Decizia nr. 9326/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA Nr. 9326/2012
Ședința de la 12 N. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE : A. A. M. JUDECĂTOR : S. L. R. JUDECĂTOR : D. P.
GREFIER : S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr. 1666 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C.,privind reclamantul B. S. I., pârâta A. F. P. C. și pârâta A. F. PENTRU M. B. , având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, avocat F. A. D. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind restul părților din litigiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 octombrie
2012, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare făcând dovada comunicării acesteia, prin fax, cu pârâta recurentă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta reclamantului intimata solicită respingerea recursului conform motivelor arătate prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1666 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. S. I. împotriva pârâtei A. F. P. A M. C.-N., și a pârâtei A. F. PENTRU M. B.
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 7573 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de (...) și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
A fost obligată pârâta AFP C.-N. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 659,03 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Ford înmatriculat în țară comunitară, cu nr. de identificare W. iar pentru înmatricularea in România a achitat o taxă de poluare în cuantum de 7573 lei la AFP C.-N. în data de (...).
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267
T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de (...).
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 T. a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 5. în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie
2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 5. în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 2., instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 T..
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din T., motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâtele urmând a fi obligate să-i restituie acestuia taxa de poluare achitată necuvenit.
T. a apreciat ca in speta se poate acorda dobinda legala întrucit perceperea taxei din speță, cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicită ce atrage răspunderea paratei in conditiile dreptului comun, aceasta fiind obligată sa repare întreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodată pusă in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale. Si in aceste conditii tribunalul nu a dat altceva si a inteles sa repare acelasi prejudiciu respectiv lipsa folosintei banilor dar in alt cuantum decit cel pretins de reclamant.
In temeiul art.274 C.proc.civ., pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 659,03 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocatial, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. C.-N. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate iar în subsidiar respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că pe fond acțiunea se impune a fi respinsă având în vedre că dispozițiile art.25 și 28 din Tratatul de instituire a C. E. invocate de reclamant în acțiunea principală nu sunt aplicabile, deaorece au în vedere taxele vamale la import și la export precum și orice alte masuri cu efect echivalent, respectiv restrictiile cantitative la import precum si orice alte masuri efect echivalent. Or, o taxa de poluare nu poate fi asimilata nici cu una vamala si nici cu o restricție cantitativa la import.
O alta chestiune pusă in discutia instantei de recurs este legata de intrarea in vigoare a Legii nr. 9/2012 incepand cu data de (...), care prin art. 12 instituie regula de restituire a taxei de poluare, atunci cand aceasta este mai mare decat taxa pentru emisiile poluant provenite de la autovehicule. P. prevederilor art. 12 din Legea 9/2012 ca se poate restitui doar diferenta in situatia in care taxa pe poluare este mai mare decat cea instituita de legea noua.
Solutia de obligare a institutiei la plata cheltuielilor de judecata este nejustificata.
Nu poate fi retinuta culpa pârâtei încât a facut in mod corect aplicarea textelor nationale in vigoare, nefiind indrituite a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comuni tare, pentru a proceda la restituirea imediata a taxei solicitate.
Critica pe care intelege sa o aducem sentintei atacate, este legata de cuantumul ridicat al cheltuielilor de judecata acordate, constand in onorariu avocatial prin raportare la cantitatea muncii prestate, fiind de notorietate ca actiunile de acest gen se formuleaza dupa modele, fara munca de conceptie.
Se solicită a se ține cont de aceste aspecte si sa dispună inlaturarea obligatiei de plata a cheltuielilor de judecata.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie
2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-
402/09 vizind forma initiala a OUG 5. respectiv C-2. vizind forma OUG 5. dupa
(...) având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceaste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că:
A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din
T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5. trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Cu referire la incidența la speță a prevederilor Legii 9/2012 antamate de recurentă prin motivele de recurs Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 12 din acest act normativ in cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie
2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5., aprobată prin nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România.
Curtea reține că taxa de poluare ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de (...) respectiv in perioada 1 iulie 2008-(...) și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor U.
E..
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat(actualmente art. 110 T.), cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și
Ilona Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de (...) pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa de poluare .
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la (...) și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa de poluare încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea Legii 9/2012 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Motivul de recurs vizind cheltuielile de judecata este nefondat in ce priveste obligatia de plata a cheltuielilor de judecata cita vreme recurenta este in culpa procesuala determinata de refuzul nejustificat de recunoastere a dreptului reclamantului la restituirea taxei de poluare si de restituirea efectiva a acesteia.
Dreptul la restituirea taxei de poluare este fundamentat pe incompatabilitatea dreptului national cu dreptul U. E., incompatibilitatea rezultatat din hotararile pronuntate de catre C. in cauzele T. si Nisipeanu .In aceste conditii si parata ca autoritatea publica si ca parte a statului de drept trebuia ca in speta sa dea eficienta principiului suprematiei dreptului U. E. si sa restituie taxa de poluare reclamantului .
In ce priveste cuantumul onorariului acordat in prima instanta Curtea apreciaza ca acest cuantum nu corespunde valorii pricinii si muncii depuse de avocat constind in formularea cererii prealabile ,redactarea si sustinerea actiunii
.In acesta materie munca desfasurata de avocat este mult simplificata de existenta hotararilor C. in cauzele T. si Nisipeanu astfel ca munca avocatului nu este si una de concepere a unui model juridic cu un obiect si o motivarea proprie
,particulara spetei in vederea obtinerii rezultatului urmarit de catre reclamant asa cum se intimpla in alte cauze ci de folosire a unui model deja elaborat,depunerea actelor probatorii specifice acestui model si sustinerea lui
.Raportat la aceste doua criterii vizate de art. 274 alin. 3 C.pr.civ si considerentelor de mai sus Curtea a apreciat ca suma de 500 lei raspunde in mod rezonabil celor doua cerinte legale sus mentionate .
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. rap. la dispozițiile. art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul pârâtei și va modifica în parte în sensul diminuării cuantumului cheltuielilor de judecată la suma de 539,3 lei
In temeiul art. 316,298,274 C.pr.civ Curtea va obliga recurenta aflata in culpa procesuala sa plateasca intimatului reclamant suma de 248 lei cheltuieli de judecata in recurs constand in onorariu avocatial dovedit prin chitanta de la f.15 apreciind ca aceste cuantum corespunde valorii pricini ,muncii depuse de avocat si pretentiilor pentru care motivele de recurs au fost gasite a fi nefondate .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1666 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în parte în sensul că diminuează cuantumul cheltuielilor de judecată de 539,3 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă recurenta să plătească intimatului reclamanta suma de 248 lei cheltuieli de judecata in recurs .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. D. P.
GREFIER S.-D. G.
Red.A.A.M./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.A. Rădulescu
