Decizia nr. 9111/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9111/2012
Ședința ta de 07 N. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de reclamantul M. M. și pârâta
ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR împotriva sentinței civile nr.
1284 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE - PRIN D. G. A F. P. A J. B.-N. și PENITENCIARUL BISTRIȚA, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari.
Componența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) și ulterior la data de (...) intimatul Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare, iar la data de (...) intimata D. G. a F. P. B.-N., în numele M. F. P. a depus întâmpinare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din
Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și dispozițiile Legii nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În privința recursului declarat de către pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR în temeiul art. 137 C.pr.civ. Curtea invocă, din oficiu, excepția lipsei de interes în promovarea căii de atac, iar în ceea ce privește recursul declarat de reclamantul M. M. reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1284 pronunțată la data de 7 iunie 2012 în dosar nr.(...) al Tribunalului B. N. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și în consecință a fost respinsă acțiunea față de acesta; respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții ANP, Ministerul Justiției, Penitenciarul
Bistrița; respinse ca nefondate excepțiile prematurității și lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul Penitenciarul Bistrița; respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Bistrița, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul
Justiției; respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta
Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva M. F. P. și Ministerul
Justiției; respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Penitenciarul Bistrița împotriva M. F. P., Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P. este întemeiată întrucât această instituție nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, si nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia, neputând fi nici ordonator principal de credite pentru alte instituții.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ceilalți pârâți reține instanța că este nefondată deoarece pârâții Ministerul Justiției și
ANP în calitate de ordonator principal și respectiv secundar de credite elaborează proiectele bugetare penitenciarelor din subordine ,bugete care sunt cuprinse în cheltuielile cu personalul de natura celor ce formează obiectul prezentei cauze, iar penitenciarul este titularul obligației de plată a drepturilor salariale solicitate de reclamant .
Referitor la fond reține instanța că din interpretarea dispozițiilor art.45 alin.1 și alin.4 din Legea nr.293/2004 rezultă că în cadrul sistemului penitenciar există funcționari publici cu statut special care își desfășoară activitatea într-un program de lucru normal, respectiv 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână și alte categorii care lucrează după un program atipic, în ture sau schimburi, cum este cazul reclamantului, stabilită în raport cu necesitățile operative, asigurându-se însă respectarea timpului de lucru legal.
Dispozițiile din acordul colectiv și din Legea nr. 293/2004 nu fac altceva decât să reia dispozițiile din art. 45 alin. 4 din Legea 293/2004 și din interpretarea acestora, rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze modul de plată a muncii suplimentare făcându-se diferențieri după cum orele suplimentare sunt prestate în diverse împrejurări, între acestea se regăsesc și orele prestate suplimentar în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează. În acest caz, plata orelor care depășesc durata normală a programului de muncă se face cu un spor de 1., fără a se mai face distincție, după cum este vorba despre primele 2 ore de depășire sau următoarele, toate având același regim.
A. interpretare rezultă în mod evident și din conținutul pct. 11.4, lit. b, din
Anexa 1 la O. M. J. nr. 3., care prevede sporul de 1. din salariul de bază pentru orele următoare și pentru orele lucrate pentru zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, rămânând însă în același context al orelor suplimentare, nu al duratei normale al programului de lucru prestate în zilele de repaus săptămânal în care nu se lucrează.
In speță, reclamantul și-a desfășurat activitatea într-un program de muncă atipic, în ture sau schimburi, programul de muncă normal al acestuia considerându-se cel stabilit pentru acest gen de activitate, activitatea desfășurată neputându-se efectua decât în ture sau schimburi și în aceste condiții desfășurându-și activitatea în ture sau schimburi care cuprindeau zilele de sâmbătă, duminică sau într-o zi declarate nelucrătoare prin lege, reclamantului nu i se poate aplica regimul stabilit de disp. art. 45 al. 4 din Legea nr. 293/2004, pentru că orele prestate în cadrul turelor sau schimburilor în zilele de sâmbătă, duminică sau într-o zi declarată nelucrătoare prin lege nu pot avea caracterul de ore suplimentare, ele fiind prestate în programul de muncă normal al acestora.
Regimul stabilit prin art. 44 din lege, se putea aplica în cazul reclamantului, numai dacă prin însumarea orelor lucrate în întreaga lună, se constata că a fost depășit timpul de muncă lunar, caz în care orele suplimentare urmau a fi plătite cu sporul corespunzător, așa cum se arată la pct. 11.5 din Anexa la O. M. J. nr. 3., prestarea activității de bază de către reclamant fără depășirea duratei lunare a timpului de muncă, pentru care primește salariul, nu poate să conducă la plata vreunui spor doar pentru faptul că eventual una sau mai multe ture a fost prestate într-o zi nelucrătoare.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul M. M. solicitând admiterea acestuia și rejudecând a fi obligat Penitenciarul Bistrița să calculeze și să plătească reclamantului sporul de 1. din salariul de bază corespunzător muncii prestate pentru orele lucrate în zilele de sărbătoare legală și repaus săptămânal începând cu (...) și până la 31 decembrie 2009; obligarea Administrației Naționale a P. și M. J. și L. C. să vireze pârâtului Penitenciarul Bistrița fondurile necesare achitării sumelor reprezentând sporul menționat, admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea M. F. P. să vireze M. J. și L. C. fondurile necesare achitării drepturilor bănești stabilite; fără cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că datorită specificului activității pentru asigurarea continuității serviciului a desfășurat activitate în ture prestând ore în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care în conformitate cu prevederile legale nu se lucrează. Activitatea se asimilează cu cea desfășurată de persoanele angajate cu foc continuu prevăzute de art.136 C. muncii și pentru care în conformitate cu aceleași act normativ art.137 alin.1 salariații beneficiază de un spor la salariu de bază ce nu poate fi mai mic de 1. din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. A. prevedere se regăsește și în Legea nr.330/2009 cu precizarea că munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător. Prevederea nu este conținută doar în actele normative cu caracter general ci este cuprinsă și în Legea nr.292/2004 art.54 alin.4 lit.b teza a-II-a ce arată că „un spor de 1. se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează";. Activitatea desfășurată în zilele de sărbători legale nu poate fi asimilată orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru fapt ce rezultă din toate cele trei acte normative. Situațiile sunt reglementate diferit și aceasta rezultă atât din faptul că sunt reglementate în faze diferite cât și din utilizarea conjunctiei și în noua fraza. Legiuitorul nici în actele normative cu caracter general nici în legea specială nu prevede vreo împrejurarea în care compensarea bănească nu ar opera și nici nu distinge între un program de muncă tipic și atipic care să îndreptățească pe pârâți să facă distincție. În concluzie pârâtul Penitenciarul Bistrița nu invocă și nici nu dovedește că s-a compensat timpul lucrat cu timp liber corespunzător, mai mult din tabelul depus la dosar rezultă persoanele îndreptățite și cuantumul sporului ce se cuvine fiecăruia. În altă ordine de idei potrivit deciziei nr.569/2012
„în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere salariații beneficiază pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală de un spor de
1..Personalul din sectorul operativ care lucrează în schimburi nu beneficiază de repaus săptămânal două zile consecutiv de regulă sâmbăta și duminica așa cum prevede C. muncii art.132 iar pentru această categorie devine incident alin.3 al normei arătate respectiv obligația acordării sporului.
De altfel se arată că potrivit prevederilor Constituției salariații au dreptul la măsuri de protecție, dreptul la negocieri le este garantat iar exercițiul drepturilor sau libertăților poate fi retras numai prin lege și dacă măsura este proporțională cu situația ce a determinat-o. Acordurile de muncă nu conțin clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior iar acordarea acestor drepturi trebuie să fie interzisă expres pentru a se vorbi de nelegalitate ceea ce nu este cazul în speță iar sub acest aspect s-au pronunțat și instanța - Curtea de A. P.
Prin recursul declarat pârâta A. N. a P. a arătat în esență că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a instituției deoarece în litigiile de contencios este imperios necesar să figureze unitatea cu personalitate juridică în raport cu care reclamantul poate dobândi repararea prejudiciului iar instituția nu are un raport juridic substanțial cu reclamantul.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul Ministerul
Justiției și L. C. a solicitat respingerea recursului reclamantului în considerarea că în sistemul penitenciar există funcționari cu statut special care își desfășoară activitatea într-un program de lucru normal respectiv 8 ore pe zi și
40 de ore pe săptămână și alte categorii care lucrează după un sistem atipic în ture sau schimburi cum este cazul reclamantului , stabilit în raport de necesitățile operative asigurându-se însă respectarea timpului de lucru legal. În situația dată a prestării orelor în cadrul turelor sau schimburilor în zilele de sâmbătă, duminică sau zi declarată nelucrătoare nu poate fi vorba de ore suplimentare ele fiind prestate în programul de muncă normal al acestora.
La rândul său intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F.
P. a solicitat respingerea recursului în considerarea în esență că raportul de drept material nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului, statul nu participa la raportul juridic iar cerințele art.60-63 C.pr.civ. nu sunt întrunite.
Față de cele invocate la data de (...) în temeiul art.132 C.pr.civ. Curtea a pus în discuție excepția lipsei de interes în privința recursului declarat de ANP apreciată ca întemeiată .
În acest sens se are în vedere că orice demers adresat instanței trebuie să fie justificat, să releve un interes legitim și actual. Câtă vreme prima instanță a respins acțiunea împotriva ANP și nu a fost instituită o obligație în sarcina acestei instituții, aceasta nu justifică un interes actual și legitim.Ca atare excepția se vădește întemeiată si va fi admisa cu consecința respingerii ca lipsit de interes a recursului declarat de A.
Trecând așadar la analiza argumentelor aduse prin recursul declarat de reclamant în raport de actele dosarului de normele juridice incidente Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că prin demersul introductiv recurentul a solicitat în contradictoriu cu intimatul Penitenciarul Bistrița obligarea la plata sumelor reprezentând spor de 1. din salariul de bază pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care conform legii nu se lucrează.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că în conformitate cu art.43 alin.1 din Legea nr.293/2004 durata programului de lucru este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână iar aceasta a fost statuată și de OG nr.64/2006. în calitate de funcționar a desfășurat activitate în zilele de sărbătoare legală fără a beneficia de spor potrivit art.43 alin.3 din legea menționată și art.137 C-muncii.
Legea nr.293/2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrația
Națională a Penitenciarelor prin dispozițiile normei invocate prevede că durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, că orele prestate peste durata normală a timpului de lucru - ore suplimentare se vor plăti cu un spor din salariu de bază 75% pentru primele două ore, cu 1. pentru următoarele și orele lucrate în zile de repaus .
Din norme reiese că sporul se plătește pentru orele suplimentare ce depășesc programul normal de lucru ,orele prestate suplimentar în zilele de repaus sau celelalte zile în care în conformitate cu normele în vigoare nu se lucrează.
Orele prestate de funcționari publici cu statut special conferit de natura atribuțiilor de serviciu în zilele de sâmbătă , duminică și celelalte zile legale de repaus fac parte din programul de lucru al funcționarului neputând fi considerate ore peste sau suplimentare.
A. situație este confirmată și de actul republicat ce prin art.45 alin.2 prevede că „programul de lucru al personalului din compartimentele a căror activitate impune prezența în serviciu mai mult de 8 ore se stabilește de către directorii unităților în raport cu necesitățile operative asigurându-se timpul de lucru legal.
Prin această normă legiuitorul a considerat program normal de muncă cel stabilit în ture/schimburi „mai mult de opt ore"; de către șeful unității. În atare situație permisă de lege a programului normal „mai mult de opt ore/ture- schimburi ar fi aplicabil alin.4 doar dacă se depășește timpul legal de lucru. Ori în cauză timpul legal de lucru chiar dacă activitatea s-a desfășurat în zilele de repaus nu poate fi considerat depășit. Prin urmare orele desfășurate în situația de excepție program atipic nu intră în categoria depășirea timpului legal context în care norma alin.4 nu este aplicabilă.
Desigur susține recurentul că actele normative nu prevăd vreo împrejurarea în care nu ar opera compensarea și nu disting între program tipic și atipic care să permită a face o distincție. Susținerea nu poate fi reținută deoarece norma evidențiază o derogare de la considerarea program normal de lucru de 8 ore prin alin.2- mai mult de 8 ore - program atipic. Acest program atipic ar putea fi considerat peste sau ore suplimentare doar dacă s-ar depăși timpul de lucru legal. Ori în cauză așa cum s-a arătat nu se poate reține o depășire a timpului legal și ca atare susținerea se vădește nefondată și va fi respinsă.
Mai susține recurentul că activitatea este asimilată celei prevăzute de codul muncii act normativ ce prevede plata sporului și ca atare se pot aplica aceste prevederi. Susținerea nu poate fi reținută deoarece aplicarea codului muncii ar fi posibilă doar dacă norma specială nu cuprinde prevederi vizând o anumită situație. Ori legea specială cuprinde reglementări în privința duratei a programului de lucru și implicit sporului pentru situația peste sau ore suplimentare context în care nu poate fi vorba de o situație de completare ce ar trebui făcută.
Nici susținerile că acordarea se justifică dat fiind că există hotărâri nu poate fi primită deoarece sporul se da în funcție de statuările legii nu în funcție de alte situații.
Prin urmare constatând că nu sunt motive întemeiate, Curtea în baza art.312 C.pr.civ. urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca lipit de interes recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR.
Respinge recursul declarat de M. M. prin S. S. P. B. împotriva sentinței civile nr.1284 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. D. M. F. T.
GREFIER D. C.
Thred./M.H.
2 EX./2(...)
