Decizia nr. 8961/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8961/2012
Ședința publică de la 05 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R.
Judecător C. I.
Grefier A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul C. R. C. împotriva sentinței civile nr. 2.015 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M.LUI, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este legal timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.015 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. R. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. T.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva
ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a susținut că a achiziționat un autovehicul ce era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al U. E. și că, în vederea înmatriculării acestuia în România, a fost obligat să achite o sumă cu titlu de taxă de poluare, invocând Tratatul CE.
Dar, reclamantul nu a dovedit că a achitat suma a cărei restituire o solicită, nedepunând la dosar nici chitanța și nici o adeverință eliberată de unitatea la care susține că a achitat suma, din care să rezulte numele celui care a achitat, suma, ce reprezintă și data achitării.
De asemenea, reclamantul nu a depus la dosar dovada că autoturismul provine din spațiul UE și nici că a fost înmatriculat pe numele său, pe talonul de la fila 18 nepărând numele proprietarului.
Față de această situație, pretențiile reclamantului nu sunt justificate, motiv pentru care instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva pârâtei A. F. P. a municipiului T. și, pe cale de consecință, a respins și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru M..
Împotriva acestei hotărâri reclamantul C. R. C. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041
C.pr.civ., s-a arătat că instanța de fond a procedat în mod eronat atunci când a respins acțiunea sa pe motivul lipsei copiei plății taxei pe poluare, deoarece deși
A. a emis în dubla exemplar chitanța doveditoare achitării taxei de poluare primind și reclamantul un exemplar, a fost obligat să-l depună în original în dosarul de înmatriculare a autoturismului, în caz contrar respingându-se cererea de înmatriculare.
Având în vedere aceste aspecte și faptul că a solicitat eliberarea unei copii a acestei chitanțe, atât la A. cât și la serviciului înmatriculări, dar demersul său a fost refuzat pe motiv că instanța de judecată are obligația de a solicita aceasta, reclamantul apreciază că instanța putea uza de calul particular de suspendare facultativă a judecății reglementat de disp. art. 155 alin. 1 C.pr.civ., care constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei părții reclamante pentru neîndeplinirea unor obligații prev. de lege.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Prima instanta a respins actiunea intrucit reclamantul nu a facut dovada achitarii sumei a carei restituire o solicita si nici imprejurarea ca autovehiculul pentru care a achitat aceasta taxa provine din spatiul UE .
In recurs reclamantul a facut dovada achitarii sumei de 5641 lei cu adeverinta emisa de catre parata intimata iar cu adeverinta emisa de I. P. C. a facut dovada ca autovehiculul pentru care a achitat taxa pe poluare a fost anterior cumpararii inmatriculat in Germania (f10,11).
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie
2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-
402/09 vizind forma initiala a OUG 5. respectiv C-2. vizind forma OUG 5. dupa (...) având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceaste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din
T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5. trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Recurentul reclamant a facut dovada ca autovehiculul pentru care a achitata in speta taxa de poluare provine din spatiul UE in recrus prin actele aflate la f. 8-26 .
Cu referire la incidența la speță a prevederilor Legii 9/2012 antamate de recurentă prin motivele de recurs Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 12 din acest act normativ in cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie
2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5., aprobată prin nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România.
Curtea reține că taxa de poluare ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de (...) respectiv in perioada 1 iulie 2008-(...) și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor U. E..
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat(actualmente art. 110 TFUE), cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de (...) pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa de poluare .
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la (...) și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa de poluare încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea Legii 9/2012 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluția cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Raportat la prevederile OUG 5. conform carora taxa de poluare reprezinta venit la bugetul fondului de mediu si se gestioneaza de chemata in garantie si in temeiul art. 1 din acest act normstiv si a art. 60 C.pr.ciov se va admite si cererea de chemare in garantie .
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de reclamantul C. R. C. și se va modifica hotărârea recurată în sensul că se va admite cererea de chemare în judecată, iar pârâta A. T. va fi obligată să restituie reclamantului suma de 5.641 lei, reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța seria TS nr. 21291415 din (...), cu dobânda legală în materie civilă, de la data plății și până la restituirea integrală. De asemenea, în temeiul art. 1 și 3 din OUG nr. 5. se va admite cererea de chemare în garanție, iar A. F. pentru M. va fi obligată la plata sumei de 5.641 lei în favoarea A. T., cu dobânda legală.Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art. 316,298,274 al. 1 c.pr.civ., pârâta A. T. va fi obligată să achite reclamantului suma de 58,95 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constind in taxa de timbru ,timbru judiciar la fond si in recurs .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul C. R. C. împotriva sentinței civile nr. 2.015 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în sensul că admite cererea de chemare în judecată.
Obligă pârâta A. F. P. T. să restituie reclamantului suma de 5.641 lei reprezentând taxă de poluare încasată cu seria TS nr. 21291415 din data de (...), cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății și până la restituirea integrală.
Admite cererea de chemare în garanție formulata de parata A. F. P. T. impotriva chemtatei in garantie A. F. PENTRU M. .
Obligă chemata în garanție A. F. PENTRU M. să restituie pârâtei A. T. suma de 5.641 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant cu dobânda legală în materie civilă, de la data plății și până la restituirea integrală.
Obligă pârâta A. F. P. T. să achite recurentului reclamant C. R. C. suma de
58,95 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, la fond și în recurs.
Menține restul dispozițiilor.
Decizia este irevocabilă. { F. | }
Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, A. A. M. | JUDECĂTOR, S. L. R. | JUDECĂTOR, C. I. |
GREFIER, A. B. |
}
Red.A.A.M./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: O.R. G..
