Sentința nr. 133/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
SENTIȚA CIVILĂ Nr. 133/2012
Ședința din data de 22 F. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T.
G. D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta N. G. în contradictoriu cu pârâții P. C. N. DE A. DE S. și C. DE A. DE S. M., având ca obiect - anulare act administrativ - decizie de imputare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta prin mandatar avocat N. L. I., soțul reclamantei și pârâta C. DE A. DE S. M., prin consilier juridic T. M., care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 1360 din (...), lipsind pârâtul P. C. N. de A. de S.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea formulată este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), pârâta C. DE A. DE S. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, iar la data de (...) pârâtul P. C. N. DE A. DE S. a depus întâmpinare, în două exemplare.
Instanța comunică reprezentantului reclamantei câte un exemplar al întâmpinărilor depuse de pârâți.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 4 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea pune în discuția părților litigante excepția lipsei calității procesuale pasive a P. C. - Sr. N. L. Duță invocată în cuprinsul întâmpinării.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției apreciind că C. are calitatea de pârât în prezenta cauză dat fiind faptul că O. nr. 6. a fost emis de către P. C.
Reprezentantul pârâtei CAS M. susține excepția lipsei calității procesuale pasive apreciind că C. nu are calitate procesuală pasivă.
Curtea, în urma deliberării, în temeiul art. 137 al. 2 C.pr.civ. urmează a uni excepția lipsei calității procesuale pasive cu fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar doctrină judiciară, respectiv studiu realizat de P. Ion T. referitoare la obligațiile avocaților către fondul de asigurări de sănătate, pe care o comunică și cu reprezentantul părții adverse.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din O. nr. 6. emis de P. C. doar în ce privește posibilitatea pe care acesta și-o arogă prin prezentul act de a emite decizii de impunere din oficiu, stabilind atât obligația de plată a sumelor către
FNUAAS dar și obligațiile accesorii, atât timp cât ele pornesc pe calculul determinat de dispozițiile C. de procedură fiscală, fiind calculate retroactiv pe o durată de cinci ani.
Pentru a justifica posibilitatea emiterii deciziilor de impunere intimata invocă prevederile art. 215 al. 3 Cod fiscal, dispozițiile art. 81 C. pr.fiscală, precum și protocolul încheiat între C. și A., omițând a menționa că în conținutul protocolului se precizează că aceste prerogative exclusive aparțin Agenției N. de A. F., nefiind transmise către C. Chiar și în lumina noilor dispoziții ale codului de procedură fiscală această prerogativă nu a fost transmisă către C.
În justificarea demersului, reclamantul arată că prevăzându-se posibilitatea C. de a emite decizii în raport de datele obținute de la A. dispozițiile art. 35 teza finală din O. nr. 6. reprezintă o adăugare la lege, aspect ce ține de esența excepției de nelegalitate invocată.
În ceea ce privește practica instanței supreme relevă că în motivările date se evidențiază dreptul C. de a recolta creanțele și de a le încasa, însă problema pusă în discuție nu vizează acest aspect ci modul de a stabili această obligație prin modul de calculare a accesoriilor.
Arată de asemenea că însuși legiuitorul a intervenit în clarificarea chestiunii dedusă judecății prin modificarea prevederilor fiscale, precizând expres că pe viitor doar A. N. de A. F. are dreptul de a emite decizia de impunere și de a calcula accesoriul.
Față de aceste argumente întrevede o singură soluție, cea de admitere a excepției de nelegalitate a prevederilor art. 35 din O. nr. 6. emis de P. C.
Reprezentantul intimatei învederează instanței că există o practică unitară în sensul că acest contract de asigurare ar avea valoare administrativă de luare în evidență, iar obligația de depunere a declarațiilor și de plată a contribuției derivă din prevederile art. 215 și art. 261 al. 2 lit. b din L. nr. 95/2006.
În privința accesoriilor arată că potrivit art. 216 și art. 261 din același act normativ neachitarea la termen a obligațiilor de plată se calculează și se percep accesorii. Termenele de plată sunt stabilite prin art. 257 al. 5 potrivit căruia persoanele trebuie să achite contribuțiile trimestrial, la termenele din
15 martie, 15 iunie, 15 septembrie și 15 decembrie, prevederi reluate și în cuprinsul art. 8 din Normele metodologice aprobate prin O. P. C. nr. 6..
Același text legal se referă și la termenul de 60 de zile în care nu se calculează accesorii în situația în care există regularizări, respectiv acele decizii de impunere anuale.
Cu privire la prevederile OUG 125 /. referitoare la unele măsuri financiar fiscale, care urmează a intra în vigoare la data de (...) apreciază că nu se impune a fi aduse în discuție, nefiind aplicabile speței.
Apreciază că nu este vorba despre un vid legislativ, dat fiind faptul că prin art. 2 al. 1 C. pr.fiscală se precizează că administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor, inclusiv a contribuțiilor la F., datorate bugetului general consolidat, se îndeplinește potrivit dispozițiilor codului de procedură fiscală.
C. și Casele județene de A. de S. administrează fondul național de sănătate.
Art. 1 al. 3 C. pr.fiscală precizează că prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se înțelege ansamblul activităților desfășurate de organul fiscal în legătură cu înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea verificarea, colectarea contribuțiilor, soluționarea contestațiilor administrativ-fiscale, etc.
Pe de altă parte art. 261 al. 2 din L. nr. 95/2006 prevede că în aplicarea acestei legi se vor elabora de către C. norme metodologice, fapt pentru care acestea au fost aprobate prin anexa la O. nr. 6., iar prin art. 35 se dă dreptul C. să emită decizii de impunere din oficiu și de a stabili obligații de plată în sensul art. 1 al.3 C. pr.fiscală.
În susținerea poziției procesuale arată că Înalta Curte de Casație și
Justiție s-a pronunțat în sensul că dispozițiile art. 35 din O. 6. nu au caracter nelegal, nu adaugă la lege și nu contravin sensului și spiritului legii, mai normele legale cuprinse la art. 216 și 261 din L. nr. 95/2006 trimit explicit la dispozițiile codului de procedură fiscală. De asemenea invocă cu titlu de practică judiciară decizia nr. 3878/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, atașată la dosarul cauzei și a sentinței civile din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...).
Pentru aceste argumente solicită respingerea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din O. 6. ca neîntemeiată și nefondată.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Constată că prin încheierea din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M. în considerarea dispozițiilor art.4 din L. nr.554/2004 a fost sesizată în vederea soluționării excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.35 din O. nr.6. emis de P. C. N. de A. de S. excepției invocată de reclamanta N. G.
În justificarea excepției prin demersul său reclamanta arată că dispozițiile art.35 din Normele metodologice aprobat prin O. nr.716/2007 prin care se pretinde că acesta este îndrituit de a determina catimea contributiei datorate si de a emite decizii de impunere cu privire la aceasta obligatie bugetara, exced legii.
Practic, prin extinderea atributiunilor, aceasta dispozitie adauga la lege. A. art. 85 C. proc. fisc., impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4); b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Cu alte cuvinte, regula în materie fiscală o constituie stabilirea obligațiilor fiscale (principale sau accesorii) printr-o decizie de impunere, iar excepția o constituie stabilirea obligațiilor fiscale prin declarația fiscală, atunci când legea stabilește obligația contribuabilului de a calcula cuantumul obligației fiscale.
Deciziile de impunere astfel emise trebuie să respecte exigențele prevăzute de art. 43 C. proc. fise. pentru orice act administrativ fiscal.
Comunicarea deciziilor de impunere, indiferent dacă acestea privesc obligațiile fiscale principale sau accesorii, trebuie să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 44 C. proc. fisc., astfel încât să existe certitudinea că acesta a luat cunoștiință de sumele de plată stabilite în sarcina sa.
În lipsa comunicării deciziilor de impunere, așa cum rezultă din art. 45 C. proc. fisc., deciziile de impunere nu sunt opozabile contribuabilului.
Această concluzie este întărită de prevederile pct. 44.1 din HG nr.
105012004 (Normele metodologice de aplicare a C. de procedură fiscală): "Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii".
Situațiile în care contribuabilul este obligat prin lege să determine cuantumul obligațiilor fiscale datorate sunt extrem de rare, din două motive pe de o parte contribuabilii nu au pregatirea de specialitate in domeniul fiscal,pe de alta parte fiind vorba de venituri fiscale, trebuie evidentiata situatia in care contribuabilul s-ar sustrage de la plata impozitelor,taxelor si contributiilor,prin determinarea unor sume de plata mai mici.In orice situatie tinand cont de principiul previzibilitatii securitatii juridice,contribuabilul trebuie sa cunoasca faptul ca are obligatia de a determina impozitele sau contributile datorate. Trebuie astfel aratat ca organele fiscale nu sunt singurele care pot stabili impozite ,contributii sau accesorii. In mod evident regula este ca raportul juridic de drept fiscal se stabileste intre stat /unitatile administrativ teritoriale si contribuabili/alte categori expres prevazute de lege iar organele fiscale sunt competente sa aplice dispozitiile consacrate stabilirii impozitelor,taxelor contributiilor datorate bugetului consolidat. Prin exceptie competenta revine altor organe ca de ex. AFM in temeiulOUG196/2005.In cauza ce genereaza discutii sunt dispozitiile art 35 din ordinul 6. potrivit carora,,in conformitate cu art215 alin3 din lege si art81 c.pr.fiscala pentru obligatii de plata fata de fond ale persoanelor fizice care se asigura pe baza de contract de asigurare altele decat cele pentru colectarea veniturilor se face de A., titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărâri le judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A.
(2) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege".
Dispozițiile art. 215 alin. 3 din L. nr. 95/2006[3], la care face trimitere actul administrativ cu caracter normativ, nu au nicio legătură cu problema pusă în discuție, trimiterea făcută de către actul normativ fiind greșită (ca de altfel și dispozițiile art. 81 C. proc. fisc.). În schimb, relevanță au dispozițiile art. 216 din L. nr. 95/2006: "În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., denumită în continuare A., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Trebuie observat faptul că L. nr. 95/2006 nu prevede o procedură de stabilire a contribuției de asigurări sociale de sănătate, nici explicit și nici prin trimitere la procedura generală de stabilire a impozitelor, taxelor și contribuțiilor prevăzută de C. de procedură fiscală. Singurele încercări ale legiuitorului de a aborda această temă sunt cuprinse în art. 261 din L. nr.
95/2006:
"( 1) Angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile C. de procedură fiscală.
(2) C. aprobă norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.
(4) În cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de L. nr.
5., cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța Guvernului nr.
92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordin al președintelui C., cu avizul consiliului de administrație.
(5) Persoanele prevăzute la art. 257 și 258 au obligația de a pune la dispoziția organelor de control ale A. sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond".
În mod evident, față de exigențele principiului securității juridice, redactarea art. 261 din L. nr. 95/2006 nu este în măsură să conducă la concluzia că legiuitorul ar fi conferit C. N. de A. de S. și organelor subordonate dreptul de a stabili contribuția de asigurări sociale de sănătate. A., pe de-o parte, în lumina art. 261 alin. 2 și 4, C. N. de A. de S. este împuternicită să elaboreze doar norme pentru executarea silită a creanțelor reprezentând contribuții de asigurări de sănătate și obligații fiscale accesorii și să procedeze la executarea silită, conform C. de procedură fiscală. Pe de altă parte, trimiterea din cuprinsul alin. 5 cu privire la obligația de a pune la dispoziția A. sau a caselor de asigurări documentele justificative "în vederea stabilirii obligațiilor la fond" este extrem de generală și insuficientă din punct de vedere juridic pentru a conferi C. N. de A. de S. dreptul de a stabili obligațiile de plată principale și accesorii la F. național unic de asigurări sociale de sănătate.
În același timp însă, există și un text care exclude orice urmă de îndoială și conferă dreptul de a stabili obligațiile de plată principale și accesorii menționate. Este vorba de textul art. 42 alin. 1 din aceleași Norme metodologice aprobate prin O. nr. 6., potrivit căruia: "Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 305 și 306 din lege, precum și constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuțiile datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator se realizează de M. E. și F. și de unitățile sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar".
Este drept că această prevedere se referă doar la contribuțiile datorate de persoanele juridice și de persoanele fizice care au calitatea de angajator, nu și la persoanele fizice care au obligații de plată proprii către F. național unic de asigurări sociale de sănătate.
Prin urmare, raportat la aceste elemente, concluzia nu poate fi decât una singură: C. N. de A. de S. și casele teritoriale nu au competența stabilirii contribuției de asigurări sociale de sănătate și a majorărilor de întârziere (mai recent dobânzi și penalități de întârziere) aferente. Această competență revine - fie în temeiul art. 42 alin. 1 din Normele metodologice, fie în temeiul competenței lor generale de a stabili impozite, taxe și contribuții - organelor fiscale expres indicate de art. 17 alin. 5 C. proc. fisc.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare C. de A. de S. M. a solicitat respingerea excepției în considerarea în esență că dispozițiile art.35 din O. nr.617/2006 se limitează la cadrul stabilit de actul de bază L. nr.95/2006 în executarea căruia a fost emis și nu contravin legii ci o explicitează.
Prin întâmpinarea depusă ANAS a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a P. C. în considerarea că la data emiterii actului normativ dr. N. L. Duta nu deținea funcția de președinte iar pe fond a solicitat respingerea excepției de nelegalitate în considerarea că ordinul nu contravine, nu adaugă la lege. A. sub acest din urmă aspect se arată că în conformitate cu art.209 alin.2 și 3 din L. nr.95/2006 constituirea fondului se face din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, suportată de asigurati, de persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse - donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului C. N. de A. de S. și al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii.
Gestionarea fondului se face, în condițiile legii, prin C. N. de A. de S., ",rin casele de asigurări sociale de sănătate judetene și a municipiului B., prin C. A. de S. a A., O. P., S. N. și A. J. și prin C. A. de S. a M. T., C. și T. până la reorganizarea acesteia, în conformitate cu art. 215 și 216 din L. nr.
95/2006, cu modificările și completările ulterioare, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.
De asemenea, persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigura ții, precum și persoanele care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente sunt obliga te să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurati declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor.
În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de Î. în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În accepțiunea reclamantei care a formulat sesizarea, dispozițiile ordinului contestat sunt nelegale întrucât casele de asigurări de sănătate nu sunt abilitate să recurgă la stabilirea contribuțiilor datorate la F., având in vedere faptul că dispozițiile Legii nr. 95/2006 abilitează C. și CAS numai pentru luarea măsurilor de executare silită, nu și pentru stabilirea contributiilor de asigurări de sănătate.
In contextul celor mai sus menționate, precizăm că prin dispozițiile art. 35 din O. P. C. nr. 6. nu se realizează o substituire a C., prin casele de asigurări de sănătate sau persoane fizice ori juridice specializatet in obligatia de stabilire a taxelor și contributiilor datorate bugetului general consolidat, care incumbă în sarcina Agentiei N. de A. F..
Având în vedere că potrivit art. 35 il din actul normativ cărui nelegalitate se invocă, se reglementează că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația privind obligațiile la fond care se depun la casele de asigurări de sănătate de persoanele fizice asigurate cu care casele de asigurări de sănătate au încheiat contractul de asigurare, sau decizia de impunere emisă de organul competent al casei de asigurări de sănătate, precum și hotărârile judecătorești privind debite datora te fondului, precizăm următoarele:
În conformitate cu art. 79 din OC nr. 92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și cornpletările ulterioare, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale și al obligațiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligați să conducă evidente fiscale, potrivit actelor normativa în vigoare.
Între C. N. de A. de S. și A. N. de A. F. a fost încheiat un Protocol privind furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea jolosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură , precum și date privind plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, pentru persoanele care au calitatea de angajat, către C. N. de A. de S. .
PREȘEDINTE rotocolul mai sus menționat a fost înregistrat în evidențele
CN AS cu nr. P 5282/(...), iar În. evidențele A. cu nr. 95896/(...).
Obiectul acestui Protocol îl constituie furnizarea de date cu privire la: persoanele care fac parte din următoarele categorii : persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosintei bunurilor, din agricultură și silvicultură care sunt impozitate conform Legii nr. 5. privind C. Fiscal , cu modificările și completările ulterioare, de către A. către C., în scopul exercitării atribuțiilor legale ale acestora, plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la F. național unic de asigurări sociale de sănătate (F.), pentru persoanele fizice care au calitatea de angajat. A. date vor fi transmise de către A. către C., în scopul exercitării atributiilor legale ale acesteia, respectiv în vederea stabilirii calitătii de asigurat a persoanelor.
A., A., prin intermediul structurilor de profil subordonare, furnizează în suport electronic baza de date cu privire la veniturile persoanelor care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură și plata contribuțiilor la FNU ASS de către angajatori, iar lunar. actualizarea acestei baze de date, către C.
Faptul că în cauza de față nu este vorba despre încălcarea dispozițiilor
Legii nr. 95/2006, în sensul unei substituiri în obligațiile A., prin intermediul structurilor de profil subordonare, de către C., prin casele de asigurări de sănătate sau persoane fizice ori juridice specializate. A., pentru obligatiile de plată fată de fond altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., baza de impunere pentru stabilirea contributiilor datorate de persoanele care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi si din cedarea folosintei bunurilor. din agricultură si silvicultură se stabileste de A." prin intermediul structurilor de profil subordonate ,fii11.d ulterior transmisă C., potrivit Protocolului încheiat între C. și A. nr. P 5282/26.10.200.
Potrivit art. 261 alin. (2) din L. nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, C. aprobă norme privind desfăsurarea activitătii de executare silită a creantelor datorate ,fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.
Față de cele susținute analizând mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă Curtea reține că potrivit art.4 alin.2 din L. nr.554/2004 instanța de contencios se pronunța după procedura de urgență cu citarea părților și a emitentului. În cauză se observă că reclamanta a înțeles că se judecă în contradictoriu cu P. C. în calitate de emitent al actului și nu cu persoana ce exercită funcția de președinte. Prin urmare raportat la norma menționată excepția se vădește a fi neîntemeiată și va fi respinsă.
Trecând așadar la examinarea excepției de nelegalitate Curtea reține următoarele:
În cursul anului 2007 prin ordinul nr.617/(...) au fost aprobate normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate F.ui Național Unic de asigurări de S. A. prin art.35 s-a prevăzut că în conformitate cu art.215 alin.3 și art.81 din C. de procedură fiscală pentru obligații de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. titlul de creanță îl constituie după caz declarația prevăzută la art.32 alin.4 decizia de impunere emisă de organul competent al CAS precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A.
(2) Titlul de creanță prevăzut la alin.1 devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege";.
Această prevedere este considerată de reclamantă nelegală deoarece se adaugă la lege în sensul că extinde competența CAS privind emiterea de decizii de impunere care la scadență au valoare de titlu executoriu deși C. nu este abilitată de L. nr.95/2006 art.216 în calitate de emitent al deciziei.
L. nr.95/2006 prin art.215 prevede că obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor fizice sau juridice asimilate angajatului precum și persoanelor fizice după caz.
De asemenea prin alin.3 al aceluiași articol se prevede că persoanele care realizează venituri din activități independente…..sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depusă la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Totodată prin art.216 se prevede că în cazul neachitării la termen potrivit legii a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F. denumită în continuare A., CAAS prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile OG nr.92/2003 privind C.pr.fiscală republicată cu modificările și completările ulterioare.
Tot astfel, așa cum s-a mai arătat prin art.215 se prevede că revine persoanelor care realizează venituri din activități independente obligația virării contribuției pentru asigurările de sănătate iar prin art.216 se prevede că în caz de neachitare a contribuție datorate fondului C. colectarea se face de casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate precedează la aplicarea măsurilor de executare silită.
Același act normativ prin art.208 prevede că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății…..iar prin art.209 se prevede că fondul unic de asigurări de sănătate denumit în continuare fondul este un fond special care se constituie și utilizează potrivit legii, iar gestionarea fondului se face în condițiile legii prin C. prin casele de asigurări sociale de sănătate.
Prin art.261 alin.2 al aceluiași act normativ se mai prevede că C. aprobă norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se face de A. iar prin alin.4 al aceluiași articol se statuează că în cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit OG nr.92/2003.
Potrivit art.141 alin.1 C.pr.fiscală „executarea silită a creanțelor se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare competent…";.
Art. 32 cod de procedură fiscală prevede competența generală a organelor fiscale de a administra aceste creanțe, de a exercita controlul și de a emite norme de aplicare cu privire la creanțele fiscale care se cuvin bugetului general consolidat și care potrivit legii sunt date în competența lor de administrare.
Potrivit art.27 alin.1 din Ordonanța 86/(...) începând cu 1 ianuarie
2004 activitatea privind declararea constatarea, controlul, colectarea, soluționarea contestațiilor pentru contribuțiile datorate de persoanele fizice și persoanele juridice care au calitatea de angajator a fost dată în competența A. iar pentru persoanele fizice care nu au calitate de angajat, asigurat pe bază de declarație sau contract de asigurare, activitatea de colectare a contribuțiilor a rămas în sarcina C.
Din dispozițiile legii evocate reiese că în vederea constituirii, gestionării fondului național unic de asigurări sociale de sănătate casele de asigurări de sănătate au competența de a recurge la executarea silită, aceasta activitate incluzand atat activitatea de stabilire a titlurilor de creanță prin emiterea cât și executarea deciziei în conformitate cu dispozițiile OG nr.92/2003. Prin urmare statuarea din ordin art.35 prin care se conferă posibilitatea C., CAS de a emite decizia de colectare a contributilor nu adaugă la lege. De altfel aceasta este și interpretarea dată în jurisprudența Înaltei Curti de C. și Justiție - dosar nr. 3878 baza date .
Se arata de catre reclamanta ca stabilirea unei contributii revine organelor fiscale. Normele procedurale mai sus enuntate prevad ca doar in ipoteza in care este vorba de o creanta fiscala ce se cuvine la bugetul general consolidat si data in competenta de administrare A. si a unitatilor teritoriale, aceste creante se administreaza de catre aceste organe iar presedintele A. emite instructiuni in conditiile legii,in celelalte situatii,constituirea,gestionarea fondurilor se realizeaza potrivit legii in cauza de fata de catre C.,prinCAS in raport ce cele conferite de normele anterioare.Ca atare sustinerea se vadeste nefondata si va fi respinsa.
Așadar față de cele arătate în baza art.4 din L. nr.554/2001 Curtea va da o soluție de respingere a excepției de nelegalitate.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale invocată de C. N. de A. de
S. prin președinte cu sediul în B. C. C. nr.248, bl.S19, sector 3.
Respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din O. 6., formulată de reclamanta N. G. cu domiciliul în B. M. str.C. nr.24, jud. M. în contradictoriu cu C. DE A. DE S. M.cu sediul în B. mare str. Gh.Barițiu nr.22A, jud. M. și P. C. N. DE A. DE S. cu sediul în B. C. C. nr.248 bl.S19, sector 3.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE G. F. T. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./(...)
