Decizia nr. 9522/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 9522/2012
Ședința de la 19 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R.
Judecător M. S.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 232/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N., în contradictoriu cu reclamantul P. I. M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din
L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 232/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B.-N., și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul P. I. M. împotriva acestei pârâte, ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta A. F. P. a municipiului B., cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule emisă de A. F. P. a municipiului B. la data de (...).
A fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta
A. F. P. a municipiului B., față de petitul privind obligarea la restituirea contravalorii taxei pe poluare, ca neîntemeiată.
A fost admisă, în parte, acțiunea în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul P. I. M., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului B., și, în consecință:
- a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule emisă de A. F. P. B. la data de (...);
- a fost obligată pârâta A. F. P. a municipiului B. să restituie reclamantului suma de 2987 lei achitată la data de (...) cu titlu de taxă poluare.
A fost obligată pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantului suma de
39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. a municipiului B. împotriva Administrației F. pentru M., și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei sumele menționate anterior - taxă poluare și cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de D. G. a F.
P. B.-N. împotriva Administrației F. pentru M., ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a
F. P. B.-N., raportat la dispozițiile art. 33 alin. 1 din OG nr.92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, instanța a constatat că între reclamant și pârâta D. B.-N. nu a existat nici un fel de raport juridic cu ocazia stabilirii și achitării taxei pe poluare a autoturismului în speță, care să justifice calitatea procesuală în cauză, doar pârâta AFP B. fiind organul fiscal ce administrează impozitele, taxele, etc., raportat la domiciliul reclamantului.
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta A. F. P. B., sub aspectul capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 399/(...), tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată și în consecință va respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil, deoarece reclamantul nu a contestat acest act administrativ-fiscal în termen de 30 de zile de la data comunicării, termen prevăzut sub sancțiunea decăderii, conform dispozițiilor art. 205 raportat la art. 207 din Codul de procedură fiscală.
Însă cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile invocată de aceeași pârâtă, referitor la capătul de cerere privind restituirea contravalorii taxei pe poluare, pornind de la prev. art.207 alin. 1 din OG 92/2003, tribunalul a constatat că este neîntemeiată și a respins-o ca atare, în condițiile în care interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, CEDO a stabilit că art. 13 solicită ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție.
Această dispoziție solicită deci o cale internă de atac în fața unei autorități naționale competente care să examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucură de o anume marjă de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de aceasta dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie să fie "efectivă" atât din punct de vedere al reglementarii, cât și al rezultatului practic
(Hotărârea Wille împotriva Licchtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75,
CEDO 1999-III).
"Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanță de judecată.
Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67).
În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care pârâtele nu au demonstrat că o astfel de cale de atac ar fi fost efectivă, având în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Este cazul și în speța de față, prin răspunsul nr. 15823/01/(...), emis de A. F. P. a M. B. refuzându-se restituirea taxei pe motiv că a fost legal încasată, fără a se face referire la inadmisibilitatea unei astfel de cereri.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 24/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 1/(...), în soluționarea recursului în interesul legii, statuând că procedura de contestare prev. la art. 7 din OUG nr. 5. aprobată prin L. nr. 1., raportat la art. 205 - 218 Cod procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe disp. art. 117 al. 1 lit. d din același cod.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
D. G. a F. P. B.-N., tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, astfel că a admis-o, întrucât din analiza dispozițiilor cuprinse în art. 33 alin.1 din O.G.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dat fiind că domiciliul reclamantului este în mun. B., organul fiscal competent în administrarea taxei de poluare este A. F. P. B., iar între reclamant și D. G. a F. P. B.-N. nu există nici un fel de raport juridic sub aspectul plății taxei de poluare și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva acestei pârâte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de D.
G. a F. P. B.-N., instanța nu a mai analizat-o, dată fiind soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. B.-N.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. B. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule .reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. B. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr.
5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
A invocat recurenta și lipsa calității procesuale pasive, arătând că taxa este un venit al F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M..
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită cheltuieli de judecată, recurenta consideră că nu ar putea fi obligată la plata cheltuielilor având în vedere lipsa sa de culpă.
În cauză a depus întâmpinare reclamanta prin care a solicitat respingerea recursului.(f.10).
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din
18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr.5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Totodată, tribunalul a reținut corect calitatea procesuală pasivă a pârâtei recurente având în vedere că aceasta a calculat și perceput suma a cărei restituire se solicită. Pârâta A. F. P. își justifică calitatea procesuală pasivă în cauză din faptul încasării taxei.
Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată la fond recurenta, Curtea reține că obligarea recurentei este legală, neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 232/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. M. S.
GREFIER A. B.
Red. S.L.R. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: L. D.E
