Decizia nr. 9026/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 9026/2012
Ședința ta de 05 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C.
JUDECĂTOR: M. S.
JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta R. V. și de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, împotriva sentinței civile nr. 1863 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., cauza privind și pe intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. G. A F. P. A J. B. - N., PENITENCIARUL BISTRIȚA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data (...) s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului PENITENCIARUL BISTRIȚA, prin care s-a solicitat respingerea recursurilor.
În data de (...) s-a înregistrat la dosar din partea intimatei D. B.-N. întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din
Legea nr. 554/2004 raportat la art. 109 din Legea nr. 188/1999 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentele recursuri.
În baza înscrisurilor existente la dosar, curtea apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1863 pronunțată la data de 28 iunie 2012 în dosarul nr.(...) al Tribunalului B. N., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a fost respinsă acțiunea față de acesta; respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții ANP, Ministerul
Justiției, Penitenciarul Bistrița; respinse ca nefondate excepțiile prematurității și lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul Penitenciarul Bistrița; respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Bistrița, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției; respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva M.ui F. P. și Ministerul Justiției; respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Penitenciarul Bistrița împotriva M.ui F. P., Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P. este întemeiată, întrucât această instituție nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților si nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia, neputând fi nici ordonator principal de credite pentru alte instituții.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ceilalți pârâți, instanța a respins-o ca nefondată, deoarece pârâții Ministerul
Justiției și ANP, în calitate de ordonator principal și respectiv secundar de credite, elaborează proiectele bugetare penitenciarelor din subordine, bugete care sunt cuprinse în cheltuielile cu personalul de natura celor ce formează obiectul prezentei cauze, iar penitenciarul este titularul obligației de plată a drepturilor salariale solicitate de reclamant.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că din interpretarea dispozițiilor art.45 alin.1 și alin.4 din Legea nr.2. rezultă că în cadrul sistemului penitenciar există funcționari publici cu statut special care își desfășoară activitatea într-un program de lucru normal, respectiv 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână și alte categorii care lucrează după un program atipic, în ture sau schimburi, cum este cazul reclamantei, stabilită în raport cu necesitățile operative, asigurându-se însă respectarea timpului de lucru legal.
Dispozițiile din acordul colectiv și din Legea nr. 2. nu fac altceva decât să reia dispozițiile din art.45 alin.4 din Legea 2. și, din interpretarea acestora, rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze modul de plată a muncii suplimentare, făcându-se diferențieri după cum orele suplimentare sunt prestate în diverse împrejurări, între acestea se regăsesc și orele prestate suplimentar în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează. În acest caz, plata orelor care depășesc durata normală a programului de muncă se face cu un spor de 1., fără a se mai face distincție, după cum este vorba despre primele 2 ore de depășire sau următoarele, toate având același regim.
A. interpretare rezultă în mod evident și din conținutul pct. 11.4, lit. b, din Anexa 1 la O. M. J. nr. 3., care prevede sporul de 1. din salariul de bază pentru orele următoare și pentru orele lucrate pentru zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, rămânând însă în același context al orelor suplimentare, nu al duratei normale al programului de lucru prestate în zilele de repaus săptămânal în care nu se lucrează.
In speță, reclamanta și-a desfășurat activitatea într-un program de muncă atipic, în ture sau schimburi, programul de muncă normal al acesteia considerându-se cel stabilit pentru acest gen de activitate, activitatea desfășurată neputându-se efectua decât în ture sau schimburi și în aceste condiții desfășurându-și activitatea în ture sau schimburi care cuprindeau zilele de sâmbătă, duminică sau într-o zi declarate nelucrătoare prin lege, reclamantei nu i se poate aplica regimul stabilit de disp. art. 45 al.
4 din Legea nr. 2., pentru că orele prestate în cadrul turelor sau schimburilor în zilele de sâmbătă, duminică sau într-o zi declarată nelucrătoare prin lege nu pot avea caracterul de ore suplimentare, ele fiind prestate în programul de muncă normal al acestora.
Regimul stabilit prin art. 44 din lege se putea aplica în cazul reclamantei, numai dacă prin însumarea orelor lucrate în întreaga lună, se constata că a fost depășit timpul de muncă lunar, caz în care orele suplimentare urmau a fi plătite cu sporul corespunzător, așa cum se arată la pct. 11.5 din Anexa la O. M. J. nr. 3., prestarea activității de bază de către reclamantă fără depășirea duratei lunare a timpului de muncă, pentru care primește salariul, nu poate să conducă la plata vreunui spor doar pentru faptul că eventual una sau mai multe ture a fost prestate într-o zi nelucrătoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia și, după rejudecare, să fie obligat Penitenciarul Bistrița să calculeze și să plătească reclamantei sporul de 1. din salariul de bază corespunzător muncii prestate pentru orele lucrate în zilele de sărbătoare legală și repaus săptămânal începând cu (...) și până la
31 decembrie 2009; obligarea A. N. a P. și M.ui J. și L. C. să vireze pârâtului
Penitenciarul Bistrița fondurile necesare achitării sumelor reprezentând sporul menționat, admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea M.ui
F. P. să vireze M.ui J. și L. C. fondurile necesare achitării drepturilor bănești stabilite; fără cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate, recurenta a arătat că, datorită specificului activității, pentru asigurarea continuității serviciului a desfășurat activitate în ture, prestând ore în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care, în conformitate cu prevederile legale, nu se lucrează. Activitatea se asimilează cu cea desfășurată de persoanele angajate cu foc continuu prevăzute de art.136 C. muncii și pentru care, în conformitate cu art.137 alin.1, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 1. din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. A. prevedere se regăsește și în Legea nr.330/2009, cu precizarea că munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător. Prevederea nu este conținută doar în actele normative cu caracter general ci este cuprinsă și în Legea nr.292/2004 art.54 alin.4 lit.b teza a-II-a ce arată că „un spor de 1. se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează";. Activitatea desfășurată în zilele de sărbători legale nu poate fi asimilată orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru fapt ce rezultă din toate cele trei acte normative. Situațiile sunt reglementate diferit și aceasta rezultă atât din faptul că sunt reglementate în faze diferite cât și din utilizarea conjuncției și în noua fraza. Legiuitorul nici în actele normative cu caracter general nici în legea specială nu prevede vreo împrejurare în care compensarea bănească nu ar opera și nici nu distinge între un program de muncă tipic și atipic care să îndreptățească pe pârâți să facă distincție. În concluzie pârâtul Penitenciarul Bistrița nu invocă și nici nu dovedește că s- a compensat timpul lucrat cu timp liber corespunzător, mai mult, din tabelul depus la dosar rezultă persoanele îndreptățite și cuantumul sporului ce se cuvine fiecăruia. În altă ordine de idei, potrivit deciziei nr.569/2012
„în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere salariații beneficiază pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală de un spor de 1.."; Personalul din sectorul operativ care lucrează în schimburi nu beneficiază de repaus săptămânal două zile consecutiv de regulă sâmbăta și duminica, așa cum prevede C. muncii art.132, iar pentru această categorie devine incident alin.3 al normei arătate, respectiv obligația acordării sporului.
De altfel, se arată că potrivit prevederilor Constituției salariații au dreptul la măsuri de protecție, dreptul la negocieri le este garantat, iar exercițiul drepturilor sau libertăților poate fi retras numai prin lege și dacă măsura este proporțională cu situația ce a determinat-o. Acordurile de muncă nu conțin clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior, iar acordarea acestor drepturi trebuie să fie interzisă expres pentru a se vorbi de nelegalitate ceea ce nu este cazul în speță, iar sub acest aspect s-a pronunțat și Curtea de A. P.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, prin care a arătat, în esență, că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a instituției, deoarece în litigiile de contencios este imperios necesar să figureze unitatea cu personalitate juridică în raport cu care reclamantul poate dobândi repararea prejudiciului, iar ANP nu are un raport juridic substanțial cu reclamanta.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Justiției și L. C. a solicitat respingerea recursului reclamantei în considerarea faptului că în sistemul penitenciar există funcționari cu statut special care își desfășoară activitatea într-un program de lucru normal, respectiv 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, și alte categorii care lucrează după un sistem atipic în ture sau schimburi cum este cazul reclamantei, stabilit în raport de necesitățile operative, asigurându-se însă respectarea timpului de lucru legal. În situația dată a prestării orelor în cadrul turelor sau schimburilor în zilele de sâmbătă, duminică sau zi declarată nelucrătoare nu poate fi vorba de ore suplimentare, ele fiind prestate în programul de muncă normal al acestora.
La rândul său intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a solicitat respingerea recursului reclamantei, invocând, în esență, că raportul de drept material nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului, statul nu participa la raportul juridic, iar cerințele art.60-63
C.pr.civ. nu sunt întrunite.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor legale relevante, curtea reține următoarele:
Recurenta reclamantă este funcționar public cu statut special, fiind angajată a P.ui B.. În această calitate și-a desfășurat activitatea specifică în serviciu de ture în program de 12 ore pe zi cu 24 ore libere și 12 ore de noapte cu 48 ore libere, cât și în program alternativ de 2 zile a câte 12 ore pe zi cu 2 zile libere. Programul de activitate desfășurat a cuprins atât zile de repaus săptămânal, cât și zile de sărbătoare legală. Astfel, reclamanta nu a prestat un timp de lucru peste norma de timp lunară, însă a apreciat că, prin prestarea activității în aceste zile de repaus săptămânal sau sărbători legale, i se cuvine sporul prevăzut de lege.
Pentru perioada pentru care reclamanta recurentă a solicitat drepturi salariale constând în sporuri neacordate era aplicabil art.16 din OG
64/2006, care prevede că pentru orele suplimentare sunt aplicabile prevederile art.43 din Legea 2., în prezent art.45 din aceeași lege. Acest text legal arată că programul de lucru se stabilește de directorul unității în raport de necesitatea operativă, respectându-se timpul de lucru legal de 8 ore pe zi și 40 ore pe săptămână. Norma specială presupune, prin urmare, un program specific ce se suprapune si zilelor normale de odihnă sau de sărbători legale, derogând de la norma generală din C. muncii. A. posibilitate este conferită de art.89 al L. 2., completându-se doar cu norma generală, respectiv C. muncii, astfel că celelalte legi invocate de reclamantă nu pot fi luate în considerare în contra prevederilor exprese ale normei speciale derogatorii.
În acest sens este și interpretarea sintagmei oră suplimentară, ce presupune efectuarea unui program obișnuit la care se adaugă o prestație suplimentară de muncă de către angajat peste timpul normal de lucru. În cazul reclamantei există dispoziții specifice permise de textul legal și menționate în punctul 11 din O. M.ui J. 399/c/(...) și art.4 din Decizia Directorului General al ANP307/2007. Recurenta nu poate pretinde sporul prevăzut de lege, întrucât prin însumarea orelor de muncă lucrate nu a depășit timpul de muncă lunar. Pentru a primi sporurile ar fi necesară îndeplinirea mai multor condiții respectiv să existe o depășire a timpului normal de lucru, efectuarea orelor suplimentare să fie dispusă în scris de șeful ierarhic și să nu fie posibilă compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile după prestarea muncii suplimentare.
Ca atare, faptul că recurenta a desfășurat activitatea si în zile de repaus săptămânal sau sărbători legale ține de specificul activității de funcționar public cu statut special, căruia norma specială derogatorie nu îi dă posibilitatea să obțină de la angajator un spor pentru aceasta decât în situația mai sus reglementată de depășire a timpului de lucru lunar, când are posibilitatea obținerii unui spor de 75% pentru 2 ore de depășire și de 1. atunci când se prestează mai multe ore suplimentare sau acestea sunt în zile de sărbători legale sau zile de repaus săptămânal.
Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., curtea va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
Curtea va respinge ca neîntemeiat și recursul pârâtei A. N. a P., întrucât acest pârât a fost chemat în judecată pentru opozabilitate în calitate de ordonator de credite și nu de angajator, în scopul de a aloca resursele bugetare necesare plătii sumelor cerute prin acțiune și nu pentru a fi obligată la plata vreunei sume de bani.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta R. V. și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR împotriva sentinței civile nr.1863 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B.-N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
V. D.
GREFIER
Red./Dact.C.P.
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: L.T.B.
