Sentința nr. 38/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 38/2012
Ședința { F. |publică} de la 20 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. S. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. C., având ca obiect obligația de a face dosar disjuns-(...).
La apelul nominal făcut în ședința { F. |publică} se prezintă avocat Z. E. în reprezentarea intereselor reclamantei, lipsă fiind pârâta.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. după care,
Curtea pune în discuție declinarea competenței materiale în favoarea
Tribunalului C. în vederea soluționării capetelor de cerere nr. 1 și 2 din extinderea și completarea de acțiune.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției invocate, raportat la prevederile art. 17 C.pr.civ., conform cărora cererile accesorii sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
C U R T E A :
Prin extinderea și completarea de acțiune formulată, reclamanta M. S. și-a extins acțiunea și față de pârâtele I. P. J. C. și C. C. PENTRU S. D. (CCSD) și a solicit ca în subsidiar, în cazul în care se va respinge primul capăt al cererii de chemare în judecată, să se dispună obligarea I. P. J. C. la efectuarea controlului de legalitate și întocmirea referatului conținând avizul de legalitate, în dosarul de L. nr. 1. care conține D. primarului nr. 6292 din 19 iunie 2007, completată prin D. nr. 4003 din 01 iulie 2010 emise de P. M. C.-N., cu privire la imobilele situate în C.-N., B-dul Eroilor nr. 49, apartamentele nr. 2, 3, 4, 5, 9 și 10 având nr. top.
32/(...), 32/IV, 32/V, 32/IX și 32/X, și pentru terenul construit aferent acestora în suprafața de 178 mp. cu nr. top. 32, înscris în CF col. 3947 C.-N.. De asemenea a solicitat obligarea I. P. J. C. la trimiterea dosarului către A..
În motivarea acțiuni, reclamanta a arătat că dosarul său privind imobilele situate în C.-N., B-dul Eroilor nr. 49, apartamentele nr. 2, 3, 4, 5, 9 și 10 și terenul construit aferent acestora, pentru care s-a recunoscut dreptul de despăgubire în cotă de 1/2 parte prin D. primarului nr. 6292 din 19 iunie 2007, completată prin D. nr. 4003 din 01 iulie 2010 ambele emise de P. M. C.-N., nu a ajuns nici în prezent în fața A. și a CCSD. Acest lucru se întâmplă în condițiile în care ultima completare de documente a fost făcută de către reclamantă la acest dosar, la solicitarea I. P. J. C., încă în data de 21 decembrie 2010, iar în data de
15 martie 2011 i s-a comunicat reclamantei că dosarul se află încă în fața I. P. întrucât dosarele nu sunt primite de către A. decât în număr foarte limitat
(deodată se pot trimite doar max. 25 de dosare) și la intervale mari (de aprox. 3 luni). În asemenea condiții, procedura de soluționare a dosarelor este deja contaminată, este imposibil chiar și faptul ca acestea să ajungă într-un termen rezonabil la organul competent spre soluționare, nemaivorbind de rezolvarea cererilor într-un termen acceptabil.
Reclamanta apreciază că este nejustificat refuzul acestor organe abilitate de a soluționa dosarul, în condițiile în care decizia primarului care stă la baza constituirii acestui dosar a fost emisă la data de 19 iunie 2007.
Chiar dacă legea nu determină termenul maxim în cadrul căruia CCSD este obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri, această omisiune a legii nu poate conduce la acceptarea ideii că această Comisie nu este ținută de respectarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și că nu are obligația să se pronunțe într-un termen cât mai scurt posibil asupra cererii petenților.
Reclamanta apreciază că în speță sunt incidente inclusiv dispozițiile art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., precum și art. 21 alin. (3) din Constituția României, potrivit cărora orice persoană are dreptul la un proces echitabil, drept care include, între alte cerințe și o durată rezonabilă a soluționării cererilor.
Or, în situația de față se poate presupune că I. P. C., împreună cu A. și
CCSD în mod conștient, au blocat procedura administrativă pentru acordarea de despăgubiri, fapt ce a afectat respectarea termenului rezonabil de desfășurare a acestei proceduri.
Este adevărat că, potrivit jurisprudenței C.E.D.O., caracterul "rezonabil" al duratei procedurii se apreciază ținând seama și de circumstanțele cauzei, în special complexitatea cauzei, însă în prezenta speță nu este nimic complicat. În condițiile în care în speță, de la data emiterii dispozitiei primarului și până la data promovării prezentei au trecut mai mult de 4 ani, apreciază că pârâții sunt răspunzători pentru întârzierea generală înregistrată în modul de tratare a acestei cauze.
Așadar, ținând cont de comportamentul autorităților pârâte, în raport de atribuțiile concrete în rezolvarea unor astfel de cereri, reclamanta consideră că nu este rezonabilă durata procedurii-administrative desfășurată în fața lor, motiv pentru care se impune admiterea prezentei cereri astfel cum a fost formulată, obligând organele pârâte să procedeze la soluționarea dosarului conform procedurii stabilite de T. VII din L. nr. 247/2005 cu modificările ulterioare.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 1012001 și ale T.ui VII din L. nr.
247/2005.
Pârâta I. P. JUDEȚUL C. a depus întâmpinare în cauză prin care a invocat excepția necompetentei materiale a Curtii de A. C. de a soluționa cererea de chemare în judecată.
Potrivit prevederilor art. 10 din L. nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale si județene [ ... ] se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, [ ... ] se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. În aceste condiții, esențială pentru determinarea instanței de contencios administrativ competentă să soluționeze un litigiu concret este calitatea de autoritate publică locală sau centrală care a emis sau încheiat actul administrativ care nu a răspuns solicitantului în termenul legal sau care a refuzat nejustificat să rezolve o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
În cauză, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă are ca obiect, predarea dosarului reclamantei constituit în baza Legii nr. 1012001 către Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul Autorității Naționale pentru R. P..
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 10 din L. nr. 554/2004 și prevederile art. 17 Cpr.civ., pârâtul consideră că Tribunalului C. îi revine competența de soluționare a cererii de chemare în judecată și, în consecință, solicită declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de către reclamantă în favoarea acestei instanțe.
Pe fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea acțiunii.
Analizând excepția de necompetență materială a Curții de A. C.,
Curtea reține următoarele:
L. nr. 554/2006 reglementează, prin art. 10 alin. 1, competența materială a instanțelor de contencios administrativ în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente în sistemul administrației publice și criteriul valoric, atunci când litigiul privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Potrivit acestui text de lege, tribunalele sunt instanțe cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ, soluționând cauzele al căror obiect îl constituie actele administrative ale autorităților publice locale și județene, iar curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ și fiscal privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Cum, în cauza de față, pretinsul refuz de a efectua controlul de legalitate, de a întocmi referatul conținând avizul de legalitate și de a înainta dosarul de despăgubire către A. emană de la I. P. jud. C., autoritate publică de interes județean, competența materială de soluționare a primelor două capete de cerere din extinderea și completarea de acțiune aparține Tribunalului C. conform art. 10 alin. (1) din L. nr. 554/2004, corelat cu art. 2 pct. 1 lit. d) Cod procedură civilă, iar nu Curții de A. C.
Curtea de A. C. a fost investită cu pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâta I. P. C. cu ocazia înregistrării completării și extinderii de acțiune formulată de reclamantă, iar acestea nu au un caracter accesoriu față de cererea introductivă. Solicitarea de obligare a I. P. la întocmirea referatului conținând avizul de legalitate pentru dosarul de despăgubire al reclamantei și de înaintare a acestuia către A. nu poate fi considerată accesorie cererii inițiale de obligare a pârâților S. Român și A. la plata sumei de 310.000 euro plus dobânda legală, cu titlu de despăgubiri, astfel că dispozițiile art. 17 din codul de procedură civilă nu sunt incidente în cazul de față.
Prin urmare, în temeiul art. 10 din L. nr. 554/2004 excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. va fi admisă în privința capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu I. P., întrucât pretinsul refuz nejustificat emană de la o autoritate publică de la nivel județean, iar nu de la una de la nivel central.
Față de aceste considerente, Curtea va admite excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. invocată de pârâta I. P. J. C. și va declina competența de soluționare a capetelor de cerere nr. 1 și 2 din extinderea și completarea de acțiune formulată de reclamanta M. S. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. C., în favoarea Tribunalului C.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |H O T Ă R Ă Ș T E}:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. invocată de pârâta I. P. J. C.
Declină competența de soluționare a capetelor de cerere nr. 1 și 2 din extinderea și completarea de acțiune formulată de reclamanta M. S., cu domiciliul ales la C. de avocat - Z. E., cu sediul în C.-N., str. V. nr. 13, ap. 2, jud. C., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. C., cu sediul în C.-N., B-dul 21 D. nr. 58, jud. C., în favoarea Tribunalului C.
Prezenta hotărâre nu este supusă nici unei căi de atac. Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. A. B.
Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./5 ex.
