Decizia nr. 8761/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 8761/2012
Ședința de la 30 O. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta S. C. DE C. C. T. L. împotriva sentinței civile nr. 3576 din data de (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL T. L., având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3576 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui
M. a fost respinsă acțiunea în contencios formulată de reclamanta S. C. de C. C. T.
L. în contradictoriu cu pârâtul C. Local al orașului T. L..
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin decizia nr.913/2009
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 al. 1 din legea menționată și a constatat că acestea sunt neconstituționale în măsura în care folosința terenurilor se face cu titlu gratuit.
În conformitate cu art. 107 al. 2, în situația în care administrația autorității publice locale decide înstrăinarea bunurilor imobile din proprietatea privată, care sunt în folosință gratuită a societăților cooperatiste, acestea beneficiază de dreptul de preemțiune la cumpărarea terenului, precum și de un drept de preferință în cazul concesionării sau închirierii acestora.
De altfel, prin adresa nr. 16 din (...), recurenta a comunicat pârâtului C. Local al O. T. L. că în principiu este de acord cu cumpărarea terenului în suprafață de 7200 mp., ce face obiectul litigiului arătând că trebuia să i se comunice și prețul terenului (f.15), însă ulterior reclamanta a inițiat mai multe acțiuni în instanță.
Față de această împrejurare, reclamanta nu se mai poate prevala de aceste norme legale și ca atare nu sunt motive de anulare a actului administrativ unilateral în sensul solicitat de reclamantă, acesta fiind adoptat cu respectarea cerințelor legii.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta susținând că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, prin decizia nr.409 din 29 iulie 1985 a C. popular al județului M. - Comitetul Executiv în baza prevederilor decretului nr.244/1995 i-a fost transmis fără plată în folosință terenul în suprafață de 7200 mp pentru construirea unei baze de producție. În condițiile actelor au fost edificate construcții înregistrate în patrimoniu existente și în prezent, constructii pentru care plătește impozit. Dispozițiile decretului au fost abrogate prin L. nr.7/1998 dar regimul juridic al terenurilor a fost stabilit prin L. nr.109/1906. Acest din urmă act normativ prevede că terenurile transmise în folosința pe durata nedeterminată și fără plata în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației până la data intrării în vigoare a legii care nu sunt revendicate și pe care au fost realizate construcții conform legii își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective sau până la trecerea lor cu plată în proprietatea societății cooperatiste.2) În situația în care autoritatea administrației publice centrale sau locale decide înstrăinarea bunurilor imobile din proprietatea lor privată care sunt în folosința societăților/organizațiilor cooperative acestea beneficiază de un drept de preemțiune la cumpărarea acestora, precum și drept de preferință în cazul concesionării sau închirierii acestora.
Față de aceste dispoziții în speță condițiile sunt îndeplinite: terenul i-a fost atribuit în folosință prin act administrativ, terenul nu este revendicat iar construcțiile pentru care a fost atribuit terenul au fost realizate în mod legal, au existat în momentul apariției legii speciale și există și în prezent.
Într-adevăr tot potrivit dispozițiilor articolului citat, dreptul de folosință încetează la trecerea cu plată a terenului în proprietatea societății cooperative.
Aceasta presupune realizarea unui acord de voință între vânzător și cumpărător prin stabilirea obiectului vânzării-cumpărării, acceptarea prețului acestuia, iar apoi transferul dreptului de proprietatea supra terenului de la vânzător la cumpărător, care este și titularul dreptului de folosință.
Chiar dacă intimatul a comunicat intenția și a fost examinat acordul de a cumpăra terenul, solicitând potrivit dispozițiilor legale să comunice prețul, acesta nu a fost comunicat nici până în prezent, ori în această situație din culpa intimatului vânzarea nu a putut să aibă loc, nefiind îndeplinită condiția prevăzută la finalul alin.1 al art.107 din L. nr.1..
Astfel este neîntemeiată motivarea instanței pentru respingerea cererii. Cât privește mentiunea referitoare la acțiuni și la retragerea dreptului se arată că nu se cunoaște la care acțiuni se referă iar legea nu se referă la respectarea distinaței inițiale.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea că retragerea dreptului de folosință specială a avut la bază decizia nr.913/2009 a C. Constituționale iar prețul de vânzare nu a fost stabilit deoarece era necesară evaluarea de către un evaluator atestat.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului, de normele juridice incidente Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Astfel se reține că recurentul aduce ca argument faptul că potrivit Legii nr.1. se menține regimul juridic al terenurilor transmise în folosință.
Actul normativ invocat prin art.107 alin.1 prevede că „ terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plata în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizației cooperatiste de consum și mesteșugărești precum și societățile cooperatiste existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi care nu sunt revendicate și pe acre au fost realizate construcții conform legii își mențin acest regim pe toată durata existenței construcțiilor respective sau până la trecerea lor cu plata în proprietatea societății cooperative.
Această normă a fost considerată neconstituțională în măsura în care folosința terenurilor se face cu titlu gratuit. Astfel prin decizia nr.913/2009 Curtea constituțională a reținut că obligarea autorităților administrației publice centrale sau locale, prin norme imperative, de a atribui în folosință gratuită terenurile, "pe toată durata existenței construcțiilor respective sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societății cooperative", determină încălcarea dreptului acestor autorități de a exercita stăpânirea efectivă, directă și nemijlocită, prin putere proprie și în interes propriu, a bunurilor imobile proprietate privată, de a le folosi și de a culege fructele civile.
Cooperativele și asociațiile de cooperative sunt persoane juridice private care prin obiectul lor de activitate nu sunt de utilitate publică, ceea ce ar justifica transmiterea folosinței gratuite a terenurilor prevăzute de art. 107 alin. (1).
De asemenea, instituirea prin nr. 1. a unor măsuri prin care statul sprijină dezvoltarea societăților cooperative, garantând un regim "care să nu fie mai puțin favorabil decât cel acordat altor agenți economici", nu poate justifica limitarea exercitării de către autoritățile administrației publice centrale sau locale, în proprietatea cărora se află terenurile în cauză, a atributelor esențiale ale dreptului de proprietate, în sensul transmiterii gratuite a folosinței acestora.
În aceste condiții, Curtea constată că prevederile art. 107 alin. (1) din L. nr. 1. aduc atingere dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 privind garantarea și ocrotirea proprietății private, în măsura în care folosința terenurilor se face cu titlu gratuit.
Raportat la cele statuate în decizie recurenta așa cum corect a reținut prima instanță nu se poate prevala de norma menționată de vreme ce folosește cu titlu gratuit terenul.
Susține însă recurenta că nu se poate invoca decizia deoarece îi sunt aplicabile dispozițiile alin.2 al art.7 din actul normativ arătat ce îi conferă un drept de preemțiune/preferință la cumpărare iar intimatul se face vinovat de refuzul de a preciza prețul pentru vânzare.
Cererea de vânzare și stabilire a prețului nu poate conduce la considerarea nelegalității hotărârii și nu poate avea ca efect anularea acestuia dat fiind ca a fost adoptată în virtutea atribuțiilor conferite de lege în privința administrării domeniului privat/public al entității administrativ teritorial de către autoritate și în acord cu cele statuate în principiu prin decizia C. C. Cel mult o atare cerere în condițiile în care se refuză a se proceda în concret la respectarea normei evocate ce conferă dreptul de preemțiune și raportat la adresele răspuns poate fi valorificată ulterior pentr-o eventuală acțiune în condițiile legii contenciosului.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de S. C. DE C. C. T. L. împotriva sentinței civile nr. 3576 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. M. F. T. M. H.
G. D. C.
Red.F.T./S.M.D./2 ex./(...) Jud.fond. I. V.
