Decizia nr. 9980/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C., DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. C. Nr. 9980/2012
Ședința publică de la 29 N. 2012
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de contestatorul M. E., C., T. ȘI
S., împotriva sentinței civile nr. 7239 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Trib.
C., în contradictoriu cu reclamanții R. C. C. și M. R. D. L. și cu pârâții U. S. H. și F. DE D. SI A. P. B., având ca obiect obligația de a face declinare competenta - C.A. C. (...)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat R. C. C. personal.
P. de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acord cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul intimat R. C. C. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 7239 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Trib. C., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții R. C. C. și M. (R.) D. L. în contradictoriu cu pârâții U. S. H. B. și F. DE D. SI A. P. B.
A fost obligată pârâta U. S. H. să elibereze diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
A fost respinsă cererea de acordare a daunelor cominatorii.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. H.
B.
A fost obligată chematul în garanție M. E., C., T. și S. B., să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diplomele de licență și a suplimentelor de diplomă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au susținut și promovat examenul de licență în anul 2009 și sunt absolvenți ai Facultății de D. și A. P., U. „. H..
În urma absolvirii examenului de licență, reclamanților li s-a eliberat o adeverință de către pârâta U. „. H. prin care se atestă statutul de licențiați în drept.
M. E., C., T. și S. a refuzat să pună la dispoziția pârâtei USH tipizatul de diplomă în vederea eliberării actelor de studii pentru reclamanți. A. refuz condiționează neîndeplinirea obligației de către pârata USH de eliberare a diplomelor solicitate de reclamanți.
Obligațiile pentru cele două pârâte nu pot fi privite separat atunci când ne referim la dreptul reclamanților de a obține diploma de licență. Din această perspectivă, Tribunalul a apreciat că demersul reclamanților, anterior promovării acțiunii pentru obținerea diplomelor a fost realizat prin adresarea cererilor pârâtei U. N. pârâtul M. E., C., T. și S. nu a fost ignorat în aceasta procedura, U., la rândul ei a facut mai multe solicitări de eliberare a avizului pentru tipărirea formularelor tipizate, conform scriptului de la fila 22 dosar, ultima solicitare fiind trimisa M.ui la data de (...).
U. S. H. are obligația să elibereze diploma de licență ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății de drept și A. publică, susținerii și promovării examenului de licență, precum și dobândirii calității de licențiat în drept al reclamanților.
Obligația U. de a elibera diplome absolvenților, ulterior promovării examenului de licență este corelativă obligației M.ui E., C., T. și S. de a aproba tipizarea formularelor pentru diplomele de licență.
M. E., C., T. și S. nu poate aprecia în abstract, în același timp, în mod concret pentru reclamați, îndeplinirea criteriilor care au stat la baza eliberării diplomelor de licență. Aceasta analiză poate fi realizată, în vederea anulării actelor de studii pentru reclamanți,a doar în procedură jurisdicțională.
Cererea de chemare în garanție a fost întemeiată întrucât în absența acestei părți din proces, demersul reclamanților rămâne fără finalitate în cazul în care instanța va recunoaște dreptul reclamaților la eliberarea diplomelor de licență. Chemata în garanție precizează totodată că pârâta USH nu ar fi solicitat eliberarea avizului pentru tipărirea diplomelor de licență pentru absolvenții la forma de învățământ la distanță întrucât situația acestora urmează să fie clarificată în conformitate cu prevederile OG nr. 1..
În primul rând, trebuie subliniat faptul că acest act normativ, respectiv OG nr. 1. privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, nu este aplicabil reclamanților din cauza de față deoarece a intrat în vigoare după data promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2009, fiind publicat în MO nr. 581 din
20 august 2009. Aplicarea retroactivă a acestui act normativ în cazul de față s-ar putea realiza doar cu nesocotirea principiului neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 din Constituția României, ceea ce e de neacceptat.
Cererea privind acordarea daunelor cominatorii a fost respinsă întrucât pârâta, în prezent este pusă în imposibilitatea de a obține tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studiu solicitate de reclamanți, din culpa M.ui E., C., T. și S..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. E., C., T. și S. B., solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M.ui E.. C.. T. și S..
Având în vedere acest aspect precizează că atribuțiile și competențele
M.E.C.T.S. sunt reglementate în H. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M.ui E., C.. T. și S.. cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din L. educației nationale nr.1/2011 cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Conform prevederilor art. 2 din L. nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M.ui E. și C.. "
Pârâta U. "S. H. a solicitat instanței de judecată de fapt să oblige M. la emiterea suplimentară a unor formulare tipizate constând în diplome de licență cu suplimentele aferente pentru reclamanți, ignorând astfel în mod vădit cadrul legislativ în vigoare din L. nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare și L. învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare (ministerul, în urma analizării documentațiilor transmise de către U. "S. H., prin adresele 37450/(...), 37629, 12356F/(...), 49716/(...), 32048, 36711,40456/(...) a transmis către ROMDIDAC SA avizul pentru achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 ale U. S. H., Prin urmare. cererea universității este lipsită de obiect).
Din dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
De asemenea, precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii În anul 1 de facultate.
A.e acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță L. nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea C. N. al R., și se aprobă prin hotărâre a G. M., potrivit hotărârilor de G. de organizare și funcționare a acestuia. are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
In prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat M. să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit M. și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Practic, în opinia instanței de fond, orice persoană care, În baza unui contract, urmează "studii" organizate nelegal se poate adresa instanței in vederea obținerii diplomei.
Instanța de fond s-a substituit M. și A. și a evalueat calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Instanțele nu au competența și experiența științifică și educațională de a aprecia dacă un anumit program de studii trebuie sau nu să parcurgă procedura de autorizare provizorie sau acreditare.
În condițiile in care, în România, învățământul este prioritate națională
(atât conform Legii nr. 84/1995 R2. cât și conform Legii nr.1/2011). coordonarea
(inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior
și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența M. și A., și nu a instanțelor de judecată.
Diplomele si suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, si nu pe baza sentintelor judecătoresti.
II. Cu privire la motivul de recurs Î. pe art.304 pct.7, 9 din Codul de P.
C., învederează instanței de recurs următoarele:
Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea M..
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/. să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective. hotărâri de guvern în vigoare pentru perioada în care reclamanta a fost școlarizată.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea M., instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de Î. urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de Î. superior a fost reglementată prin L. nr. 8. și ulterior prin OUG nr. 7512005, cu modificările și completările ulterioare,
De asemenea, HG nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că
"P. de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 8.. republicată.".
Raportat la această H., instanța de fond a apreciat în mod eronat că nu ar mai fi aplicabilă ca urmare a abrogării Legii nr.8.. Prevederile art.17 din H.
1011/2001 sunt aplicabile și după apariția O. nr.75/2005, fiind necesară, în continuare, evaluarea academică a programelor de învățământ la distanță, doar procedura de efectuare a evaluării modificându-se, ca urmare a înlocuirii Legii nr.8. prin O. nr.75/2005.
Conform actelor normative invocate mai sus, formele de Î. cu frecventă redusă si la distantă trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul, la art. 60 din L. nr.84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".
HG 535/1999 privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular nu poate fi aplicat în speta dedusă judecății deoarece pe de-o parte are aplicabilitate doar de un an, iar pe de altă parte reclamanta s-a înscris în anul 1 de studii în anul 2006. În perioada 1999 - 2006, HG 535/1999 a suferit modificări prin HG 6. și HG 1., iar prin art.7 din HG 4. a fost abrogată.
La data înscrierii reclamantei în anul l de studii se aplicau prevederile H. nr. 1609/2004.
În conformitate cu prevederile H. nr 1609/2004 pentru modificarea anexelor nr. 1-3 la H. nr. 4. privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior. specializarea "absolvită" de reclamantă În cadrul U. "S. H." (si anume P.) era autorizată provizoriu să functioneze doar la forma de învătământ ZI, Î. NU SI LA F. DE Î. FR sau ID.
Instanta de fond confundă vocatia pe care o au universitătile de a organiza in cadrul facultătilor forme de învățământ la distanta (ID) in specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. D. de a putea organiza scolarizarea incumba obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Legiuitorul a statuat În sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID si FR daca universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.
A.e prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1. procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. U. procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern. În acest sens decide și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr.4726/(...) pronunțată În dosarul nr.(...).
În considerentele Deciziei nr.4726/2009, se reține că "G.ul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi. În raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale."
Menționează că, în cazul U. "S. H." din B., specializările! programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.8., a OUG. nr.75/2005 și H. 1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare nici o instituție nu este îndreptățită să inmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
M. nu poate fi obligat să emită formulare tipizate pentru diplome dacă specializările urmate nu s-au desfășurat conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate nu existau.
În acest caz nu se poate vorbi de "absolvenți", deoarece această calitate o au doar persoanele care au urmat specializări si forme de învătământ care respectă prevederile legale.
După cum reiese din adresa Agenției Române de A. a C. în Î. S. (A.) nr.60725/(...) pentru specializarea D., forma de învățământ ID, din cadrul
Facultății de D. și A. P. a U. S. H. din B. s-a depus dosar de evaluare în vederea acreditării, iar în urma evaluării a primit aviz de neacreditare la data de (...). fiind întrunite condițiile prevăzute de art.7 alin.2 din L. nr.88/ 1993, în vigoare la acea dată.
De asemenea, după cum reiese din adresa Agenției Române de A. a C. în Î. S. (A.) nr.60727/(...), pentru specializarea P., forma de învățământ ID, din cadrul
Facultății de S. și P. a U. S. H. din B. universitatea nu a depus dosare de evaluare în vederea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării în perioada 2006 - 2009.
Prin urmare, studiile s-au desfășurat cu încălcarea prevederilor legale.
Nu se poate imputa M. că au fost urmate cursuri fără să existe autorizare de funcționare provizorie pentru locația geografică, specializarea și forma de învățământ urmată din anul înscrierii reclamanților la acestea, respectiv 2006, până în anul finalizării (2009), iar instanța nu se poate pronunța în afara cadrului legal.
De asemenea, nu se poate vorbi de o culpă a M. in organizarea de către
USH a unor specializări și forme de învățământ nelegale.
Unicul responsabil pentru desfășurarea activității de învățământ este
Instituția de învățământ superior, în speță U. U. "S. H." are culpa exclusivă de a fi organizat "cursuri" fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți "studenți". Este inadmisibil ca, în urma unei activități desfășurate în afara cadrului legal, cu bună știință, de către USH, să se dea vina pe M. și să se impună acum în sarcina M. eliberarea unor tipizate de diplomă care să acopere activitățile nelegale desfășurate de U.
Instanța de fond a obligat M. să dea avizul pentru eliberarea de diplome care să ateste studii desfășurare nelegal bazându-se pe contractele de studii dintre reclamanți și U. T., prin contracte de studii încheiate între reclamanți și USH nu se poate stabili eluda rea unor dispoziții legale imperative. De asemenea, aceste contracte produc efecte doar inter partes, prin aceste contracte neputându-se stabili obligația M. de a-și da avizul pentru eliberarea de acte de studii care să ateste studii efectuate cu nerespectarea prevederilor legale.
Cu privire la aceste contracte de studii, invocate de instanța de fond în argumentarea soluției sale, solicită a observa că, raportat la prevederile art.966 și
968 din Codul Civil În vigoare la data încheierii acestor contracte, acestea sunt nule, deoarece au fost încheiate în vederea desfășurării unei activități cu
Încălcarea legii.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/. să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective. luând în considerare însă o Metodologie a organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor" emisă de USH, document care nu este opozabil ministerului și în niciun caz nu poate constitui temei legal pentru admiterea unei cereri de chemare in garanție, după cum niciun caz nu poate constitui temei legal nici pentru acordarea de diplome de licență pentru cei care au urmat forme de învățământ organizate cu încălcarea cadrului legal.
Instanța de fond a ignorat toate prevederile legale și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către insituția de Î. superior cu aprobarea M..
Tinând cont de principiile "nemo censetur ignorare legem"/"ignorantia juris non excusat", nu se pot opune contractele de studii încheiate de reclamanti cu U.
"S. H." nici M. si nici societătii, atâta timp cât au fost încălcate prevederi legale imperative cu privire la organizarea formei de învătământ pe care au urmat-o reclamantii, aceasta având însă calea unei actiuni în daune împotriva U. S. H., în cazul în care consideră că au fost prejudiciati.
În această ordine de idei, solicitarea ca M. să aprobe eliberarea de formulare tipizate pentru diplome care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului "Quod nuHum est, nuHum producit efectum", studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obtinerea unei diplome valabile,
Reiterează faptul că, din economia textului de lege menționat mai sus - art.29 din O. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a constatat că autonomia universitară presupune respectarea standardelor legale de calitate, și nu a standardelor proprii.
Nimic nu împiedică instituțiile furnizoare de educație ca, În condițiile legii, să Își diversifice specializările ori oferta educațională și să instituie standarde proprii de calitate superioară celor legale, fără să contravină acestora.";
Pârâta intimată U. „. H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului - filele 17-22.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
1. Cu privire la primul motiv de recurs axat pe prevederile art. 304 pct. 4
C.pr.civ. Curtea reține că acest motiv ar fi dat fondat atunci când { HYPERLINK "http://www.euroavocatura.." | depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Atribuția principală a instanțelor judecătorești din punct de vedere constituțional și legal este aceea de înfăptui justiția în numele legii, în cauzele deduse judecății.
Apărarea conform căreia prin soluționarea cauzei instanța de fond s-a substituit în atribuțiile recurentului și ale A. nu este fondată.
Instanța de contencios administrativ atunci când soluționează acțiunea de contencios administrativ poate pronunța una din soluțiile prevăzute de art. 18 din L. nr. 554/2004.
Așa fiind, urmare a admiterii cererii de chemare în garanție recurentul a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diplomele de licență, instanța de fond argumentând care este baza factuală și legală a acestei soluții.
Pe cale de consecință, această soluție se înscrie în obligarea autorității administrative de resort să exercite o atribuție legală pe care instanța a sancționat-o ca atare.
În aceste circumstanțe, nu se poate afirma că instanța de fond, soluționând cererea de chemare în garanție în sensul solicitat și urmărit de titularul acesteia s-ar fi substituit autorității administrative.
Dacă ar fi fost așa, atunci nu ar mai fi dispus obligarea autorității să aprobe operațiunea juridică ci instanța ar fi săvârșit-o ea însăși ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
În fine, Curtea mai are în vedere că prin mai multe decizii de speță, Î.
Curtea de C. și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus la rându-i în spețe similare cu prezenta cauză obligarea autorității administrative de resort să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele la diplomă (decizia nr. 5656 din 24 noiembrie 2011 și respectiv decizia nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, decizia 2533 din 22 mai 2012).
Față de cele ce precedă, Curtea reține că acest motiv de recurs nu este întemeiat.
2. Pe fondul cauzei, Curtea constată că principala apărare formulată de către recurentul-chemat în garanție M. prin recursul formulat vizează împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Verificarea acestui aspect invocat de chematul în garanție referitor la lipsa unei autorizări de funcționare provizorie în favoarea pârâtei USH pentru forma de învățământ la distanță presupune analizarea unei suite de acte normative și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie.
Curtea a identificat specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 la HG nr. 9.. A. act normativ atestă faptul că F. de D. și A. P. B. este acreditată, iar specializarea P.-Pedagogie Brașov este autorizată să funcționeze provizoriu.
N.una dintre facultățile sau specializările enumerate în anexă nu menționează ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Prin urmare problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/. provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, „în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de recurentul-chemat în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce l a o c al if ic are un ivers itar ă d is tinc tă.
Noțiunea de „. de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1. ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din L. învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare
un ivers itar ă, c i spec ial iz are a ale as ă ș i ur mată. A.a ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării recurentului-chemat în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ. Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că „autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acor d ă pentru forme de învățământ de zi. S. autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, po t f uncțion a și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către C. N. de E. A. și A.. Î. deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: „Î. deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";. După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege „se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot f uncțion a și la forma de învățământ seral și fără frecventa, f ăr ă a f i neces ară îndepl in ire a procedu r ii de au tor iz are de f uncțion are prov izo r ie s au acred itare de către C. N. de E. A. și A. A. tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență „similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/. provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță. Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță. Din această perspectivă, Curtea reține că cererea de chemare în garanție a fost în mod legal și temeinic admisă de instanța de fond, că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de M. E., C., T. și S. B. împotriva sentinței civile nr. 7239 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 29 noiembrie 2012. { F. | PREȘEDINTE, M. D. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.L.U. Dact.S.M./4 ex./(...). Jud.fond. A. R.lescu
