Sentința nr. 126/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 126/2012
Ședința de la 21 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea excepției de nelegalitate a D. de licență seria A1 nr. 0145066/(...) și a suplimentului la diplomă, excepție invocată în cadrul acțiunii formulată de reclamanta P. M. I. în contradictoriu cu intimat U. S. H., Ș. CU C. I-V. B.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Patricia G. în reprezentarea intereselor reclamantei, care depune împuternicire avocațială aflată la fila 46 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea pârâtei- întâmpinare.
La data de (...) se înregistrează din partea reclamantei- un script intitulat întâmpinare iar la data de (...) se înregistrează din partea
Universității S. H. - întâmpinare însoțită de înscrisuri.
Câte un exemplar din întâmpinările depuse de părțile adverse se comunică cu reprezentanta reclamantei care depune la rândul său decizii reprezentând situații identice prin care autoritățile sunt obligate să angajeze în baza acelorași acte precum și jurisprudența
Curții de A. în cauze similare în care a obligat prin soluții irevocabile obligarea la eliberarea de diplome.
Instanța pune în discuția părții litigante excepția necompetenței materiale a Curții în soluționarea excepției de nelegalitate a D. de licență seria A1 nr. 0145066/(...) și a suplimentului la diplomă .
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției de necompetență materială relevând în susținere că aceasta este eliberată de către M. E., care este un organ central iar competența aparține în această situație Curții de A.
În susținere se invocă și dispozițiile art.3 alin. 1 lit.a din C.pr. civilă și practica Curții de A. C. în litigii similare. Se mai arată că excepția de necompetența materială s-ar aplica doar în situația celor care sunt absolvenți doar cu adeverințe emise de către U. ci nu celor care sunt absolvenți cu Diplomă care poartă antetul M.ui E..
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției de necompetență materială în soluționarea excepției de nelegalitate a D. de licență seria A1 nr. 0145066/(...) și a suplimentului la diplomă.
C U R T E A
Prin încheierea din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. s-a dispus sesizarea Curții de A. C. cu soluționarea excepției de nelegalitate a diplomei de licență seria A1 nr.0145066/(...) și a suplimentului la diplomă.
S-a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate a diplomei de licență seria A1 nr.0145066/(...)
și a suplimentului la diplomă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că excepția de nelegalitate a diplomei de licență seria A1 nr.0145066/(...) și a suplimentului la diplomă (f.5, dosar), este invocată din oficiu de către instanță, în baza art. 4 alin. 1 din L. nr. 554/2004, în raport cu prevederile HG nr. 9., HG nr. 9., HG nr. 6., HG nr. 1., art. 15 și Capitolul XI privind Învățământul particular din L. nr. 84/1995 a învățământului, respectiv art. 103-117.
S-a constatat că este necesar a se analiza de către instanța de contencios administrativ competentă caracterul legal sau nelegal al acestui act administrativ în raport cu prevederile hotărârilor de guvern, succesive, privind instituțiile autorizate și acreditate să funcționeze ca instituții de învățământ superior și cu privire la specializările și formele de învățământ autorizate provizoriu sau, după caz, acreditate, respectiv HG nr. 9., HG nr.
9., HG nr. 6., HG nr. 1. și în raport cu dispozițiile art. 15 și art. 103-117 din L. nr. 84/1995 a învățământului, dispoziții legale care au incidență asupra instituțiilor de învățământ particular autorizate sau acreditate să funcționeze și cu privire la specializările și formele de învățământ pe care acestea le pot organiza. Legalitatea sau nelegalitatea diplomei și a suplimentului la diplomă trebuie stabilită având în vedere că acestea au fost eliberate ca urmare a studiilor efectuate de către reclamantă la forma de învățământ la distanță în cadrul Univ. S. H., Facultatea de S. - P. P. a apreciat că diploma și suplimentul la diplomă sunt nelegale, schimbând încadrarea reclamantei din profesor în învățător, prevalându-se de nelegalitatea acestora, iar reclamanta contestă această încadrare și solicită repararea pagubelor materiale și morale, inclusiv repunerea sa în situația anterioară. S-a apreciat de către pârâtă că studiile efectuate de către reclamantă la forma de învățământ la distanță în cadrul Univ. S. H., Facultatea de S. - P. nu au fost acreditate ori autorizate provizoriu așa cum au fost cele desfășurate la forma de învățământ la zi, acestea din urmă fiind autorizate prin HG nr. 9., astfel că diploma și suplimentul la diplomă deținute de către reclamantă nu au valoare juridică și nu îi permite acesteia exercitarea funcției de profesor. Pentru aceste motive, în baza art. 4 din L. nr. 554/2004, instanța a dispus sesizarea Curții de A. C. cu soluționarea excepției de nelegalitate, urmând a suspenda judecata până la soluționarea excepției de nelegalitate. Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de (...) Ș. CU C. I-V. B. solicită admiterea excepției de nelegalitate a D. de licență seria A 1 nr.0145066 eliberată la data de (...) cu nr.11484 precum și suplimentul la diploma de licență, învederând faptul că potrivit prev.art.4 alin.1 din L. nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „legalitatea unui act administrativ unilateral cuc aracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate";. Apreciază faptul că Tribunalul Cluj a invocat, din oficiu, excepția de nelegalitate a dimplomei de licență, precum și a suplimentului la diploma de licență, apreciind faptul că este necesar a se analiza de către instanța de contencios administrativ competentă - în speță, Curtea de A. C., caracterul legal sau nelegal al acestui act administrativ în raport cu prevederile hotărârilor de guvern, succesive, privind instituțiile autorizate și acreditate să funcționeze ca instituții de învățământ superior și cu privire la specializările și formele de învățământ autorizate provizoriu sau, după caz, acreditate, respectiv HG nr.9., HG nr.9., HG nr.1.; HG nr.6. și în raport cu disp.art.15 și art.103-117 din L. învățământului nr.85/1995, dispoziții legale care au incidență asupra insitutțiilor de învățământ particular autoriazte sau acreditate să fucnționeze și cu privire la specializările și formele de învățământ pe care acestea le pot organiza. Consideră că legalitatea sau nelegalitatea acestei dimplome de licență și a suplimentului la dimploma de licență, trebuie stabilită având în vedere că diploma a fost eliberată ca urmare a sutidiilor efectuate de către reclamantă la forma de învățământ „la distanță"; în cadrul Universității „S. H.";, Facultatea de S.-P. Menționează faptul că specializarea P. din cadrul Facultății de S.-P., din cadrul Universității S. H. din B., (pentru perioada de studii 2005-2008) a fost acreditată doar la forma de învățământ „.. Prin urmare, în vederea recunoașterii studiilor, trebuie ca specializarea care a fost urmată, la o anumită formă de învățământ, să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate și prin urmare, trebuie verficiat în hotărârea de guvern valabilă la momentul înscrierii în anul I de facultate, dacă specilizarea/programul de studiu de licență respective era acreditat sau autorizat să funcționeze provizoriu la forma de învățământ și în localitatea de desfășurare a studiilor respective";. U. „S. H."; prin întâmpinarea depusă la dosar în data de (...) solicită respingerea excepției de nelegalitate invocată d einstanță din oficiu invederând faptul că reclamanta a absolvit cursurile Facultății de S.-P., specializarea P. din cadrul Universității S. H., cu durata studiilor de 4 ani, promoția 2008, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2008, obținând Titlul de L. în S.-P. Potrivit art.7 din regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ, „. actelor de studii sunt tipărite și difuzate, înc ondițiile legii,d e către unitatea de specialitate desemnată de M. unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare";. De asemenea, invederează instanței faptul că M. E. este cel care în calitatea sa de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special, iar Diploma de L. a reclamantei, poartă aprobarea M.E.C. antentul ministerului și timbru sec ce le confirmă valabiltiateea și legalitatea. Menționează că după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență la cererea acesteia, a eliberat Dimploma de L. seria A 1 nr.0145066 cu nr.de eliberare 11484/(...), precum și suplimentul la diploma de absolivre a sutidiilor potrivit metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizar ea studiilor. Precizează că Facultatea de S.-P., specializarea P. a fost autorizată să funcționeze provizoriu prin HG nr.944/2002 șia creditată prin HG nr.693/(...), publicată în M.Of.nr.466/(...). U. S. H. a fost înființată prin L. nr.443/(...) ca persoană juridicăd e drept privat și d eutilitate publică, parte a sistemului naționald e învățământ, iar prin HG nr.693/2003 și HG nr.6. au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematică, informatică, muzică și altele. Mai arată că universitatea are toate specializările șiprogramele de studii universitare d elicență acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, în urma evaluărilor efectuate de instituțiile abilitate CNEAA/ARACIS fiind cuprinse în Hotărâri de G. și publicate în M.Oficial. Învederează faptul că și-a îndeplinit obligația legalăd e a emite adeverința de studii pentru reclamantă. Finalizarea cursurilor universitare organizate de U. S. H. B., în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerii în urma acestuia aunei diplome sub egida M.S este o consecință a recunoașterii formei de învățământ urmată, de către M. E., C., T. și S. La baza emiterii către reclamantă a diplomei de licență s-a aflat examenuld e licență susținut și promovat de aceasta, în condițiilel egii, actele depuse la dosarul cauzei de către aceasta, precum și extrasul de registrul matricol, volumul XXVII/2004 nr.2761/2005. Consideră că excepția de nelegalitate invocată este inadmisibilă având în vedere situația mai sus arătată. Reclamanta P. M. prin întâmpinarea depusă în data de (...) solicită respingerea excepției de nelegalitate a actului de studii. Învederează instanței că, singura condiție pentru desfășurarea fomei de învățământ la distanță era ca specializarea să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu și să aibă forma de învățămnânt la zi. În acest sens, legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitară distinctă și nu la nivelul formelor de învățământ. Mai precia, programul de studii (și nu forma de învățământ) duce la calificarea distinctă, indiferent de forma de învățământ absolvită (zi, seral, frecventa redusa sau învățământ la distanță), calificarea universitară fiind aceeași. Ca atare, legea prevede foarte clar că se acreditează sau se evaluează doar programele de studii și nu formele de învățământ, acestea din urmă fiind modalități de desfășurare a programelor de studii. Arată că niciuna dintre facultățile sau specializările enumerate nu menționează ca formă d eorganizare a învățământului și învățământul șa distanță. Prin urmare, problema ce se impune a fi lămurită este dacă procedura de acreditare/. trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv zi, frecventa redusă, seral sau învățământ la distanță. Concluzia care se impune este ca obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ, respectiv frecventa redusă șiînvățământ la distanță. Reclamanta solicită a se constata că atât dispozițiile Legii nr.1/2011, cât și cele ale OG nr.10/2009 se referă la „. înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008, fără a se face însă nicio trimitere la persoanele licențiate. Ori, recurenta-reclamantă este licențiată încă din luna iulie 2008,a stfel că nu intră sub incidența acestor prevederi. În ședința publică din data de (...), Curtea din oficiu, în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ ,art. 158 ,159 pct. 2 C.pr.civ.,art. 10 din L. nr.554/2004, a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei,exceptie pe care a apreciat-o ca fiind fondată pentru următoarele considerente: In speta se solicita verificarea legalitatii diplomei de licenta si a suplimentelor la aceasta diploma emise de catre U. S. H. pe numele reclamantei in cadrul mecanismului creat de art. 4 din L. 554/2004 . Conform art. 4 din L. 554/2004 competenta de solutionare a unei exceptii de nelegalitate revine instantei competente respectiv instantei competente sa solutioneze actiunea in anularea respectivului act administrativ . In ce priveste competența instanțelor de contencios administrativ aceasta este reglementată de 10 din L. nr. 554/2004 si prevederile art. 2 alin 1 lit d si art. 3 pct. 1 C.pr. civ . L. nr. 554/2004 reglementează, prin art. 10 alin. 1, competența materială a instanțelor de contencios administrativ în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente în sistemul administrației publice și criteriul valoric, atunci când litigiul privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Din interpretarea coroborata a acestui text de lege cu cele cuprinse in Codul de procedura civila rezulta ca tribunalele sunt instanțe de drept comun in materia contenciosului administrativ, soluționând toate cauzele din aceasta materie cu exceptia procesele și cererile în materie de contencios administrativ și fiscal privind actele autorităților și instituțiilor centrale sau creante fiscale contestate mai mari de 500.000 lei pentru care competenta de solutionare revine in prima instanta curtilor de apel . In speța față de obiectul actiunii se pune problema stabilirii competenței materiale prin prisma evaluării primului criteriu prevazut de art. 10 din L. 554/2004 mai sus indicat. U. S. H. B. este o instituție de învățământ superior care este autorizata sa presteze un serviciu public in regim de putere publica sens în care este asimilată noțiunii de autoritate publică așa cum rezulta din art. 2 alin. 1 lit. b) teza a II-a din L. nr. 554/2004. Problema este de a stabili daca U. S. H. B. este o persoană juridică ce poate fi asimilată unei autorități centrale .Curtea reține că deși în aparență s-ar putea reține că aceasta având sediul în B. ar părea că este o autoritate centrală aceasta nu are o structură , o organizare si o competenta teritoriala similară cu o autoritate a administrației publice centrale de stat respectiv o competenta care s-ar putea exercita pe intreg teritoriul tarii Așa fiind, Curtea reține că în speta nu sunt incidente prevederile art. 3 pct. 1 C.pr.civ sau art.10 din L. 554/2004 care reglementeaza competenta curtilor de apel doar pentru litigiile de contencios vizand actele autoritatilor si institutiilor centrale sau cele privind creante fiscale contestate mai mari de 500.000 lei prezenta exceptia de nelegalitate fiind de competenta instantei de drept comun in materie de contencios administrativ respectiv de competenta materiala a tribunalului . Din această perspectivă în temeiul art. 158 și art. 159 și art. 1591 C.pr.civ. Curtea va admite exceptia de necompetenta materiala si va declina competenta materiala tinind cont si de prevederile art. 10 alin. 3 din L. 554/2004 in favoarea Tribunalului C. . PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D I S P U N E Admite excepția necompetenței materiale. Declină competența materială de soluționare a excepției de nelegalitate a diplomei de licență seria A1 nr.0145066/(...) și a suplimentului la diploma emise de U. S. H. invocata în cauza privind pe reclamanta P. M. I. în contradictoriu cu pârâta Ș. cu C. I-V. B., în favoarea Tribunalului C.. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2012. PREȘEDINTE GREFIER A. A. M. M. N. ȚÂR red.AAM/AC 2 ex. - (...)
