Sentința nr. 134/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA C. NR. 134/2012
Ședința ta de 22 F. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele SC AB O. H. SRL și SC AB L. SRL (F. SC X. SRL) în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. A M. C.-N. și D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) reclamantele au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 februarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...), înregistrată pe rolul T. C.-Secția C., precizată ulterior, reclamantele SC AB O. H. SRL și SC AB L. SRL (F. SC X. SRL), în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. A M. C.-N. și D. G. A F. P. A J. C., au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care:
1. Să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 616.126 lei achitate cu titlul de impozit pe profit și TVA cu accesorii, cu titlu de plată nedatorată.
2. Să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că prin O. nr. 4. din (...), pronunțată de P. de pe lângă Curtea de A. C., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului B. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit. b și c și alin.2 din Legea 241/2005 , cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 13 Cod Penal, infracțiunea prev. de art. 272 pct 3 din Legea
31/1990 și infracțiunea prev. de art. 296 alin.1 lit.c din C. Fiscal precum și încetarea urmăririi penale a numitului B. A. A., în baza art. 10 lit. i raportat la art. 11 pct.1 lit.c Cod Procedură Penală și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit. b și c și alin.2 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 13
Cod Penal în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit. b și c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 13 Cod Penal.
În esență s-a reținut că nu sunt lntrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză, nefiind în prezența scopului special cerut de norma de incriminare, subelement al laturii subiective și nici în situația producerii vreunui prejudiciu bugetului consolidat.
De asemenea, întemeiat pe concluziile experților s-a reținut, în privința producerii unui prejudiciu bugetului de stat inexistența acestuia, întemeiat pe faptul că reținerile organului fiscal ca urmare a inspecțiilor fiscale au fost consecința greșitei aplicări a normelor contabile și fiscale.
În cursul urmăririi penale, fiecare dintre cele două societăți, în mod benevol, a achitat debitele stabilite de către inspecțiile fiscale reprezentând impozit pe profit și TVA cu accesorii, astfel cum rezultă din documentele justificative de plată, cât și din adresa AFP C.-N. și pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală.
Precizează că, în baza calculelor efectuate de experții numiți prin raportul de expertiză contabilă judiciară, totalul sumei calculate eronat reprezentând impozit pe profit și TVA , de organul fiscal în sarcina SC AB O. SRL este de 557.972,32 lei, din care s-a achitat 426.021 lei, iar totalul sumelor calculate eronat în sarcina SC X. SRL, este de 190.105 lei, in timp ce reclamanta a achitat 498.938 lei.
Prin urmare apreciază că se impune restituirea sumelor achitate eronat cu titlu de impozit pe profit si TV A cu accesorii în sumă totală de
616.126 lei( 426.021 lei +190.105 lei) de către AFP C.-N.
De asemenea, arată că reclamantele au achitat către pârâtă, ca urmare a P. verbal de control fiscal nr. 2339 din (...) o sumă mult mai mare, reprezentând obligații fiscale și de altă natură pe care nu le-au contestat și pe care le-au recunoscut. Totodată precizează că suma totală achitată de SC AB O. H. SRL cu titlu de impozit pe profit și TVA a fost de
778.098 lei, iar cea achitată de SC X. SRL a fost de 532.913 lei, deci un total de 1.311.011 lei, conform ordinelor de plată pe care le anexează.
Ceea ce solicită prin prezenta acțiune este suma calculată eronat de organul fiscal și plătită de reclamante în cursul urmăririi penale, fără a fi datorată, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză judiciară nr. 7. din dosarul penal 7443/P/175804/MP/(...) al T. C., în temeiul căruia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorilor reclamantelor.
Apreciază că suma solicitată întrunește condițiile plății nedatorate, prev. de art. 992,993- 997 Cod C. și 1092-1093 Cod C.
Pârâtele au formulat întâmpinare și completare la întâmpinare, prin intermediul cărora au invocat excepția necompetenței materiale a T. C. în soluționarea cererii și excepția inadmisibilității demersului.
Prin sentința civilă nr. 947 din (...), Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței sale materiale, achiesând susținerilor din întâmpinare, conform cărora instanța civilă nu este cea competenta din punct de vedere material sa se pronunte cu privire la solicitarile reclamantelor.
Chiar daca reclamantele au formulat o actiune civila, indicand ca temei de drept al pretentiilor sale dispozitiile de drept comum care reglementeaza plata nedatorata, nu pot schimba natura litigiului care este unul ce aparține domeniului contenciosului fiscal, ținând seama atât de subiecte implicate cat si de obiectul dedus judecății. Totodată, în funcție de valoarea pretențiilor formulate, s-a apreciat că instanța competentă este Curtea de A. C., prin raportare la prev. art. 10 alin. 1 C.pr.civ.
Pe rolul acestei instanțe, dosarul a fost înregistrat sub nr. de mai sus, la data de (...), reclamantele depunând la dosar o precizare de acțiune (f. 21-
22), prin care au prin care au relevat că temeiurile de drept ale acțiunii introductive sunt prev. art. 117 alin.(1) lit. b,d,f din Legea 92/2003 raportat la prevederile O. nr. 1., precum și disp. art.1 alin.(1), art.2 alin.(2) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, înțelegând să supună cenzurii instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al pârâtelor de a răspunde favorabil cererii formulate pe cale administrativă de către reclamante, pentru restituirea sumelor în litigiu.
S-a mai arătat că mențin, de asemenea, și temeiul de drept al plății nedatorate, respectiv art. 992,993- 997 Cod C. și 1092-1093 Cod Civi, iar în ce privește considerentele pentru care s-a formulat o singură acțiune de către ambele reclamante precizează că actele fiscale de control au format obiectul unui singur dosar penal cu nr. 4. unde s-a dat o singură hotărâre, respectiv O. de scoatere de sub urmărirea penală a P.ui de pe lângă Curtea de A. C., prin urmare apreciază că dreptul reclamantelor de restituire a luat naștere în urma acestui unic act pentru ambele reclamante și de aceea e justificată formularea unei singure acțiuni, în numele ambelor societăți.
Pârâta D. G. a F. P. a J. C. a formulat o completare la întâmpinare, prin intermediul căreia au dezvoltat considerentele pentru care apreciază că acțiunea este inadmisibilă, arătând că reclamantele nu pot invoca existența unui refuz nejustificat, din moment ce nu au adresat administrației o cerere, iar, pe de altă parte, că situația acestora nu intră în câmpul de aplicare al prev. art. 117 C.pr.fisc., sumele achitate fiind prelevate în baza unor decizii de impunere care au fost validate de către instanțele de contencios administrativ. De asemenea, prin raportare la soluțiile date în aceste dosare, s-a invocat excepția autorității de lucru judecat.
La termenul din (...), Curtea a solicitat reprezentantei reclamantelor să își exprime punctul de vedere cu privire la admisibilitatea demersului și din perspectiva necesității urmării procedurii de restituire prevăzute de normele fiscale, respectiv a atacării, conform normelor speciale, a
„deciziilor"; emise urmare a cererilor de restituire, aceasta neînțelegând să formuleze vreo precizare de acțiune în acest sens, solicitând ca instanța să se pronunțe în limitele în care a fost învestită inițial.
Fiind astfel învestită, cu privire la excepțiile dirimante invocate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantele solicită, în contradictoriu cu cele două pârâte, restituirea sumei in cuantum de 616.126 lei achitata cu titlu de impozit pe profit, TVA si accesorii aferente.
Aceste sume au fost plătite de către cele două reclamante în urma derulării unor inspecții fiscale, fiind emise deciziile de impunere nr.
327/(...), pentru reclamanta de rând 1 și nr. 329/(...), pentru reclamanta de rând 2.
Din totalul sumelor impuse prin aceste acte administrativ-fiscale, reclamantele consideră că le-au achitat în plus pe cele ce fac obiectul prezentei cauze, în contextul în care, la baza efectuării inspecției fiscale a stat cercetarea și, ulterior, urmărirea penală declanșată împotriva administratorilor celor două societăți, pentru infracțiuni economice.
Urmărirea penală s-a finalizat conform ordonanței din (...), din dosarul nr. 4. al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., prin scoaterea de sub urmărire, respectiv încetarea acesteia, această soluție fiind pronunțată în baza unui raport de expertiză contabilă, care a concluzionat în sensul în care, pentru sumele a căror restituire se solicită, nu există prejudiciu cauzat bugetului de stat, reținerile organului fiscal fiind consecința greșitei aplicări a normelor contabile și fiscale.
Reclamantele precizează că, în baza calculelor efectuate de experții numiți pentru efectuarea raportului de expertiză contabilă judiciară, totalul sumei calculate eronat reprezentând impozit pe profit și TVA, în sarcina SC AB O. SRL, este de 557.972,32 lei, din care s-a achitat 426.021 lei, iar totalul sumelor calculate eronat în sarcina SC X. SRL, este de
190.105 lei, in timp ce reclamanta a achitat 498.938 lei.
De remarcat este însă că, pentru aceleași obligații fiscale, reclamantele au parcurs procedura prealabila instituita de C. de procedura fiscală, formulând contestații, care au fost respinse ca nedepuse în termenul legal, acțiunile introduse ulterior, înregistrate pe rolul C. de A. C., fiind respinse, în cadrul dosarelor nr. (...) și nr. (...).
Astfel, prin sentința civilă nr. 1. pronunțată în dos. nr. 1.(...), a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanta S. AB O. H. S., iar prin sentința civilă nr. 1. pronuntata in dos. nr. 1.(...), a fost respinsă acțiunea reclamantei S. AB L. S., constatându-se că, în condițiile în care reclamantele nu au contestat, în termen, deciziile de impunere, neîndeplinind astfel procedura administrativă prealabilă, aspectele de fond nu mai pot fi puse în discuție.
Cu toate acestea, în cauză nu se poate reține ca fiind incidentă excepția autorității de lucru judecat, invocată prin întâmpinare, întrucât nu este îndeplinită cerința identității de obiect și de cauză. Astfel, în cadrul celor două dosare la care s-a făcut referire mai sus, reclamantele au solicitat invalidarea titlurilor de creanță, atacând în justiție deciziile de soluționare a contestațiilor depuse și soluționate în baza procedurii speciale prev. de art. 205 și urm. C.pr.fisc.
Or, prin prezenta acțiune se atacă refuzul nejustificat de soluționare a cererilor de restituire a sumelor cu privire la care se apreciază că au fost achitate în plus, temeiul de drept invocat fiind textul art. 117 lit. b,d și f
C.pr.fisc.
Drept consecință, excepția autorității de lucru judecat va fi respinsă. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, pe baza aspectelor de fapt și de drept mai sus redate, Curtea constată că reclamantele încearcă ca prin prezenta acțiune să pună în discuție, prevalându-se de disp. art. 117 C.pr.fisc., în mod indirect, legalitatea celor două decizii de impunere, titluri de creanță, în baza cărora au fost achitate de către petente sumele în litigiu, ceea ce nu poate fi acceptat.
Aceasta întrucât, pe de o parte, conform prev. art. 117 C.pr.fisc.:
" (1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
…. b) cele plătite în plus față de obligația fiscală;…. d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;… f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;";
Pe de altă parte, pârâtele relevă că Ordinul nr.1. emis de M. F. P. a fost aprobata procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget precum si de acordare a dobanzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal.
Potrivit acestor dispozitii cu caracter special:
"Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de
45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor din O. Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.
Cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.
Cererea de restituire va fi însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea."
În acest context, de remarcat este că, reclamantele, societăți comerciale si nu persoanele fizice care au făcut obiectul dosarului penal nr.4. in care a fost emisa ordonanta de catre P. de pe langa Curtea de apel C. nu au depus nici o hotărâre judecătorească care sa le indreptateasca la restituirea sumelor in discuție.
În plus, nu se poate susține nici că plățile au fost efectuate fara existenta unui titlu de creanță, din moment ce actele de control in baza cărora acestea au fost efectuate nu au fost anulate nici pe calea procedurii prealabile si nici de către instanța de judecată competentă.
De reținut este și că pârâtele relevă cu temei că reclamantele nu fac parte din categoria persoanelor vătămate intr-un drept prin nesoluționarea unei cereri, așa cum este reglementată aceasta noțiune de către legiuitor. În materia contenciosului administrativ nu există noțiunea "refuzului nejustificat de a răspunde favorabil", așa cum susțin reclamantele, ci doar refuzul nejustificat de a rezolva, respectiv, soluționa o cerere.
In fapt, reclamantele nu s-au adresat organelor fiscale, anterior înregistrării prezentei acțiuni, cu o cerere întemeiată pe prev. art. 117
C.pr.fisc. Chiar dacă s-ar aprecia că ele se pot prevala de cererile de restituire înregistrate sub nr. 37275 din (...), respectiv, 21217 din (...) (f.
23-28), de subliniat este că, pentru prima dintre acestea, a fost emis răspunsul depus la fila 29 din dosar, în sensul în care, pentru reclamanta
SC AB L. SRL, nu sunt îndeplinite cerințele textului care reglementează cazurile de restituire, iar reclamanta SC AB O. H. SRL a fost îndrumată să se adreseze AFP pentru Contribuabili Mijlocii C..
O altă chestiune care a fost pusă de instanță în discuția părților, în acest context, a fost necesitatea extinderii cadrului procesual, prin chemarea în judecată a AFP pentru Contribuabili Mijlocii C., însă la termenul din (...), reprezentanta reclamantelor a învederat că nu înțelege să cheme în judecată și această pârâtă, astfel încât lipsa unui răspuns al acestei instituții la cea de-a doua adresă, nu poate discutată în acest cadru procesual.
Chiar dacă s-ar aprecia în sens contrar, calea aleasă de reclamanta
SC AB O. H. SRL pentru valorificarea drepturilor sale nu este cea corectă, întrucât, în contextul incidenței legislației speciale în materie fiscală, singurul demers aflat la îndemâna petentei ar fi acela de obligare a organului fiscal la soluționarea cererii de restituire, la care nu a primit încă nici un răspuns.
În plus, în logica textului art. 41 și art. 117 C.pr.fisc, cererea de restituire trebuie să fie soluționată printr-o decizie, care constituie act administrativ fiscal și care, la rândul său, poate fi contestat numai pe calea procedurală prev. de art. 205 și urm. din același act normativ.
Chiar dacă răspunsul dat cererii de restituire formulate nu pare a întruni cerințele de formă ale unui act administrativ-fiscal, nu poate fi contestat că, în substanța sa, el este unul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, chiar în cazul în care s-ar pune în discuție întrunirea exigențelor formale, modalitatea de contestare fiind aceeași.
Ca atare, demersul reclamantelor trebuie respins ca inadmisibil, în condițiile în care, în această materie, „refuzul soluționării favorabile a cererii de restituire";, așa cum a indicat reclamanta, nu poate fi cenzurat pe calea de drept comun, prevăzută în Legea nr. 554/2004, ci numai cu luarea în considerare a prevederilor legale speciale.
Singurul act care ar putea fi anulat este răspunsul dat cererii de restituire, care a fost emis și este depus la dosar, act administrativ-fiscal, ce nu poate fi supus, în mod direct, cenzurii instanței de contencios fiscal, în lipsa deciziei de soluționare a contestației administrative, care, de altfel, nici nu a fost înregistrată de către reclamante. R. de drept material fiscal nu poate fi analizat în lipsa urmării procedurii administrativ fiscale, în integralitatea sa.
Așa fiind, instanța de contencios administrativ soluționează, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 218 alin.2 C.p.fisc. doar contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de organele fiscale investite în soluționarea contestațiilor cu privire la actele administrativ fiscale, modalitatea de coroborare cu normele fiscale și de interpretare a textelor art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 2 din LCA avansată de către petente neputând fi primită.
Ca atare, urmare a admiterii excepției inadmisibilității, acțiunea precizată va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Admite excepția inadmisibilității invocată de pârâtele D. G. A F. P. A J. C. și A. F. P. A M. C.-N., ambele cu sediul în C.-N., Piața Avram I., nr.19, jud.C. și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamantele SC AB O. H. SRL cu sediul în C.-N., str.S. A., nr.12, jud.C. și SC AB L. SRL cu sediul în C.-N., str.T., nr.16, ap.3, jud.C., ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. B. D. C.
Red.M.B./dact.L.C.C.
6 ex./(...)
