Decizia nr. 8801/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8801/2012
Ședința publică de la 01 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, împotriva încheierii civile nr. 1260 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu reclamanta G. A. intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. G. A F. P. A J. B.-N. și PENITENCIARUL BISTRIȚA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La dosar s-au depus întâmpinări, de către Penitenciarul
Bistrița și D. G. a F. P. B.-N.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1., T. B.-N. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Penitenciarul Bistrița, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta G. A. împotriva pârâților Penitenciarul Bistrița, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva M. F. P. și M. J. și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Penitenciarul Bistrița împotriva M. F. P., M. J. și
Administrației Naționale a P..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate, conform art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate, tribunalul a constatat că excepția necompetenței materiale a tribunalului a fost nefondată și a fost respinsă, având în vedere disp. art. 109 din legea 188/1999 conform cărora cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența instanței de contencios administrativ competente, prin raportare cu privire la competența materială, la art. 10 alin.l din Legea 554/2004, reclamantul fiind în raporturi de serviciu cu Penitenciarul Bistrița, instituție publică cu personalitate juridică, conform art. 10 alin.3 din HG 1849/2004, subordonată ANP, P.ui B. revenindu-i obligația plății sumelor pretinse, criteriul hotărâtor fiind rangul instituției publice angajatoare.
Referitor la excepția prematurității și a lipsei procedurii prealabile, tribunalul le-a apreciat ca nefondate, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 7 alin.l din Legea 554/2004, întrucât reclamanții nu solicită revocarea sau modificarea unui act administrativ individual, plângerea prealabilă fiind definită de art.2 lit.j ca cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau ierarhic superioare reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării lui.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice instanța a apreciat-o ca întemeiată și în consecință a admis-o, urmând să respingă acțiunea față de acesta pentru următoarele considerente:
Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia, neputând fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, cum este Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la bugetul acestora, sumele fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat
Atât Ministerul Finanțelor Publice, cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite și potrivit art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite, astfel încât acest pârât nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ceilalți pârâți, tribunalul a apreciat-o ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Pârâții Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor în calitate de ordonator principal și respectiv secundar de credite elaborează și fundamentează proiectele de buget ale penitenciarelor din subordine, bugete care sunt cuprinse în cheltuielile cu personalul de natura celor ce formează obiectul prezentei cauze.
Pârâtul Penitenciarul Bistrița are calitate procesuală pasivă întrucât este titularul obligației de plată a drepturilor salariale solicitate de reclamant.
Cu privire la S. Român, s-a constatat că reclamanții au arătat că pretențiile lor nu sunt formulate împotriva S.ui Român.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit disp. art. 45 din Legea nr.
293/2004 privind statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația
Națională a Penitenciarelor, la alin. 1 se prevede că durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, iar alin.4 art. 45 prevede că orele prestate de funcționarii publici cu statut special, peste durata normală a timpului liber se compensează cu timp liber corespunzător și în cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti în luna următoare cu un spor din salariul de bază de 75% pentru primele 2 ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru și cu 1. din salariul de bază pentru orele următoare.
In continuare textul art. 45 al. 4 din lege, arată că se plătește cu un spor de
1. și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că în cadrul sistemului penitenciar există funcționari publici cu statut special care își desfășoară activitatea într-un program de lucru normal, respectiv 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână și alte categorii care lucrează după un program atipic, în ture sau schimburi, cum este cazul reclamantului, stabilită în raport cu necesitățile operative, asigurându-se însă respectarea timpului de lucru legal.
Dispozițiile din acordul colectiv și din Legea nr. 293/2004 nu fac altceva decât să reia dispozițiile din art. 45 alin. 4 din Legea 293/2004 și din interpretarea acestora, rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze modul de plată a muncii suplimentare făcându-se diferențieri după cum orele suplimentare sunt prestate în diverse împrejurări, între acestea se regăsesc și orele prestate suplimentar în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează. În acest caz, plata orelor care depășesc durata normală a programului de muncă se face cu un spor de 1., fără a se mai face distincție, după cum este vorba despre primele 2 ore de depășire sau următoarele, toate având același regim.
Această interpretare rezultă în mod evident și din conținutul pct. 11.4, lit. b, din Anexa 1 la O. M. J. nr. 3., care prevede sporul de 1. din salariul de bază pentru orele următoare și pentru orele lucrate pentru zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, rămânând însă în același context al orelor suplimentare, nu al duratei normale al programului de lucru prestate în zilele de repaus săptămânal în care nu se lucrează.
In speță, reclamantul și-a desfășurat activitatea într-un program de muncă atipic, în ture sau schimburi, programul de muncă normal al acestuia considerându-se cel stabilit pentru acest gen de activitate, activitatea desfășurată neputându-se efectua decât în ture sau schimburi și în aceste condiții desfășurându-și activitatea în ture sau schimburi care cuprindeau zilele de sâmbătă, duminică sau într-o zi declarate nelucrătoare prin lege, reclamantului nu i se poate aplica regimul stabilit de disp. art. 45 al. 4 din Legea nr. 293/2004, pentru că orele prestate în cadrul turelor sau schimburilor în zilele de sâmbătă, duminică sau într-o zi declarată nelucrătoare prin lege nu pot avea caracterul de ore suplimentare, ele fiind prestate în programul de muncă normal al acestora.
Regimul stabilit prin art. 44 din lege, se putea aplica în cazul reclamantului, numai dacă prin însumarea orelor lucrate în întreaga lună, se constata că a fost depășit timpul de muncă lunar, caz în care orele suplimentare urmau a fi plătite cu sporul corespunzător, așa cum se arată la pct. 11.5 din Anexa la O. M. J. nr. 3., prestarea activității de bază de către reclamant fără depășirea duratei lunare a timpului de muncă, pentru care primește salariul, nu poate să conducă la plata vreunui spor doar pentru faptul că eventual una sau mai multe ture a fost prestate într-o zi nelucrătoare.
Raportat la considerentele de fapt și de drept relevate anterior, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR B. arătând, în esență, că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive atât timp cât despăgubirile derivă din raportul de serviciu iar reclamantul este angajatul P.ui B..
Ministerul Justiției - ANP -PENITENCIARUL BISTRIȚA a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului arătând că ANP în calitate de ordonator principal și respectiv secundar de credite (care au totodată calitate procesuală pasivă), elaborează și fundamentează proiectele de buget ale unităților penitenciare din subordine, bugete în care sunt cuprinse și cheltuielile de personal și cele de natura celor care au format obiectul prezentei cauze. Penitenciarul Bistrița are calitate procesuală pasivă întrucât este titularul obligației de plată a drepturilor salariale solicitate de reclamant dar cu obligația de a-i fi puse la dispoziție fondurile necesare de către cei doi ordonatori de credite mai sus amintiți.
În acest sens este și întâmpinarea depusă de D. G. A F. P. B.-N. în numele M. F. P. care susține că drepturile bănești solicitate nu se justifică iar S. prin M. F. nu are calitate procesuală pasivă.
Asupra recursului Curtea de A. va reține următoarele:
Contrar susținerilor recurentei, Curtea constată că prezentul litigiu este unul de funcție publică, prin intermediul căruia un funcționar public a solicitat obligarea P.ui B., a Administrației Naționale a P. și a M. J. la plata unor sume de bani reprezentând sporuri salariale.
Prin urmare, în cauză nu s-a solicitat anularea vreunui act administrativ pentru a fi în ipoteza susținută de recurent în sensul că ar avea calitate procesuală pasivă autoritatea publică emitentă a actului contestat.
În aceste condiții, este evident că recurenta are calitate procesuală pasivă în cauză, în calitatea sa de ordonator secundar de credite în scopul de a aloca resursele bugetare necesare plătii sumelor cerute prin acțiune .Așadar, sentința atacată a respins întemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei însa a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, perspectivă din care recursul pârâtei apare și lipsit de interes.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată nefundat recursul formulat, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, împotriva sentinței civile nr.1260 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
PREȘEDINTE, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. | JUDECĂTOR, R.-R. D. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: L. T. B.
