Sentința nr. 103/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 103/2012
Ședința 09 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S. M. L., în contradictoriu cu pârâții BAROUL MARAMUREȘ și U. N. A B. DIN R., având ca obiect anulare decizie U. N. a B. din R.
S-a făcut cauzei de către grefier, care învederează faptul că la data de
(...), respectiv (...), reclamanta a depus la dosar concluzii scrise, cu anexe și nota de cheltuieli.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de
(...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...), reclamanta S. M. L. a chemat în judecată pe pârâții BAROUL MARAMUREȘ și U. N. A B. DIN R. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1). - anularea Decizici nr.92 din (...) a C. B. M. și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii ci, ca netemeinică și nelegală,
- anularea Deciziei nr. 61 din 19-(...) a C. U. N. a B. din R. (U.) ca netemeinică și nelegală,
2). - obligarea pârâtei de rând 1 la înscrierea reclamantei pe tabelul avocaților definitiv: din Baroul Maramureș cu scutire de examen precum și obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de acest proces
În motivare acțiunii reclamanta a arătat că a absolvit și este licențiata al facultății de Ș. J. din Oradea din iunie 1998 și exercit fără întrerupere profesia de consilier juridic, având o vechime de peste 10 ani, îndeplinind astfel condițiile prevăzute de textul L. 5., republicată, la art. 16, alin.2, lit.b, in forma aflata in vigoare la data de (...). La aceasta data a înregistrai la B. M. sub nr.353 cererea de primire in profesie cu scutire de examen, însoțită de toate documentele pretinse potrivit H. nr. 902 din (...) a C. U. .
Cererea acesteia a fost respinsă prin D. nr.92/(...) a C. B. M., decizie ce i-a fost comunicata în (...) și pe care a contestata-o in termenul legal la C. U.
Prin D. nr.6.-(...) a C. U. i-a fost respinsă contestația .
D. nr. 92/(...) a C. B. M. și D. nr.6.-(...) a C. U. sunt netemeinice și nelegale pentru următoarele considerente:
1. În esenta, cheia solutionarii acestui litigiu consideram ca se rezumă la interpretarea corecta si obiectiva, in litera si spiritul legii, a dispozitiilor ari. 16, alin.2, lit. b din L. nr. 5., in forma aflata in vigoare la data de (...) (data la care a înregistrat cererea de primire în profesie eu scutire de examen). Textul legal amintit prevede dreptul persoanei care îndeplinește condițiile de vechime de minim 10 ani în una dintre profesiile juridice enumerare de a fi primit în profesia de avocat, la cerere, cu scutire de examen. Î. condiția de a fi exercitat timp de cel puțin 10 ani una din profesiile juridice prevăzute de ari. 16 alin.2 din L. nr. 5. republicată, cel în cauză este titularul dreptului de a solicita primirea în profesie cu scutire de examen, iar soluția dată cererii sale de organele de conducere ale profesiei trebuie întemeiată pe criterii obiective și nu poate fi rezultatul exercitării discreționare de către acestea a dreptului lor de a decide. D. nu poate fi lăsata la latitudinea consiliului baroului, care sa poată introduce noi proceduri, cerințe sau criterii pentru primirea in profesie cu scutire de examen, așa cum procedează parata de rând 2 prin H. nr. 902/(...) a C. U., punctul 5, alin.l, ultima teza, din A.. Nu exista criterii dare, obiective, universal valabile, pentru soluționarea cererilor, pe care orice organ ierarhic superior sau instanța de judecata sa le poată cu ușurința verifica si aplica in situația in care acestea nu ar fi aplicare corect și ar fi contestate.
Conform Deciziei nr. 413 din 27 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de C. și
Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal: "Caracterul liber al profesiei de avocat presupune respectarea cadrului legal, respectiv dispozițiile ari. 16, alin. 2 din L. 5. republicată, instanța de judecată fiind abilitată să constate că, în măsura în care dreptul recunoscut de lege există, el trebuie recunoscut și de autoritatea publică, care nu poate refuza cererea de primire în profesia de avocat pe alte criterii decât cele consacrate în textul legii.
Textul legal (art. 16, alin. 2 lit. b din L. 5., republicată) stabilește un drept al persoanelor care îndeplinesc și celelalte condiții de înscriere în avocatură și nu o posibilitate sau o facultate.
Prevederea legală "poate fi primit în profesie" trebuie înțeleasă în sensul că dacă o persoană se află în una din situațiile prevăzute de aii. 16 din lege și solicită primirea în profesia de avocat, cererea trebuie sa fie admisă, daca sunt îndeplinite și celelalte condiții cerute de lege.
Măsura refuzului primirii în profesia de avocat cu scutire de examen nu poate fi discreționară, iar când, în urma verificării se constată îndeplinirea condițiilor legale de către persoana care a formulat o atare cerere, ea devine un drept care trebuie recunoscut legal."
De asemenea, CEDO s-a pronunțat prin H. data în (...) în Cauza
Ștefan și Ștef contra României, astfel:
" 26. În hotărârile pronunțare la 22 noiembrie 1996. 6 martie 1998, 23 mai 2000, 10 decembrie 2002. 29 ianuarie 2003, 16 septembrie 2004, 27 ianuarie, 25 februarie și 23 martie 2005. Curtea Supremă de Justiție a considerat că primirea în profesie cu scutire de examen era, pentru persoana care îndeplinea condițiile legii, un drept ~i nu o posibilitate lăsată la aprecierea discreționară a U..
36. În speță, Curtea observa că, Într-o scrie de hotărâri, Curtea
Supremă de Justiție a interpretat dispozițiile L. nr. 5. ca acordând consilierilor juridici cu o vechime mai mare de zece ani dreptul de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Cu toate acestea, Curtea observă că, în mod contrar jurisprudenței sale constante care confirma acest drept, Curtea S. de .Justiție a adoptat o soluție diametral opusă în cauzele reclamanților.
35. Trebuie să se constate că cele două hotărâri din 30 ianuarie 2003 nu pot fi calificare drept un reviriment al jurisprudenței datorat unei noi interpretări a legii. Curtea Supremă de Justiție nu a explicat în nici un fel motivele schimbării poziției sale și a revenit ulterior la jurisprudența sa constantă. În acest context. cele două hotărâri care le refuză reclamanților dreptul de a beneficia de dispozițiile L. nr. 5. apar singulare ȘI arbitrar.
36. Reiese că incertitudinea jurisprudențiala care a determinat respingerea acțiunilor reclamanților, la care se adaugă absența unui mecanism capabil să asigure coerenta de practică chiar în cadrul celei mai înalte instanțe naționale, a avut ca efect privarea reclamanților de dreptul la primirea în profesie cu scutire de examen. În timp ce altor persoane care se află într-o situație similară li s-a recunoscut acest drept.
37. Prin urmare, a fost încălcat articolul 6 / 1 din convenție.
2. Reclamanta îndeplinea la data depunerii cererii toate condițiile cerute de textul legii pentru a fii admisa în profesie fără examen, fapt constatat de însuși pârâtul de rând 1 în preambulul Deciziei nr. 92/(...) și rezultat și din publicarea numelui ei în A. de pe site-ul B. M. la poziția 17 pe lista persoanelor a căror cereri de primire în profesie cu scutire de examen au fost validare, urmând a se prezenta la susținerea probei de verificare a cunoștințelor. Cu toate acestea, pârâții i-au refuzat acest drept, introducând o nouă cerință ( examinarea cunoștințelor candidatului), care excede prevederile legale. Prevederile S.ui profesiei, ale altor Hotărâri ale U. sau ale B. M. nu au puterea de a modifica textul L. 5., astfel încât adăugarea unei astfel de condiții este nelegală, cum nelegală este și respingerea cererii melc de primire în profesie cu scutire de examen exclusiv din motivul ca la examenul de verificare a cunoștințelor, organizat în mod nelegal de pârâtul de rând 1, am fost declarat respinsa.
3. Nu îi poate fii imputat raptul că a acceptat participarea la acest examen organizat de pârâtul de rând 1, întrucât acest lucru a fost impus, neavând alta alternativă decât să renunț la cerere. De asemenea nu îi poate fii imputat faptul ca nu a contestat procedura de organizare a examenului sau D. C. B. M. nr. 17/(...) de validare a rezultatelor întrucât nici procedura nu ne-a fost adusă la cunoștință, nici decizia sus menționată nu i-a fost comunicată, aflând de existența ci doar din D. 61/2011 a C. U., fără ai cunoaște mei măcar la această dată conținutul. Același lucru poate să afirme și despre procesul verbal încheiat la data de (...), act despre care se face vorbire in motivarea Deciziei nr.92/(...) a C. B. M. si care nu a fost publicat sau comunicat candidaților.
4. Chiar și în situația în care s-ar admite că examinarea s-ar înscrie într-o anumită legalitate, modalitatea de desfășurare și examenul propriu-zis s-au desfășurat fără respectarea nici măcar a procedurii de verificare a cunoștințelor stabilite de către pârâta de rând 2 în punctul 5, alin. 2 din A. la H. nr. 902 a C. U. În aceste împrejurări înțelege sa conteste pe aceasta cale întreaga procedura de soluționare a cererii de primire in profesie cu scutire de examen si toate actele anterioare emise de pârâta de rând 1 care au stat la baza adoptării Deciziei nr.92/(...), pentru următoarele motive: nu s-a stabilit un regulament de organizare, forma și modul de desfășurare a examinării, nu s-a publicat anterior tematica și bibliografia, nu mi s-a acordat posibilitatea contestării baremului de corectare, nu am avut posibilitatea contestării rezultatelor obținute in urma corectării si a modului de corectare, nu ni s-a comunicat punctajul obținut. Până la momentul intrării în sala de examen a comisiei de examinare nu a știut care va fi modul de verificare a cunoștințelor, dacă va fi scris sau oral, fiind convins că va fi "o discuție liberă prin care se tratează subiecte din legislația specifică organizării și exercitării profesiei de avocat, pe marginea legislației specifice (L. 5., S. profesiei de avocat, C. deontologie al avocaților din U. Europeană, Regulamentul de organizație și funcționare a U. și de desfășurare a
ședințelor C. U.), așa cum prevede ca regulă punctul 5, alin. 1 din A. la H. nr. 902 a C. U.
Pârâtul de rând 1 a impus examen scris, cu subiecte care au depășit sfera celor 4 acte normative enumerate ca bibliografic în A. la H. 902, sus menționată, cu un mod de formulare a cerințelor ambiguu și cu un harem de corectare stabilit unilateral de decanului baroului, de altfel aceeași persoană care a întocmit și cele 30 de subiecte ale testului, cu toate că potrivit S.ui profesiei, aceste sarcini sunt de competenta C. baroului. De asemenea: cele 30 de subiecte ale testului de verificare a cunoștințelor, baremul de corectare și punctajul au fost concepute de către decanul B. M. într-o manieră ambiguă și confuză, unele dintre răspunsurile punctate în baremul de corectare neregăsindu-se printre cerințele enunțate în subiectele din cadrul testului, iar pe de altă parte ultimele 4 subiecte (de la 27 la 30), nu [ac parte din tematica de examinare publicată în A. la H. 902 a C. U., fiind subiecte dintr-un alt text de lege (O.U.G. nr.2000).
Concret, la subiectele 1, 2, 4, 6, 7, 9, 12, 16, 18 în conținut nu se regăsește nicăieri cerința indicării textului sau temeiului legal aplicabil, însă în baremul de corectare se acordă pentru indicarea acestora un puncta] total de 8,4 puncte. De exemplu, la subiectul 12, cu următorul enunț: "Cazurile de interdicție. Cui se aplică și în ce condiții"? ", la baremul de corectare se alocă pentru indicarea textelor de lege 1,5 puncte din totalul de 3 puncte, situație aberantă cu atât mai mult cu cât textele de lege indicate în barem ca fiind corecte, respectiv art. 39 și 40 din S., nu sunt singurele răspunsuri corecte, izvorul de drept în speță fiind L. 5., care prevede cazuri le de interdicție la art. 19 și 20, ele fiind doar detaliate în cele două articole din Statul.
Prin acest mod prejudiciabil de întocmire și corectare a subiectelor un solicitant de bună credință care nu ar avea alte informații referitoare la tematică sau la subiect decât cele făcute publice este văduvit de 20,4 puncte dintr-un puncta] minim necesar de 70 de puncte pretins în harem.
În NOTA de final la înscrisul cu R. C. LA T., întocmit de decanul baroului M. se menționează olograf (completare făcuta personal de dl. decan) ca se acorda 10 puncte din oficiu, afirmație care creează o totala confuzie, nespecificându-se daca ești declarat admis în cazul in care ai realizat 60 de puncte și încă 10 din oficiu, ori ești declarat admis numai daca ai obținut minim 70 de puncte la care s-ar adaugă cele 10 din oficiu.
Dar in aceasta din urma situație se presupune ca punctajul minim
(inclusiv cele 10 puncte din oficiu) sa fie de 80 de puncte si nu 70 așa cum este prevăzut in NOTA.
În consecința, chiar daca s-ar admite în extremis ideea susținuta de pârâte cum ca organizarea unui examen în procedura de soluționare a cererilor de admitere in profesie cu scutire de examen ar fi întemeiata, examenul organizat de parata de rând 1 la (...) este nelegal fiind realizat cu încălcarea tuturor normelor in materie de organizare de examene de admitere in profesia de avocat sau a bunelor practici prevăzute chiar de către parata de rând 2 in H. nr. 9021(...).
În drept, își întemeiez prezenta cerere pe prevederile art. 1 și următoarele din L. 5., ale art. 4 din S. profesiei de avocat, coroborate cu art. 16, alin. 2, lit. b din L. 5. republicată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 octombrie 2011, pârâta U.
N. A B. DIN R. - U. a solicitat respingeți acțiunea ca nefondată.
În motivare reclamanta solicită anularea deciziei C. B. M. ȘI a C. U. considerând că:
- procedura de soluționare a cererii sale de primire în profesie fără examen este nelegală pentru că: nu s-a stabilit un regulament, nu s-a publicat bibliografia, nu a putut contesta baremul de corectare, baremul a fost confuz;
- procedura în sine este nelegală, fiind o adăugare la lege pentru că textul stabilește un drept, nu o posibilitate.
- îndeplinea condițiile cerute de lege la data depunerii cererii;
- a acceptat participarea la "examen" neavând altă variantă.
Conform art. 21, alin. (5) din S. Profesiei de avocat, H. a C. B. privitor la soluționarea cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen poate fi atacată la C. U. în termen de 15 zile de la comunicare.
Reclamanta a formulat contestație invocând aceleași argumente ca și în prezenta acțiune.
U. își menține punctul de vedere exprimat prin decizia 6.-(...) cu următoarele precizări:
Art. 16, alin. (2) din L. nr. 5. prevedea o excepție de la regula examenului de primire în profesia de avocat, spunând "La cerere poate fi primit în profesie, cu scutire de examen ..... (s.n.)".
De asemenea, arte 81 din L. nr. 5. a stabilit competența C. U. de a elabora S. profesiei ce urma a fi publicat în Monitorul Oficial, S. ce a fost adoptat la C. avocaților.
Astfel, adoptarea S.ui profesiei derivă din dispozițiile legii, competența fiind dată de aceasta.
Art. 16, alin. (2) din L. nr. 5. prevede doar posibilitatea primirii fără examen a persoanelor de la lit. a și b, fără a crea un drept absolut al acestora.
Folosirea termenului de "poate" este justificată, Întrucât lit. a și b nu creează o prezumție absolută de competență profesional~"i
Ca atare, condițiile concrete urmau a fi stabilite prin S., ceea ce s-a și întâmplat prin reglementările din art. 21, care a stabilit dreptul C. B. de a verifica cunoștințele solicitantului privind legislația specifică.
Pentru a asigura o procedură uniformă în măsura posibilităților (B. având autonomie) a fost emisă H. 902/(...) a C. U., hotărâre în care la pct. 5 s-a prevăzut posibilitatea ca B. să decidă ca verificarea cunoștințelor să se facă în forma scrisă.
Astfel, hotărârea C. B. M. s-a încadrat în aceste dispoziții.
In concluzie, pârâta arată că verificarea cunoștințelor nu încalcă dispozițiile art. 16 din L. nr. 95/1995, statutul profesiei de avocat este opozabil tuturor celor ce doresc a accede în această profesie, el nefiind dealtfel contestat, ghidul de bună practică nu a fost nici el contestat. Astfel că cei ce am achiesat la normele stabilite prin aceste acte normative trebuie să le respecte.
Pârâtul Baroul Maramureș - C. B. M. a formulat întâmpinare solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea acțiunii sub aspectul tuturor capetelor de cerere; cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamanta a solicitat B. M. primirea în profesia de avocat în condițiile art. 16 alin. 2, lit. b și art. 19 alin. 2 din L. nr.
5., privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat (in forma anterioară republicării legii), însă cererea acesteia a fost respinsă raportat la rezultatul obținut în cadrul procedurii de verificare a cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat organizată de Baroul Maramureș potrivit art. 21, alin. 2 din S. profesiei de avocat, publicat În M. Of. al României nr.
45/(...).
Criticile reclamantei referitoare la respingerea cererii sale și ulterior a contestației formulate în condițiile art. 38 alin. 2 din S.ui profesiei de avocat împotriva Deciziei nr. 92/(...) a C. B. M., respectiv a deciziei nr. 6.-(...), a C. U., dezvoltate în motivarea acțiunii sunt lipsite de fundament din perspectiva următoarelor argumente:
Potrivit art. 1 din L. nr. 5., privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat cităm: "profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei", iar potrivit art. 16 alin. 1 din același act normativ - în forma anterioară republicării legii - "primirea în profesie se obține pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi și ale statutului profesiei".
S. profesiei de avocat a fost publicat în M. Of. al României nr. 45/(...)
și cuprinde inclusiv dispoziții referitoare la modalitatea de primire în profesie, iar la art. 21 alin. 2 din statut se prevede: "În cazul cererilor de primire În profesie cu scutire de examen consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat".
Reclamanta a formulat o cerere de admitere în profesia de avocat acesta asumându-si implicit rigorile legale și statutare ale acestei profesii, inclusiv cele legate de primirea în profesia de avocat.
Prevederile art. 16 aliniat 2 din legea 5. stipulau faptul ca persoana care îndeplinește condițiile legale de primire in profesia cu scutire de examen poate fi primita in profesie, textul legal conturând o posibilitate si neconținând o formulare imperativo de tipul n trebuie". Pornind de la aceasta formulare in cadrul S.ui profesiei s-a prevăzut posibilitatea verificării cunoștințelor candidatului de către C. B., textul S.ui neinterzicând verificarea in scris a candidatului, H. U. nr.9. prevăzând aceasta posibilitate cu mențiunea expresa in H. U. anterior amintita in sensul ca rezultatul verificării cunoștințelor poate determina respingerea cererii de primire in profesie cu scutire de examen.
Apreciază de asemenea ca nu se poate face confuzie între procedura de verificare a cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat organizată potrivit prevederilor art. 21 alin. 2 din statut și examenul de primire în profesie organizat pentru candidații care nu se încadrau în prevederile fostului art. 16 alin. 2 din L. nr. 5..
Prevederile fostului art. 16 din L. nr. 5., permiteau primirea în profesia de avocat cu scutire de examen pentru o serie de persoane care au desfășurat activitate juridică o anumită perioadă de timp raportat la faptul că îndeplinind funcțiile respective și-au însușit noțiunile de drept substanțial și procedural, verificate prin intermediul examenului de primire În profesie pentru ceilalți candidați.
Exercitând însă funcțiile enumerate de fostul art. 16 alin. 2 din L. nr.
5., nu se poate prezuma însușirea cunoștințelor legate de organizarea și exercitarea profesiei de avocat - nici una din categoriile exceptate de la examenul de primire în profesie, neexercitând anterior profesia de avocat - context în care organizarea procedurii de verificare a acestor cunoștințe În conformitate cu prevederile art. 21 alin. 2 din statut nu era contrară sau incompatibilă cu prevederile fostului art. 16 alin. 2 din L. nr. 5.. Fata de aceasta precizare anterioara, aprecierea reclamantei de la fila 2 din contestație privind "exercitarea discreționara a dreptului de a decide" in ceea ce privește organele de conducere ale profesiei de avocat se impune a fi cenzurata, apreciind-o drept subiectiva si nefundamentata din punct de vedere legal.
Reclamanta în cazul de față - a fost verificat cu privire la cunoștințele sale legate de organizarea si exercitarea profesiei de avocat in condițiile art. 21. aliniat 2 din S..
Susținerea reclamantei privind introducerea unei noi cerințe - examinarea cunoștințelor candidatului - care ar excede prevederilor lega le se impune a fi respinsa de asemenea fata de detalierea anterioara a textului art. 21 aliniat 2 din S. profesiei care apreciem ca era si este opozabil si celui ce solicita primirea in profesia de avocat, neputându-se susține ca S. profesiei s-ar aplica doar unora, sau doar de la o data ulterioara subiectiv apreciata de fiecare, în parte.
Nici criticile referitoare la maniera în care s-a derulat verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat nu beneficiază de fundament.
În realizarea obligațiilor impuse de L. 5. privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, dar și a H. 902 din (...), a C. U., privind adoptarea "Ghidului de buna practica privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire in profesia de avocat cu scutire de examen", C. B. M., a hotărât, cu unanimitate, ca in situația avocaților care solicita primirea in profesie cu scutire de examen, interviul privind verificarea cunoștințelor specifice profesiei de avocat, sa se facă in forma scrisa, pe baza unei evaluări scrise in forma si condițiile prevăzute de art. 21 alin. 2 din S.. În acest sens, prin H. nr. 9 din 17.09.201 O afișata la sediul si pe site-ul B. M. s-a stabilit ca aceasta evaluare sa se facă la data de
22.11.201 O prin prezentarea tuturor candidaților. În acest sens, s-a stabilit o procedura, cuprinzând un număr de 30 de întrebări, specifice (T."). si o grila de corectare ("R. corecte la test").
În scopul asigurării secretizarii s-a utilizat formularistica specifica si supravegherea candidaților, după care la terminarea timpului alocat (3 ore), fiecare candidat a primit după preluarea lucrărilor răspunsurile, inclusiv modalitatea de punctare. În condițiile in care consiliul baroului a stabilit ca fiecare candidat primește 10 puncte din oficiu (echivalentul notei "1/unu). s- a hotărât ca vor fi declarați admiși / respinși la acest interviu, candidații care realizează cel puțin 70 de puncte (nota 17/șapte"). A. împrejurare, a fost adusa la cunoștință candidaților prin înscrisul remis fiecăruia, sub semnătura, după interviu. Ulterior prin decizie a decanului, in baza hotărârii, a fost numita o comisie de corectare, comisie care a avut in vedere procedura adoptata.
După verificare si punctare, prin H. nr. 17 din (...) au fost declarați admiși acei candidați care întruneau condițiile legale si care au realizat minimum 70 de puncte la interviul scris.
În condițiile în care reclamanta nu a realizat punctajul stabilit la interviul organizat pentru verificarea cunoștințelor referitor la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cererea sa a fost în mod legal și statutar respinsă, sens în care solicită respingerea acțiunii.
Asupra cauzei de față, Curtea constată următoarele:
Curtea reține că actele contestate în cauză sunt acte administrative unilaterale cu caracter individual susceptibile de a face obiectul controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ reglementată de L. nr. 5. cu modificările și completările ulterioare.
Astfel conform art. 60 alin. 2 din L. pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat nr. 5. cu modificările și completările ulterioare, U. N. a B. din R. (U.) este o persoana juridică de interes public iar din economia altor dispoziții reglementate de aceeași lege această entitate deține prerogative de drept public, exorbitante față de dreptul privat, realizate în principal prin C. U. conform art. 66 lit. a) din L. nr. 5., cum ar fi bunăoară: reprezentarea profesiei pe lângă puterile publice, dețin competență de reglementare sens în care adoptă reglementări interne obligatorii pentru toți membrii U. (art. 64 lit. d) și art. 66 lit. s) din L. nr. 5.), are competență administrativă statuând asupra admiterii în profesie și înscrierea în tabloul avocaților (art. 66 lit. o) din L. nr. 5.) și deține competență jurisdicțională disciplinară privind membrii U. (art. 64 lit. f) din L. nr. 5.).
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 66 lit. o) din L. nr. 5., C. U., exercită între alte atribuții, și aceea de a verifica legalitatea și temeinicia deciziilor de primire în profesie, date de către consiliile barourilor, la cererea persoanelor interesate.
Din această perspectivă, rezumând cele mai sus evidențiate, se poate statua fără teama de a greși că D. nr. 92 din (...) emisă de C. B. M. (f. 9) prin care a fost respinsă cererea formulată de reclamantă prin care a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen și respectiv D. nr. 61 din
19-20 februarie 2011 emisă de C. U. (f. 12-13) prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei anterior menționate a structurii teritoriale reprezintă acte administrative unilaterale cu caracter individual iar examenul legalității acestora se poate realiza prin procedura contenciosului administrativ reglementată de L. nr. 5. cu concursul L. nr. 5., ca lege specială, și secundum legem a S.ui profesiei de avocat publicat în Monitorul Oficial al României la nr. 45 din 13 ianuarie
2005 în forma în vigoare la data emiterii celor două acte administrative.
Curtea reține că în speță reclamanta a solicitat, atât pe cale directă în temeiul art. 8 din L. contenciosului administrativ, cât pe cale incidentă, în baza art. 4 din același act normativ , realizarea unui control de legalitate în privința unor acte emise de o instituție publică centrală și o structură locală a acesteia.
Actele supuse controlului de legalitate pe cale directă sunt D. nr.61 din 19-20 februarie 2011 emisă de C. U., D. nr. 92 din (...) a C. B. M. iar cele supuse examenului de legalitate pe calea excepției de nelegalitate sunt prevederile art. 21 alin 2 din S. profesiei de avocat și respectiv hotărârea nr.
9. a C. U. în ceea ce privește procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Raportat la dispozițiile art. 4 alin. 1 teza ultimă corelat cu alin. 4 din
L. nr. 5., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției de nelegalitate.
Conform art. 21 alin. 2 din S. profesiei de avocat, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
A. prevedere este conținută într-un act administrativ cu caracter normativ natură juridică pe care o are și H. nr. 9. a C. U. în ceea ce privește procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen
Cu privire la admisibilitatea realizării controlului de legalitate al actelor administrative cu caracter normativ din perspectiva prevederilor art.4 al L. contenciosului, Curtea constată că, în raport de jurisprudența constantă a ICCJ-SCAF, excepția de nelegalitate ca mijloc de apărare în procesul de contencios administrativ este admisibilă indiferent de caracterul normativ sau individual al actului administrativ unilateral a cărui nelegalitate se invocă (a se vedea spre exemplu deciziile 548/(...) pronunțate de I. s. com. cont. adm.și fisc.).
Dispozițiile din actele administrative cu caracter normativ vizate de excepția de nelegalitate au produs efecte în perioada în care erau în vigoare, așa încât abrogarea lor ulterioară nu lipsește de obiect excepția de nelegalitate.
Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de C. și Justiție în materie, cu ocazia soluționării excepției de nelegalitate, instanța trebuie să verifice dacă actul administrativ îndeplinește cumulativ anumite cerințe de legalitate, printre care cea potrivit căreia conținutul actului administrativ trebuie să fie conform cu conținutul legii în temeiul și în executarea căreia este emis și cu actele normative cu forță juridică superioară (a se vedea, spre ex., decizia nr.3580/2007 a I. s. com. cont. adm. și fisc.).
Pentru a realiza examenul de nelegalitate instanța va reda pe scurt starea de fapt incidentă în cauză.
Astfel, reclamanta a formulat o cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în condițiile reglementate de art.16 alin.2 lit. b) din L.
5., cererea fiind înregistrată la Baroul Maramureș sub nr. 353/(...) (f. 16) Baroul Maramureș invocând prevederile art.21 alin.2 din S. profesiei de avocat și hotărârea nr.9. a C. U. a condiționat analiza acestei cereri de verificarea cunoștințelor solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat fiind parcurse în vederea realizării acestui obiectiv, mai multe operațiuni administrative pregătitoare .
După parcurgerea acestor operațiuni administrative, și susținerea examenului de către solicitant, C. B. M. a adoptat decizia nr.92 din (...) prin care a respins cererea reclamantei de primire în profesie, motivând că acesta nu a întrunit punctajul minim la examenul de verificare a cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat (f. 9-10).
D. nr.92 din (...) a C. B. M. a fost menținută de C. U. care, prin decizia nr.6.-(...), a respins contestația formulată de reclamantă (f. 12-13).
Reclamanta susține că cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, nu putea fi condiționată de o operațiune administrativă având ca obiect verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
În acest context, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art.21 alin.2 din S. profesiei de avocat precum și nelegalitatea hotărârii nr.9. a C. U. în ceea ce privește procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen. În esență se susține că metodologia de examinare instituită prin prevederile statutului și hotărârii nr.9. a C. U., nu sunt în concordanță cu actul normativ cu forță juridică superioară ce reglementează raporturile juridice supuse judecății în litigiul de fond în cadrul căruia s-a invocat excepția.
În justificarea acestei solicitări relevă că art.16 alin.2 din L. 5. instituia
(la data formulării cererii) o excepție de la regula concursului, în cazul solicitanților care până la data primirii în profesia de avocat au îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurist consult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu și-au încetat activitatea din motive disciplinare care îi fac nedemni pentru profesia de avocat.
Se mai arată că dispozițiile art.21 alin.2 din S. și H. nr.9. a C. U. conțin dispoziții contrare L. 5., nu respectă ierarhia forței juridice a actelor normative de stat, afectează drepturile prevăzute de constituție și intervin artificial acolo unde legea a reglementat explicit. Efectul acestei intervenții nu face altceva decât să anihileze aplicarea art.16 alin.2 lit. b) din L. nr.5. - forma în vigoare la data formulării cererii).
Autoritățile implicate în această procedură (C. U. și C. B. M.) susțin însă că atât prevederile statutare cât și cele inserate în hotărârea nr. 9. a C.
U. se subordonează legii și nu conțin dispoziții contrare art.16 alin.2 din L.
5..
Interpretarea istorico-teleologică dată de autorități, pornește de la ideea textul legal (art.16 alin.2 lit. b) din L. 5., republicată) nu stabilește un drept al persoanelor care îndeplinesc și celelalte condiții de înscriere în avocatură, ci reglementează o posibilitate.
Curtea reține astfel că soarta litigiului este influențată de lămurirea acestei chestiuni.
Altfel spus, C. U. avea prerogativa legală de a reglementa o procedură de verificare a cunoștințelor în cazul solicitanților care au formulat cereri de primire în profesia de avocat cu scutire de examen (fie ea și limitată la legislația specifică profesiei de avocat) sau nu.
Răspunsul depinde de lămurirea conținutului normei juridice cuprinse în art.16 alin.2 din L. 5..
La data nașterii acestei dispute art. 16 alin. 2 lit. a și b) din L. nr. 5. avea următorul conținut: la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept; b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
Prima metodă de interpretare a acestei norme , la care Curtea a apelat, a fost interpretarea gramaticală. Curtea a recurs la folosirea procedeelor de analiză, morfologică și sintactică a conținutului legal al normei ținând cont de înțelesul semantic al termenilor utilizați în textul respectiv. A. metodă de interpretare face necesară trimiterea la sensul semantic al termenilor utilizați.
Cum o definire juridică a acestor termeni nu este consacrată legislativ, sensul termenilor este și poate fi luat din vorbirea obișnuită.
În acest context, este necesară trimiterea la D. explicativ al limbii române, unde termenii a putea, examen, a scuti, au următorul înțeles:
„- a puteá, pot, vb. II. Tranz. 1. A fi în stare, a avea puterea, a se simți capabil de a înfăptui un lucru. ◊ Loc. adv. Cum poate (sau pot, poți etc.) = pe măsura posibilităților. ◊ Expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul, etc.) = cât (sau ce) este în stare să facă cineva, ce posibilități, câtă rezistență are cineva. A nu mai putea (de...) = a) a fi copleșit de un sentiment sau de o senzație puternică; b) (fam.) a nu-i păsa, a nu se sinchisi de ceva sau de cineva. 2. A avea posibilitatea, mijloacele, condițiile necesare sau ocazia de a înfăptui, de a face ceva, a-i fi ceva cu putință. 3. A exista posibilitatea sau probabilitatea, a fi posibil, a fi cu putință ca un lucru să se întâmple. ◊ Expr. Ce (sau când, unde) poate să fie? = ce (sau când, unde) să fie? ◊ Refl. impers. Cum se poate să nu învețe? (Loc. adv.) De nu se mai poate (sau cât se poate, cum nu se poate mai mult) = foarte, din cale-afară. (Expr.) Se prea poate = e (foarte) posibil. ♦ (La prez. ind. pers. 3 sg., cu valoare adverbială) E posibil, e cu putință. ◊ Loc. adv. Peste poate = cu neputință, imposibil. Fără doar și poate = neîndoielnic, sigur, precis. 4. A avea voia, dreptul de a face ceva. ♦ Refl. impers. A fi permis sau îngăduit. Se poate intra? 5. A avea motive, a avea justificare, a fi îndreptăț it să facă, să spună, să creadă ceva. 6. A fi indicat, nimerit, potrivit, a fi bine să..., a fi cazul să,..; a se cuveni, a se cădea. [Prez. ind. și: (pop.) poci] - Lat. potere (= posse).
- exámen, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diplomă = examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei. ♦ Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc. 2. Cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] - Din fr., lat. examen.
- scutí, scutesc, vb. IV. Tranz. 1. A dispensa pe cineva de anumite îndatoriri, sarcini, a nu supune la anumite obligații. ♦ Refl. A cere, a solicita să fie dispensat de o obligație. S-a scutit la ora de sport. 2. A feri sau a scăpa pe cineva de ceva neplăcut; a cruța, a menaja. ♦ A lăsa în pace, a nu plictisi pe cineva. - Din scut.
- a scutí ~ésc tranz. A elibera de îndatoriri. ~ de impozit. ◊ ~.-mă, te rog! lasă-mă, te rog, în pace; slăbește-mă, te rog! /Din scut. „
Curtea, pe baza legilor logicii formale, reține că art.16 alin.2 instituie o excepție de la regula concursului și recunoaște celor care îndeplinesc cerințele prevăzute de art.16 din L. 5. dreptul de a fi primiți în profesia de avocat fără examen, aceștia fiind dispensați de sarcina verificării cunoștințelor.
Conform regulii de interpretare exprimată de adagiul actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat (o normă juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul în care să nu se aplice), teza susținută de pârâte nu poate fi validată.
Dacă s-ar accepta ideea că art.16 alin.2 din L. 5. nu recunoaște celor care îndeplinesc condițiile necesare dreptul de a fi primiți în profesia de avocat, cu scutire de examen, (adică dispensați de îndatorirea de a parcurge o procedură de verificare și apreciere a cunoștințelor), s-ar putea ajunge la situații în care norma juridică ar fi golită de conținut și prin aceasta s-ar eluda finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea ei.
Dreptul autorității de a refuza/condiționa accesul în profesie în raport de alte cerințe, derivând din distincții pe care textul nu le conține, ar face ca accesul la profesie să depindă exclusiv de voința autorității. Cu alte cuvinte, solicitantul poate să acceadă în profesie cu scutire de examen dacă autoritatea acceptă. O astfel de condiție ar fi una pur potestativă, ar deschide indubitabil calea arbitrariului într-un domeniu unde transparența și rigoarea trebuie să fie maximă. Într-o atare interpretare, textul nu ar îndeplini cerința previzibilității.
În alți termeni marja de apreciere a autorității administrative este inexistentă, aceasta având o competență legată nemijlocit de textul legal.
Prin urmare, sensul voinței legiuitorului, exprimată în art.16 alin.2 din
L. 5., este acela că toți cei aflați în situația evocată de aceste dispoziții au dreptul să fie primiți în profesie fără examen, fiind dispensați de orice îndatorire legată de verificarea cunoștințelor.
Validând această interpretare se poate ajunge facil la concluzia că, actele administrative secundum legem reste disp.art.21 alin.2 din S. profesiei de avocat și hotărârea nr.9. a C. U., în ceea ce privește procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, conțin reglementări care încalcă dispozițiile imperative ale art. 77 și art. 78 din L. nr. 24/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare și deci sunt nelegale. Și este așa, deoarece ele conțin dispoziții contrare L. 5., nu se subordonează legii și intervin acolo unde aceasta a reglementat explicit.
Art. 21 alin.2 din S. profesiei de avocat prevede că în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, C. baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Or, scutirea de examen înseamnă a nu supune solicitantul la obligația de a participa într-o procedură de verificare și apreciere a cunoștințelor. Recunoașterea prin această normă a dreptului C. baroului de a verifica cunoștințele solicitantului cu privire la legislația specifică profesiei de avocat, anihilează, amputează în mod grosier tocmai dreptul recunoscut de actul normativ cu formă juridică superioară. Textul din statut introduce o distincție pe care legea nu o conține.
În consecință, Curtea a reținut că prevederile art.21 alin.2 din S. profesiei de avocat și H. 9. a C. U. nu sunt în concordanță cu art.16 alin.2 din L. 5..
Accesul la profesia de avocat în cazul solicitanților care îndeplinesc cerințele art.16 alin.2 din L. 5., nu se întemeiază nici pe ideea de competiție, nici nu are în vedere modalitatea fără caracter competitiv a examenului ori interviului.
Faptul că reclamanta a consimțit să participe la forma de verificare a cunoștințelor, și nu a atacat regulamentul de concurs, nu obliterează accesul acesteia la prezenta procedură.
Concursul, examenul, interviul sunt operațiuni administrative pregătitoare pentru actul propriu-zis. Cel care se consideră vătămat prin dispoziții, criterii din regulamentul de examen pe care le consideră nelegale, trebuie să atace cu acțiune directă doar refuzul autorității de a-i soluționa favorabil cererea, solicitând instanței să verifice legalitatea concursului, examenului ca operațiune administrativă care stă la baza actului emis, în temeiul art.18 alin.2 din L. 5..
Nu este necesar ca reclamanta să formuleze un petit separat în constatarea ilegalității operațiunii administrative, fiind suficient să susțină acest aspect în motivarea acțiunii sale, fapt ce s-a și întâmplat în speță. Simetric, instanța de contencios este abilitată să stabilească în considerentele hotărârii că operațiunea administrativă este ilegală, fiind suficient ca dispozitivul hotărârii să conțină doar dispoziția de anulare a actului administrativ emis în baza examenului viciat.
Întreaga procedură de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, în cazul cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen formulată de reclamant, este ilegală, iar reclamanta a fost vătămată prin organizarea acestui examen.
Constatarea acestei cauze de ineficacitate face de prisos analiza celorlalte apărări evocate de reclamantă privind criteriile netransparente, doza sporită de subiectivism, diminuarea semnificativă a posibilității de control al legalității, generate un regulament de concurs deficitar sau chiar de absența unui regulament ori de organizarea defectuoasă a examenului.
Pentru aceste motive , întemeiat pe dispozițiile art. 4 alin. 4 și art. 18 din L. contenciosului administrativ, Curtea va constata, pe cale de excepție, nelegalitatea prevederilor art. 21 alin 2 din S. profesiei de avocat, nelegalitatea H. nr. 9. a C. U. în ceea ce privește procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen și va anula cele două decizii contestate.
Reținând că reclamanta îndeplinea la data depunerii cererii cerințele prevăzute de art.16 alin. 2 din L. 5. pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, va obliga pârâtul Baroul Maramureș să procedeze la înscrierea sa pe tabloul avocaților definitivi din Baroul Maramureș.
Culpa procesuală a B. M. fiind dovedită, acesta va fi obligat să plătească reclamantei în temeiul prevederilor art.274 C.pr.civ., cheltuieli de judecată în sumă de 614,55 lei (f. 167-172).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
Admite acțiunea formulată de reclamanta S. M. L. în contradictoriu cu pârâții BAROUL MARAMUREȘ și U. N. A B. DIN R. și în consecință:
Constată, pe cale de excepție, nelegalitatea prevederilor art. 21 alin 2 din S. profesiei de avocat și nelegalitatea prevederilor inserate la pct. 5 din A. la H. nr. 9. a C. U. N. A B. DIN R. în ceea ce privește procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Anulează D. nr. 61 din 19-20 februarie 2011 emisă de C. U. N. A B.
DIN R.
Anulează D. nr. 92 din (...) a C. B. M..
Obligă pârâtul Baroul Maramureș să procedeze la înscrierea reclamantei în tabloul avocaților definitivi din Baroul Maramureș.
Obligă pârâtul Baroul Maramureș să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 614,55 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, L. U. M. T.
Red.L.U./dact.S.M.
4 ex./(...)
