Decizia nr. 9445/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI COMERCIAL
DOSAR NR. (...)
DECZIA CIVILĂ NR. 9445/2012
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
D. M. GREFIER: M. V.-G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă A. F. P. a municipiului C.-N., împotriva sentinței civile nr. 3214 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimatul- reclamant D. A. C. și chemata în garanție A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatului- reclamant D. A. C., avocat Nuț C. -T. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul- reclamant D. A. C., recurenta - pârâta A. F. P. a municipiului C.-N. și chemata în garanție A. F. pentru M..
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nefiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatului- reclamant D. A. C., avocat Nuț C. -T. solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3214 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta A. F. P. a M. C.-N.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D. A.-C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. C.-N., în consecință:
S-a anulat actul administrativ nr.14921/(...) emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta A. F. P. a M. C.-N. să restituie reclamantului suma de
6705 lei, reprezentând taxă pe poluare pentru autoturisme, cu dobânda legală de la data achitării (...), până la data plății integrale.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. - A. F.
P. a M. C.-N., în consecință:
A fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei suma de 6705 lei, reprezentând taxă pe poluare pentru autoturisme, cu dobânda legală de la data achitării (...), până la data plății integrale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1339,3 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanța în temeiul art. 137 Cod procedură civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei deoarece suma a fost achitată la AFP a M. C. N. și în acest context are calitate procesuală pasivă fiind instituția care a emis decizia privind calculul taxei de poluare și a încasat suma de bani solicitată spre restituire prin prezenta cerere.
De asemenea, tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii deoarece în conformitate cu prevederile Deciziei nr. 24/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 5. raportat la art. 205-218 Cod P. F. nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiată pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. C.-N. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O.
5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. C.-N. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată sau respingerea, respectiv acordarea diminuată, a cheltuielilor solicitate de reclamant.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
A invocat recurenta și lipsa calității procesuale pasive, arătând că taxa este un venit al F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită cheltuieli de judecată, recurenta consideră că acestea au fost acordate într-un cuantum excesiv în raport de gradul de complexitate a cauzei și valoarea obiectului pricinii.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
T. a reținut corect calitatea procesuală pasivă a pârâtei recurente având în vedere că aceasta a calculat și perceput suma a cărei restituire se solicită. Pârâta A. F. P. își justifică calitatea procesuală pasivă în cauză din faptul încasării taxei.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de
7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie
2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A.
F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate
și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de
Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d)
C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Cu privire la cheltuielile de judecată de la prima instanță, Curtea reține că potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. E. adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea nu consideră că această împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește neapărat motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au o proporție însemnată față de întreaga miză a procesului pentru reclamant. Curtea, în urma reaprecierii elementelor pertinente consideră necesară dimunarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate la suma de 539,3 lei, sumă care acoperă cheltuielile cu taxa de timbru și timbru judiciar și conține un onorariu avocațial de 500 lei pe care Curtea îl apreciază ca bine acordat în raport cu criteriile legale.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9
C.pr.civ. rap. la dispozițiile. art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite în parte recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 3214 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o va modifica în parte în sensul că va reduce la suma de 539,3 lei cuantumul cheltuielilor de judecată la care pârâta a fost obligată de către prima instanță.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. va obliga recurenta să plătească intimatului D. A. C. suma de 150 lei, cheltuieli de judecată în recurs. La stabilirea cheltuielilor acordate în recurs, Curtea a ținut seama de împrejurarea că doar o parte din susținerile recurentei au fost considerate fondate, iar art. 276
C.pr.civ. pemite într-o asemenea situație instanței să aprecieze în ce măsură cheltuielile de judecată se acordă.
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 3214 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în parte în sensul că reduce la suma de 539,3 lei cuantumul cheltuielilor de judecată la care pârâta a fost obligată de către prima instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă recurenta să plătească intimatului D. A. C. suma de 150 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 15 N. 2012.
Red.S.L.R./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: G. G.
