Decizia nr. 977/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 977/2012
Ședința publică de la 06 D. 2012
PREȘEDINTE L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. F. A., în contradictoriu cu pârâții A. N. P. R. P. și C. C. P. P. D., având ca obiect obligare emitere act administrativ plată despăgubiri imobil expropriat.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), reclamantul a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 966 din 17 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) a Tribunalului C., a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Curții de A. C. - Secția de contencios administrativ.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței sub nr.
(...), reclamantul P. F. A. a chemat în judecată pârâții S. ROMÂN prin
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, A. N. P. R. P. și C. C. P. P. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 510.000 EURO reprezentând contravaloarea despăgubirilor, plus dobânzi și majorări de la data rămânerii definitivă a hotărârilor și până la plata efectivă pentru imobilele casă și teren situate in C.-N., str. MĂNĂȘTUR, nr. 51. A solicitat de asemenea, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență că prin D. nr.
393/(...) emisă de P. mun. C.-N. s-a dispus acordarea in favoarea sa a despăgubirilor potrivit T.UI VII din L. 2., pentru suprafața de 405 m.p. teren și construcții situate în C.-N., str. Mănăștur nr. 51, iar prin D. nr. 82/(...) emisă de rectorul U. C.-N. au fost dispuse in favoarea sa despăgubiri potrivit T.ui VII din legea 2. pentru terenul in suprafață de 1354 mp., top 12885/2, situat în C.- N., str. Mănăștur nr. 51.
A atacat aceste două hotărâri, procesele fiind soluționate irevocabil.
La rămânerea irevocabilă a dispozițiilor, dosarele au fost înaintate A.N.R.P. și COMISIEI CENTRALE P. P. D., însă aceste instituții nu și-au îndeplinit atribuțiile prevăzute de T. VII din L. 2., procedură instituită prin T. VII din L. 2. nu îi garantează plata despăgubirilor într-un termen rezonabil, iar potrivit hotărârii CEDO R. contra R., F. P. nu funcționează de o manieră susceptibilă de a conduce la acordarea efectivă a unei indemnizații datorate de stat.
Pârâta A.N.R.P. a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantului, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului și excepția prematurității plății.
În motivarea excepției de necompetență materială, pârâta a arătat că potrivit art. 1 alin 1 din HG 361/2005 A.N.R.P. este un organ de specialitate al administrației publice centrale.
Potrivit art. 3 pct. 1 C.., Curțile de A. judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
De asemenea, arată că orice alte litigii de vizează procedura prev. de T. VII din L. 2. precum și orice pretenții îndreptate împotriva sa sunt de competența curții de apel, secția de contencios administrativ.
În motivarea excepției de prematuritate, pârâta invocă prevederile art. 20 din
OUG 81/2007, art. 22 , art. 18 ind. 2 , art. 3 lit a din T. VII al L. 2..
Prin întâmpinarea formulată, la filele 15-19 dosar pârâta C. C. P. S. D. a invocat de asemenea excepția necomeptenței materiale a instanței.
În vederea soluționării excepției necompetenței materiale, instanța a solicitat reprezentantului reclamantei să precizeze care este natura exactă a cererii de chemare în judecată.
Reprezentanta reclamantei a arătat instanței că și-a întemeiat acțiunea și pe dispozițiile A. 1 din Protocolul 1 al CEDO, însă acțiunea sa în principal se întemeiază pe dispozițiile L. nr. 1., și urmărește să obțină executarea efectivă de către pârâți a obligațiilor instituite în T. VII din L. 247/205.
Văzând această precizare a reclamantului, care a dus instanța spre concluzia că nu este sesizată pe acțiune de drept comun în despăgubiri, a apreciat întemeiată excepția necomeptenței materiale și a admis-o având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 26 din legea nr. 1., tribunalul este competent să soluționeze plângerile împotriva dispozițiilor sau deciziilor emise de unitatea deținătoare sau entitatea chemată de lege să soluționeze notificarea persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii.
În speță, etapa emiterii acestor dispoziții a fost depășită.
Pretențiile reclamantului vizează o etapă ulterioară acesteia, prevăzută în T. VII al L. nr. 2., or potrivit statutului A.N.R.P. de organ administrativ central, prevăzut în HG 361/2005, art. 3 pct. 1 C.., și art. 19 și 20 din T. VII din L. 2., competența soluționării sale aparține CURȚII DE A. C.- SECȚIA DE C. A. ȘI F.
În consecință, în temeiul dis part. 158 și 159 pct. 3 C.., a fost admisă excepția necompetenței materiale, dispunându-se declinarea competenței soluționării litigiului de față în favoarea Curții de A. C.- Secția de C. A. și F.
E. sesizarea Tribunalului C., Curtea se consideră legal învestită cu soluționarea acțiunii și constată următoarele:
Ulterior sesizării Curții, reclamantul a mai formulat alte cereri și precizări, de pildă, prin cererea înregistrată la data de 2 februarie 2012 (f. 8-9) și prin cererea din 25 aprilie 2012 prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a OUG nr. 4. (f. 213).
Prin decizia nr. 802 din 27 septembrie 2012(f. 227-231) Curtea
Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.
Având în vedere că sesizarea Curții Constituționale s-a formulat în temeiul art. 9 alin. 1 din L. nr. 554/2004 raportat la temeiul de drept invocat de reclamant în precizarea din 25 aprilie 2012 (f. 213), Curtea a pus în discuție excepția de inadmsibilitate a acțiunii fundamentată pe art. 9 alin. 3 parte finală.
În adevăr, conform art. 9 alin. 3 din L. nr. 554/2004 după pronunțarea
Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol
și dă termen, cu citarea părților iar dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.
Astfel fiind, din această perspectivă, Curtea reține că cererea apare ca inadmisibilă.
Dintr-un alt unghi de vedere, pentru că cererea așa cum a fost formulată și precizată nu se pliază întocmai pe dispozițiile art. 9 alin. 1 și alin. 5 din L. nr.
554/2004, Curtea va examina și excepția prematurității invocată din oficiu raportat la incidența în cauză a OUG nr. 4..
Înainte însă de a antama excepția prematurității, Curtea va soluționa și excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale pârâtelor invocate separat de acestea prin întâmpinare. (f. 23-30).
Trebuie notat că așa cum a fost concepută acțiunea fiecare pârâtă este parte într-un anumit raport juridic de drept material administrativ ținând seama de competența administrativă proprie acestora.
Astfel pentru cererea privind obligarea Comisiei pentru S. D. de a analiza dosarele 48849/CC și 49066/CC de a le transmite evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare și să emită apoi decizia de despăgubire pentru imobilul din C.-N., str. C. Mănăștur nr. 51, această autoritate are calitate procesuală pasivă.
Astfel, conform art. 3 lit. a) din T. VII al L. nr. 2.: titlurile de despăgubire sunt certificate emise de C. C. pentru S. D., în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de F. "P." și/sau, după caz, în funcție de opțiunea titularului ori a titularilor înscriși în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată, în limitele și condițiile prevăzute în prezenta lege. Titlurile de despăgubire nu pot fi vândute, cumpărate, date în garanție sau transferate în orice alt mod, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, cu excepția dobândirii acestora ca efect al succesiunii. A. de înstrăinare a titlurilor de despăgubire, cu excepția transmiterii ca urmare a succesiunii, sunt lovite de nulitate absolută. Titlurile de despăgubire nu sunt titluri de participare ale altor organisme de plasament colectiv (AOPC) și nu intră sub incidența L. nr.
297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, și a reglementărilor emise de C. N. a V. M. în aplicarea acesteia.
Astfel fiind, din această perspectivă excepția invocată de această pârâtă va fi respinsă.
Din perspectiva, petitului privind obligarea Autorității Naționale pentru R. P. să emită titlurile de plată și titlurile de reconversie și să facă plata efectivă a despăgubirilor indexate la data plății, Curtea reține că în armonie cu prevederile art. 3 lit. h) din aceeași lege, titlurile de plată sunt certificate emise de A. N. pentru R. P., în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, de a primi, în numerar o sumă de maxim 500.000 lei. Sumele aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranșe, pe parcursul a doi ani, calculați cu începere de la data emiterii titlului de plată, până la concurența sumei de 500.000 lei, chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depășește această sumă. Sumele aferente despăgubirilor în numerar în cuantum de maxim 250.000 lei se vor plăti într-o singură tranșă. Despăgubirile în numerar mai mari de 250.000 lei dar până în
500.000 lei se vor plăti astfel: prima tranșă a despăgubirilor în numerar va fi în cuantum de 250.000 lei, cea de-a doua tranșă a despăgubirilor va fi reprezentată de diferența între cuantumul total al despăgubirilor în numerar și suma de
250.000 lei. Suma de până la 500.000 lei urmează a se acorda pentru fiecare dosar de despăgubire, cu mențiunea ca în ipoteza în care obiectul cererilor de restituire, deși identic, a fost disjuns, pretențiile de restituire fiind soluționate de entități diferite, dosarele respective se vor conexa, socotindu-se a fi un singur dosar de despăgubire.
Astfel fiind, din această perspectivă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei entități urmează a fi respinsă.
Cât privește excepția de prematuritate, Curtea are în vedere următoarele: Așa cum s-a relevant în precedent, obiectul principal al prezentului litgiu consta în obligarea paratei C.C.S.D de a emite decizia cuprinzind titlul de despagubire reglementat de titlul VII al L. 2. si a de indeplini operatiunile administrative prealabile si necesare emiterii titlului de despagubire si care nu au fost indeplinite pana in prezent din procedura administrativa reglementata de cap.V din titlul VII al L. 2. respectiv procedura de evaluare .
In speta, reclamantul s-a adresat paratei cu o cerere în sensul de a i se solutiona dosarul de despagubire prin îndeplinirea operatiunilor administrative sus indicate si emiterea titlului de despagubire (31-34 dos. Tribunalul Cluj atașat).In raspunsul adresat de catre parata nu se neaga indreptatirea reclamantului la emiterea titlului de despagubire si se exprima vointa de a solutiona cererea reclamantului fara insa a se putea preciza termenul in care aceasta cerere urmeaza a fi solutionata.Ca atare in nu se poate vorbi de un refuz al paratei de a solutiona cererea de emitere a titlului de despagubire ci de o nesolutionare a acestei cereri in termenul legal. Pana la introducerea actiunii parata nu a solutionat aceasta cerere respectiv nu a indeplinit operatiunile administrative sus mentionate si nici nu a emis titlul de despagubire.
In aceasta materie se apreciaza cu valoare de principiu ca procedura de emitere a deciziei reprezentând titlu de despagubire pentru imobilele care nu pot fi restituite în natura, conform L. nr.1. se realizeaza într-un termen rezonabil.În privinta acestui tip de cerere nu sunt incidente dispozitiile art.2 alin.(1) lit.g) din L. nr.554/2004 referitoare la termenul legal de 30 de zile pentru solutionarea cererii.Din aceasta solutie de principiu rezulta ca in indeplinirea obligatiilor prevazute de titlul VII al L. 2. debitorul respectiv parata beneficiaza de un termen pentru indeplinirea acestor obligatii .
Rezulta asadar ca in speta se poate vorbi de nesolutionarea unei cereri doar daca indeplinirea operatiunilor administrative si emiterea titlului de despagubire nu se realizeza intr-un termen rezonabil. Caracterul rezonabil al acestui termen se apreciaza de la caz la caz la momentul solutionarii actiunii. T. fiind vorba de o situatie continua in timp aceasta cerere si caracterul rezonabil al termenului se solutioneaza respectiv se apreciaza in raport cu legislatia in vigoare la data solutionarii de catre instanta a actiunii
Raportat la aceste considerente rezulta ca în speta pe langa prevederile cuprinse in cap. V al titlului VII al L. 2. sunt aplicabile si prevederile adoptate in aceasta materie respectiv prevederile cuprinse in OUG 4. conform caruia la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de
6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "R. stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
Așa cum rezultă din probele dosarului acest act normative a fost supus examenului de constituționalitate iar prin D. nr. 802 din 27 septembrie 2012 jurisdicția de contencios constituțional a respins această excepție.
P. a decide astfel, s-a reținut în esență următoarele:
„În ceea ce privește dreptul de proprietate, Curtea E. a D. O. a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (C. Ambruosi împotriva Italiei, 2000, C. B. împotriva Rusiei, 2002).
G., prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă însă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar.
De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul Autorității Naționale pentru R. P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența Ordonanței de urgență a G. nr. 4..
Soluția legislativă criticată reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției.
În concluzie, măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective.
Curtea constată, totodată, că Ordonanța de urgență a G. nr. 4. constituie o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța.
Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de
15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.
De pildă, Curtea E. a D. O., soluționând cererea nr. 60.858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în C. Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare. T., în C. B. împotriva Rusiei, 2002, Curtea E. a D. O. a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare.
Or, în cauza de față, G. român nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci suspendă, pentru o perioadă de timp, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, adoptarea Ordonanței de urgență nr. 4. fiind motivată și de dificultățile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătorești, în această materie, datorită inexistenței, în prezent, a unui mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor.
De altfel, Curtea constată că ordonanța de urgență criticată a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea E. a D. O. în C. M. A. și alții împotriva R., fiind o măsură temporară care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor, de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.
Se are în vedere, astfel, adoptarea unor măsuri cu caracter general de natură a înlătura, pe viitor, disfuncționalități ale mecanismului de restituire sau de despăgubire și care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză. De altfel, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în C. M. A. și alții împotriva R. că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.
T., autorul excepției a indicat, în notele scrise, ca temei constituțional al sesizării,
și dispozițiile art. 138 alin. (1) și (2) din Constituție privind bugetul public național și competența G. de a elabora anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat. E. această susținere, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepției de neconstituționalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nicio concludență pentru soluționarea acesteia.
În fine, autorul a comunicat la dosar un memoriu prin care arată că dorește extinderea criticii de neconstituționalitate, invocând și încălcarea dispozițiilor art.
16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. Referitor la extinderea criticii de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.";
In baza acestor prevederi legale rezulta ca în speta chiar daca s-ar putea retine ca la data pronuntarii solutiei de fata a trecut un termen rezonabil în care parata avea posibilitatea reala de a emite titlul de despagubire obligatia paratei de randul 1 la emiterea acestui titlu si la îndeplinirea operatiunilor administrative nu a devenit exigibila întrucât termenul de indeplinire a obligatiilor prevazute de titlul VII al L. 2. s-a prelungit cu inca 6 luni prin vointa leguitorului exprimata in actul normativ sus mentionat, act normativ care urmareste implementarea hotararii din cauza pilot M. Athanasiu si altii impotriva R..
Astfel asa cum rezulta din expunerea de motive a acestui act normativ suspendarea procedurilor de evaluare si de emitere a titlului de despagubire urmareste implementarea hotararii sus mentionate si a fost determinata si de imposibilitatea corelarii momentului epuizarii F.ui P. cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin aceasta suspendare nu s-a urmarit asadar doar amanarea momentului la care se vor realiza evaluarea imobilelor respectiv emiterea titlurilor de despagubiri ci prin aceasta suspendare s-a urmarit blocarea acestor operatiuni pentru intervalul de timp necesar pe de o parte pentru reformarea legislatiei in acest domeniu si pe de alta parte pentru gasirea resurselor financiare necesare platii acestor despagubiri.
In ce priveste gasirea resurselor financiare asa cum rezulta si din nota de fundamentare cit si din expunerea de motive a OUG 4. resursele financiare prevazute de L. 2. cu modificarile ulterioare pentru plata acestor despagubiri nu mai exista in prezent . F. P. s-a epuizat intr-o proportie de peste 99% iar plata in numerar a fost sistata timp de 2 ani datorita lipsei fondurilor necesare in acest sens .In aceste conditii emiterea titlurilor de despagubire nu ar avea o acoperire fiind necesara gasirea altor resurse financiare care sa asigure plata acestor despagubiri .P. plata despagubirilor in numerar ca urmare a suspendarii platii acestora timp de 2 ani prin OUG 6. practica judiciara a statuat cu caracter de principiu ca emiterea titlurilor de plata apare ca prematura pana la expirarea acestui termen astfel ca pentru identitate de ratiune aceasta solutie poate fi aplicata si in spete de genul celei de fata pentru emiterea titlului de despagubire ca urmare a adoptarii OUG 4..
Pe de alta parte prin hotararea pronuntata in cauza pilot M. Athanasiu impotriva R. s-a recomandat o reformare a legislatiei in domeniu atat in privinta despagubirii propriu zise cit si a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situatia in care legislatia interna prevede o despagubire certa ,sigura si posibil a fi platita. Asa cum rezulta din nota de fundamentare a OUG 4. si din expunerea sa de motive in acest interval de timp de 6 luni urmeaza a fi adoptat un act normativ in acest sens .Si din aceasta perspectiva se impune oprirea procedurilor de despagubire pentru a putea avea o imagine de ansamblu a numarului de persoane carora trebuie sa le fie platite despagubirile ,persoane aflate in aceeasi situatie ,asupra posibilelor resurse existente in acest sens si a cuantumului acestor despagubiri posibil a fi achitate in mod real asa cum recomanda hotararea CEDO sus mentionata . Stoparea acestor proceduri ar urmari asadar sa asigure tuturor persoanelor indreptatite si deci aflate in aceeasi situatie plata unei despagubiri .
In aceste conditii instanta apreciaza ca nu ar fi posibila in speta admiterea actiunii cu stabilirea indeplinirii obligatiei peste 6 luni intrucit asa cum s-a aratat mai sus intentia legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri pana la reformarea legislatiei in domeniu astfel ca o hotarare de admitere ar fi in discordanta cu aceasta intentie exprimata în OUG 4.. T., prin instituirea acestui termen de 6 luni obligatiile prevazute de titlul VII al L. 2. in toate ipotezele si implict dreptul afirmat de catre reclamant ca si conditie de exercitare a actiunii civile sunt afectate de un termen suspensiv in curs de desfasurare .Or atat sub imperiul vechiului cod civil cit si sub imperiul noului cod civil creditorul ce are un drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului respectiv executarea obligatiei corelative acestui drept inainte de implinirea termenului
.Singura posibilitate legala pentru a obtine admiterea unei actiuni privind o un drept afectat de un termen suspensiv este aceea de a exercita o actiune preventiva asa cum ea este reglementata de art. 110 C. dar in speta ipotezele de exceptie ale acestui text de lege nu sunt indeplinite raportat la ratiunile adoptarii OUG 4. mai sus expuse si la imprejurarea ca in speta admiterea actiunii nu este necesara pentru a preintimpina o paguba iminenta pe care reclamantul ar incerca-o daca ar asptepta implinirea termenului intrucit el indiferent de momentul efectiv al platii va obtine despagubirea stabilita de lege, suspendarea urmarind tocmai acest scop de a asigura plata acestor despagubiri legale .
Având in vedere aceste considerente in temeiul titlului VII al L. 2., OUG 4.
,art. 8,18 din L. 554/2004 Curtea retine ca prin incidenta in speta a OUG 4. se va respinge actiunea ca prematura .
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor.
Respinge ca prematură acțiunea formulată, precizată și completată de reclamantul P. F. A. domiciliat în C.-N. C. Florești nr. 4, ap. 11 jud. C..
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, L. U. M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
