Decizia nr. 8525/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ N. 8525/2012
Ședința publică de la 25 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
G. M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta G. M., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții I. P. M.-C. J. PENTRU A. L. N. 9. ȘI A L. N. 2. și A. N. PENTRU R. P. - S. PENTRU A. L. N. 2., având ca obiect anulare act administrativ despăgubiri în baza L.2..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că la dosar nu s-au depus actele învederate. La data de (...), recurenta a depus la dosar o cerere de amânare, raportat la lipsa răspunsului C..
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 412 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamanta G. M. în contradictoriu cu pârâtele I. P. M., C. județeană pentru aplicarea L. 9. și L. 2. și A. N. pentru R. P. S. pentru aplicarea L. nr. 2. cu sediul în B.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 5 din (...), C. J. pentru aplicarea L. nr. 9. și 2. a respins cererea formulată de reclamanta G. M. motivat de faptul că nu face dovada refugiului numiților H. I. și H. E., nu se face dovada filiației cu acte de stare civilă față de H. I. și nu se face dovada proprietății asupra bunurilor solicitate.
În considerente s-a reținut că reclamanta G. M. a depus cererea nr.
6899/B/62 din (...), formulată în temeiul L. nr. 2., în calitate de beneficiară a unui testament și în calitate de moștenitor legal, pentru bunurile părăsite de numiții H. I. și H. E. (decedați), bunuri situate în localitatea F. - C. (U.), constând în casă de locuit și anexe gospodărești, teren arabil și teren cu vegetație forestieră, recolte neculese.
Prin plângerea prealabilă înregistrată la (...) la I. P. M. C. J. pentru aplicarea L. nr. 9. și 2., reclamanta a invocat aceleași aspecte pe care le-a susținut prin cererea ințială susținând că hotărârea menționată este netemeinică și nelegală.
Reclamanta a susținut că prin soluția dată, C. J. M. a analizat insuficient și superficial întreg probatoriul administrat, mai mult comisia nu a manifestat interes în soluționarea cererii având în vedere că dacă a avut dubii sau nelămuriri cu referire la vreuna din pretenții, aceasta avea posibilitatea de a solicita din oficiu, cu respectarea legii, acte și informații oricăror instituții publice din țară și străinătate, persoanelor fizice sau juridice. Prin L. 2. și L. 9., legiuitorul a urmărit să acorde în mod real despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunuri proprietatea acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de N. și ținutul H. și nu au fost adoptate aceste acte normative doar ca un exercițiu de imagine.
Plângerea a fost înaintată împreună cu dosarul pârâtei A. N. pentru R. P. - S. pentru aplicarea L. nr. 2., aspect ce rezultă din adresa nr. 8647 din (...).
Ulterior, respectiv la 3 octombrie 2010, reclamanta G. M. a formulat plângere prealabilă pe care a expediat-o A. N. pentru R. P. - S. pentru aplicarea L. nr. 2., fapt ce reiese din copia și confirmarea de primire depuse la filele 34, 35.
Prin decizia nr. 500 din (...) autoritatea menționată a respins contestația formulată împotriva hotărârii nr. 5 din (...) pe care a menținut-o ca temeinică și legală.
În considerente s-a reținut că despăgubirile bănești se acordă cetățenilor români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a B., B. de N. și a Ț. H., precum și ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la P., la 10 februarie 1947, în baza art. 1 din L. nr. 2., pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anii părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi.
Reținând că reclamanta nu a dovedit calitatea de refugiat a autorului H. I. și a primei sale soții, nu a dovedit proprietatea bunurilor abandonate de aceștia în U., potrivit art. 5 al. 6 din L. nr. 280/2003, respectiv calitatea filiației și de moștenitor, în conformitate cu prevederile legale, pârâta a apreciat contestația ca neîntemeiată.
Având în vedere că dovada calității de refugiat poate fi făcută cu înscrisuri cum ar fi dovada luării în evidența populației de organele de specialitate a localității unde s-au stabilit refugiații, respectiv adeverințe eliberate de arhive ale primăriilor localităților unde s-au stabilit, carnet de refugiat sau buletin nominal de evacuare emis de C. N. pentru Evidența P.ulației venite din Basarabia, Bucovina de N. și Ț. H., foi de călătorie eliberate de statul român pentru persoanele respective, carnet de muncă pentru persoanele refugiate care erau funcționari de stat, nefiind suficiente actele de stare civilă privind nașterea pe teritoriul B., B. de N. sau Ț. H., nefiind acte doveditoare certificate de autorități, pârâta a reținut justificat lipsa dovezilor refugiului autorilor reclamantei, fiind dovedită doar calitatea de refugiat a reclamantei.
Reclamanta n-a reușit să depună dovezi în sensul art. 2 al. 4 al . 5 din H.G.
1120/2006, raportat la faptul că nu posedă acte de vânzare-cumpărare cu privire la bunuri, cărți ale imobilelor, extrase din registrul agricol, chitanțe de plată a impozitului, autorizații de construcții, situație în care reclamanta nu a dovedit nici proprietatea bunurilor abandonate.
Cât privește terenurile forestiere, acestea puteau fi probate cu acte de proprietate, extrase de carte funciară, cadastru, registre și alte evidențe ale angajamentelor istorice cu dată certă, din perioada anilor 1940 - 1944, aspect reglementat de art. 5 și 6 din L. nr. 200/2003. Reclamanta nu a dovedit nici filiația față de autorii H. Ion și E. și nu a depus certificat de moștenitor după aceștia.
Potrivit dispozițiilor art. 5 al. 1 și 7 din L. 2., modificată și completată, cererile inițiale însoțite de acte doveditoare se depun până la 1 mai 2007 iar termenul pentru procurarea actelor necesare se poate prelungi cu maxim 3 luni de la împlinirea termenului prevăzut la art. 5 al. 1, astfel că reclamanta trebuia să completeze dosarul cu documentele necesare înăuntrul acestui termen.
Reclamanta a inițiat demersuri în vederea completării declarației pe proprie răspundere și declarațiilor martorilor B. I., O. M. abia la 19.X.2011, iar instituțiile sesizate nu dețin informații în sensul solicitat de aceasta (f.132-133, 136 și 138).
Din perspectiva considerentelor de fapt și de drept descrise, tribunalul constată că nu sunt motive de anulare a deciziei nr. 500 din (...) emisă de A. N. pentru R. P., în sensul solicitat de reclamantă, situație în care acțiunea a fost neîntemeiată și a fost respinsă în baza art. 18 al. 1 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta G. M., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată la instanța de fond.
În motivarea reclamanta a arătat că la data de 0(...) s-a adresat C. J. M. în temeiul L. 2. ca beneficiara a unui testament și în calitate de moștenitor legal pentru bunurile parasite de numitii H. I. și H. E., decedati, bunuri situate în localitatea F. - C. (U.). Atat C. J. M. cat și ANRP B. au respins cererea mea pe considerentul ca nu am facut dovada refugiului și a proprietății precum și dovada calității de moștenitor. D. intimatele cat și instanța de fond ar fi analizat tot materialul probator depus la dosar ar fi observat ca:
A făcut dovada ca părinții mei V. P. și mama acesteia E. P., născuta Posa, au locuit și au dispus de bunuri mobile și imobile în ținutul H. ce aparține a de județul
D. și azi se afla in U.. A făcut dovada ca părinții ei au fost detașați temporar cu serviciul la B. și în acea perioada s-a născut la (...). Ulterior părinții acesteia împreuna cu ea au revenit la H. unde a avut locuinta, părinții serviciu, iar recurenta a urmat cursurile școlare și aceasta pana în anul 1940 când s-au refugiat în România de azi cu întreaga familie.
Familia acesteia se compunea atunci din P. V. și E., părinții mei, subsemnata, H. I., fratele tatului ei dupa mama Izabele H., nascuta Rautu. Precizez ca I. H., bunica ei a fost căsătorita cu A. H., casatorie din care a rezultat un singur copil, I. H. ulterior medic militar în grad de general.
Dupa decesul lui A. H., bunica mea I. s-a recasatorit cu V. P., din casatoria aceasta rezultând fiul V. P. care este tatal acesteia.
Rezulta deci ca tatăl ei V. P. și cu H. I., unchiul ei au fost frați vitregi, ca fata de H. I. sunt ruda în gradul trei si singura mostenitoare în viata a lui H. I., asa cum rezulta din actele depuse la dosar.
În 1940 când s-au refugiat în România, unchiul meu H. I. și cu șotia acestuia H. E. s-au stabilit la B. Î. înainte de deces H. I. a întocmit un testament olograf intitulat "Declarație" care se afla la dosar, prin care o declara pe aceasra drept moștenitoare lui, numindu-o în testament cu numele de alint S.
Așa cum rezulta din declarațiile numitelor B. I. și O. M., am dovedit fără putința de tagada faptul ca este nepoata lui H. I. S. copil pe care acesta l-a avut pe nume H. M. a decedat inaitea tatalui sau H. I. și nu a avut moștenitori, deci sunt singura moștenitoare în viata a lui H. I.
Tot prin declarații autentice aflate la dosar a dovedit ca unchiul acesteia
Holman I. s-a refugiat în 1940 în R.ia părăsind localitatea H. în mod forțat și unde nu ne-am mai întors niciodată.
Suplimentar calitatea mea de refugiat a fost recunoscuta și prin hotărârea de revizuire nr. 3. a C. J. de P. M. - C. pentru stabilirea situațiilor prevăzute de art. 1 din OG. N. 105/(...).
Proprietățile lăsate moștenire prin testament de unchiul meu H. I., acestea sunt descrise în actul respective intitulat "Declaratie", averea de la F. fiind compusa din teren arabil de aproximativ 80 - 90 Ha, padure în suprafata de peste 10 ha, culturile abandonate în anul 1940 și ramase neculese, în principal de grau, porumb, floarea-soarelui și sfecla, casa de locuit cu parter și etaj, care în anul 1940 avea 3-4 ani vechime cu enexele gospodaresti. în jurul casei era livada cu pomi fructiferi, gradina de zarzavat și un lac cu peste cu o lungime de aproximativ 500 metri.
M. ca în scopul soluționării cererii și dovedirii celor afirmate de mine m-am adresat P. C., cat și C. Ucrainei, insa nu a primit nici un răspuns de la acestea motiv fata de care a fost nevoită sa-și probeze susținerile cu declarații autentificate de martori cat și cu acte oficiale depuse la dosar. M. ca la data depunerii cererii la Prefectura Maramureș în 2004 legile în vigoare statua ca în ipoteza în care nu dispune de acte autentice dovada celor solicitate și afirmate se poate face și cu declarații ale martorilor date în fata unui notar. Este adevărat ca ulterior legea a suferit modificări dar apreciez ca dosarul meu la data depunerii era corect întocmit și este numai vina intimatei 1 ca aceasta nu s-a pronunțat asupra cererii mele decât prin H. nr. 5/(...). Așa cum a arătat și mai sus m-am adresat C. R. în U. în scopul sprijinirii de a intra în posesia actelor oficiale insa nu am primit niciun răspuns, cum de altfel nu am primit răspuns nici din parte P. C..
Tribunalul Maramureș soluționând cererea mea si-a însușit în totalitate punctul de vedere cuprins în decizia 5001(...) a ANRP B. fără a lua în considerare actele depuse de catre mine la dosar prin care am facut dovada calitatii de refugiat precum și calitatea filiatiei și de mostenitor.
Prin L. 2. și L. 9. legiuitorul a urmărit sa acorde în mod real despăgubiri sau compensații cetățenilor romani pentru bunuri proprietatea acestora, sechestrate, retinute sau ramase în Basarabia, Bucovina de N. și tinutul H. și nu au fost adoptate aceste acte normative doar ca un exercitiu de imagine.
Raportat la cele prezentate am dovedit ca sunt moștenitoare de gradul III fata de H. I., ca a fost refugiata precum și faptul ca unchiul ei deținea în 1940 în momentul refugiului sau în România bunuri mobile și imobile in T. H., localitatea F.
- C., U., astfel ca solicită admiterea recursului de maniera formulata.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 8 mai 2012 (f.14-20), pârâta A. S. pentru aplicarea L. nr. 2. B. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului promovat de recurenta reclamantă, iar pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivare pârâta a arătat că recurenta G. M. nu a făcut dovada filiației față de autorii H. I. și E., dovada refugiului acestora și dovada proprietății bunurilor solicitate a fi despăgubite.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Esențial în analiza recursului de față este acela de a decela dacă motivul respingerii cererii de acordare a drepturilor ce decurg din calitatea de refugiat pretinsă de recurenta reclamantă de către autoritatea publică și confirmat de instanța de recurs a fost dovedit conform normelor legale incidente.
Pentru a verifica o atare circumstanță însăși Curtea, ca instanță de recurs, în temeiul art. 305 C.pr.civ. a pus în discuție și ulterior i-a pus în vedere recurentei să producă probe, între altele, cu privire la filiația existentă între recurentă și defuncții H. (f. 31).
Și este așa, deoarece de prevederile L. nr. 2. beneficiază, între alte categorii de persoane prevăzute expres la art. 1 alin. 2 din lege, moștenitorii legali ai foștilor proprietari din categoria prevăzută la art. 1 alin. 1 din lege, până la gradul al patrulea inclusiv.
Or, prin cererea depusă la autoritatea publică de resort recurenta reclamantă a invocat că este beneficiară a drepturilor prevăzute de L. nr. 2. pe considerentul că este moștenitoarea legală a defunctului H. I. (unchi) și a primei sale soții E.
Pe lângă faptul că instanța a acordat mai multe termene de judecată pentru a face această dovadă (f. 31, 37) pe intervale lungi de timp, recurenta nu a produs nici dovada că s-a adresat pe cale administrativă unităților administrative de resort în materie, împrejurarea că în timpul procesului la s-a adresat C. și nu a primit încă răspuns concret nefiind o situație care să justifice amânarea sine die a soluționării litigiului.
Așa fiind, Curtea reține că unul dintre motivele respingerii cererii formulate pe cale administrativă, respectiv acela că recurenta nu a făcut dovada filiației față de H. I. și E. este justificat și nu s-a reușit demonstrarea contrariului, încât sentința instanței de fond care confirmă starea de fapt și de drept ce decurge din actul administrativ contestat este legală și temeinică iar recursul se privește nefondat.
În acest context, în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 se va respinge recursul ca atare, cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta G. M. împotriva sentinței civile nr.
412 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
R.-R. D. L. U. M. D.
G., M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. I. V.