru soluționarea fondului invocând prevederile art.304 pct.5, 8 și 9 precum și art.304/1
C.proc.civ.
Astfel, T. a încălcat principiul disponibilității schimbând obiectul cererii de chemare în judecată precum și natura juridică a actului întrucât decizia este actul administrativ față de care are calitate procesuală pasivă municipiul C. conform art.21 din Legea 215/2001.
Pe de altă parte, E. a solicitat anularea a trei acte administrative și nu a condiționat anularea deciziei de impunere și a referatului doar în situația admisibilității anulării dispoziției. P. și D. de taxe și impozite, nu sunt titulari de drepturi și obligații, iar decizia de impunere și referate reprezintă exercițiul atribuțiilor jurisdicționale ale municipiului C.-N. P. acționează ca un reprezentant conform art.62 din Legea 215/2000 în numele și seama municipiului C.-N. acesta din urmă fiind subiectul de drepturi și obligații.
Mai mult, dispoziția poartă mențiunea municipiul C.-N., confirmându-se calitatea de reprezentant al municipiului în privința primarului, actele primarului fiind actele municipiului pe care îl reprezintă.
M. C.-N. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, arătând că instanța de fond a pus în discuția părților clarificarea cadrului procesual, situație în care nu se poate vorbi despre încălcarea dreptului la apărare.
În conformitate cu 218 alin.2 C.proc.fiscală, precum și cu art.13 alin.1 al L.
554/2004 se susține că doar P. municipiului C.-N. are calitatea juridică de pârât.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
1. Cu privire la primul motiv de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția 2658 din (...) emisă de P. municipiului C.-N. s-a respins contestația formulată de SC E. S. împotriva deciziei de impunere 79550 și nr.
79612 a D. de T. și I. L. C.-N., iar reclamanta a atacat aceste acte precum și referatul 1133361/496 în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială a municipiului C.-N. prin P.
Conform art. 209 alin. 4 C.proc.fiscală contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autoritățile administrației publice locale, precum și de alte autorități publice care, potrivit legii, administrează creanțe fiscale se soluționează de către aceste autorități.
Potrivit art.210 C.proc.fiscală în soluționarea contestației administrativ fiscale, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție.
În acest context se reține că actele administrative fiscale contestate de reclamant în litigiul pendinte au fost emise de D. de T. și I. a L., S. P. J. din subordinea P.ui municpiului C.-N. astfel încât acestea trebuie să fie supuse examenului de legalitate și temeinicie pe calea contestației formulată pe cale administrativă acestei autorități administrative conform art. 209 alin. 4 C.pr.fisc. precitat.
În acest context formal contestația formulată în cauză a fost soluționată de pârâtul P. municipiului C.-N., organ unipersonal al administrației publice locale care conform dispozițiilor pertinente ale L. contenciosului administrativ poate sta singur în judecată în litigiile ce vizează contestarea legalității actelor administrative pe care le emite.
De altfel, reclamanta nu a arătat că P. municipiului C.-N. nu ar avea calitatea de organ competent ci a negat legitimarea procesuală pasivă prin prisma rolului asumat în semnarea actului administrativ fiscal considerând că a semnat această dispoziție în calitate de reprezentant al municipiului C.-N.
Potrivit art.218 alin.2 C.proc.fiscală, decizia emisă în soluționarea contestației poate fi atacată de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă în condițiile legii. În egală măsură poate fi supusă analizei și dispoziția emisă de primar în soluționarea contestației de vreme ce art.210 C.proc.fiscală dispune in terminis că în soluționarea contestației administrativ fiscale, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție.
Față de cele ce precedă, Curtea apreciază că aceste prevederi legale cât și art.1, 8 și 18 din Legea 554/2004 stabilesc o calitate procesuală în favoarea autorității publice emitente a actului contestat.
Astfel, P. a emis acest act în calitatea sa de autoritate executivă a municipiului C.-N. ca persoană prin care este exercitată autonomia locală conform art.3 din Legea 215/2001. Chiar dacă autoritățile publice au atribuția de reprezentare în justiție a persoanei juridice de drept public, recte municipiul C.- N., P. este cel care a acționat în acest caz ca în regim de putere publică, ca autoritate publică unipersonală și nu ca reprezentant al autorității administrativ teritoriale, în vederea satisfacerea unui interes public conform art.2 alin.1 lit.b din Legea 554/2004 emițând actul administrativ fiscal și trebuind astfel să aibă calitatea de pârât în litigiile de contencios administrativ fiscal fiind emitentul actului considerat nelegal de către reclamant.
În ceea ce privește emiterea primelor acte de către D. de I. și T. a municipiului C.-N., acest fapt nu are relevanță pentru că D. este o structură funcțională condusă de P., actele fiind întocmite de către funcționari publici aparținând unității administrativ teritoriale, fără ca acest lucru să necesite în conformitate cu prevederile art.218 C.proc.fiscală, necesitatea chemării în judecată și a municipiului C.-N.
În consecință, Curtea va considera că P. în calitate de organ competent să soluționeze contestația, de emitent al dispoziției emisă în soluționarea contestației avea capacitatea administrativă necesară pentru a fi chemat în judecată în calitate de autoritate publică a actului atacat, astfel că tribunalul nu a încălcat principiul disponibilității schimbând obiectul cererii și a interpretat în mod corect prevederile legale.
Din această perspectivă, cadrul procesual deschis de reclamanta recurentă este incompatibil cu contenciosul administrativ fiscal care poate genera un conflict juridic pe matricea raportului juridic de drept material fiscal legat nemijlocit între contribuabil și stat prin administrația fiscală.
În context, conflictul juridic izvorât din raportul de drept material fiscal și care privește acte administrativ fiscale (decizii de impunere și dispoziția de soluționare a contestației administrativ fiscale emisă de primar) are ca părți litigante persoana ce se poate pretinde vătămată prin emiterea acestor acte - contribuabilul - și autoritatea fiscală care a soluționat contestația și a emis dispoziția de soluționare precum și actele de impunere (emise de serviciul din subordinea primarului) care pentru actele emise de administrația fiscală locală nu poate fi decât primarul.
Din această perspectivă, municipiul C.-N. nu este și nici nu poate fi parte într-un litigiu de contencios fiscal ce are ca obiect anularea actelor emise de primare respectiv de serviciul din subordinea acestuia.
Prin urmare, Curtea va aprecia că nu sunt incidente motivele de recurs invocate, respectiv art.304 pct.5,8,9 și 304/1 C.proc.civ. și în temeiulk art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată.
PENTRU A.E MOTIVE,
ÎN NUMELE L., D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E. S. împotriva sentinței civile nr. 3301 din (...), pronunțată în dosarul (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. D. R.-R. D. L. U.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)/Jud.fond. C.-A. C.
GREFIER M. T.
