Sentința nr. 149/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI F.
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 149/2012
Ședința publică din data de 27 februarie 2012
Instanța constituită din: JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul L. M. în contradictoriu cu pârâții C. DE A. DE S. C. și P. C. N. DE A. DE A. DE S., având ca obiect anulare act administrativ decizia nr. E300/(...) emise de pârâtă și a deciziilor de impunere nr.353337/1 și 3. și excepția de nelegalitate a art.8 alin.1 și 4 și art. 35 alin.1 din N. metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. N. unic de asigurări sociale de sănătate aprobate prin O. P. C. N. de A. de S. nr.6. invocată de reclamant.
În data de 21 februarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea pârâtei C. N. DE A. DE A. DE S.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 februarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 20 februarie 2012 și ulterior pentru data de astăzi.
C U R T E A Deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată la data de23 noiembrie 2011, reclamantul L. M. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții C. DE A. DE S. C. și P. C. N. DE A. DE A. DE S., prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze decizia nr.E300/(...) emisă de pârâtă, deciziile de impunere din oficiu nr.353337/1 și 3. din (...) și obligațiile de plată stabilite în sarcina reclamantului în cuantum de 912.271 lei reprezentând
591.556 lei - contribuție datorată F. și 320.715 lei - accesorii contribuție datorate F..
În dezvoltarea motivelor acțiunii, reclamantul arată că prin D. de impunere atacate a fost stabilită și individualizată în sarcina sa obligația de a plăti suma totală de 912.271 lei reprezentând contribuții datorate F. și accesorii.
Arată că actele atacate sunt nelegale și se impune anularea lor pentru următoarele considerente:
1. D. de impunere sunt emise de un organ necompetent, C. N. de A. de
S. nu are competența legală de stabili și a individualiza obligații de plată constând în contribuții la F. ci doar de a realiza pe calea executării silite aceste sume. Arată că, diferența dintre stabilirea unei obligații de plată și realizarea prin executare silită a unei obligații de plată este evidentă și rezultă cu claritate din dispozițiile C. de procedură fiscală, dreptul comun în materia administrării impozitelor, taxelor și contribuții lor.
De altfel, după cum rezultă chiar din cuprinsul art. 39 din N. aprobate prin O. nr. 6., executarea silită nu include si stabilirea obligației de plată.
Prin Decizia de soluționare a contestației se arată că art. 307 din L. nr.
9. instituie în competența caselor de asigurări competența de a constata și sancționa contravențiile prevăzute de art. 305 și 306 din același act normativ. Solicită a se avea în vedere faptul că actele emise de către pârâtă si contestate nu sunt procese verbale de constatare si sancționare contravenționale iar sumele stabilite nu sunt amenzi contravenționale.
Pe de altă parte, competența de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor revine în general A.-ului prin organele sale. Conform prevederilor art. 32, al. 2 Cod procedură fiscală, în cazul contribuțiilor sociale se poate stabili o altă competență specială de administrare prin hotărâre a G. O astfel de hotărâre prin care să se instituie competenta caselor de asigurări pentru stabilirea si individualizarea obligațiilor de plată fată de F. nu există. După cum se știe, necompetența materială este de ordine publică, orice act emis cu încălcarea unor norme de ordine publică fiind nul absolut.
2. Emiterea "din oficiu" a deciziilor de impunere este nelegală
Conform dispozițiilor art. 83, al. 4 Cod procedură fiscală, nedepunerea declarației dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a obligațiilor de plată. S. din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației.
Reclamantul arată că nu a fost niciodată notificat cu privire la obligația de a depune declarație si, implicit, cu privire la depășirea termenului legal de depunere a declarației. O. pârâtei de a notifica și de a nu proceda la impunere din oficiu în lipsa notificării rezultă nu numai din dispoziția legală invocată anterior dar și din dispozițiile cu caracter general ale art. 7 Cod procedură fiscală.
3. Greșita aplicare a prevederilor art. 257 din L. nr. 9. (invocat ca si temei de drept al D. de impunere) conform dispozițiilor art. 257, al. 1 din L. nr. 9., persoana asigurată are obligația de a plăti. O contribuție lunară pentru asigurările de sănătate care este stabilită sub forma unei cote aplicabile asupra veniturilor prevăzute la al. 2, lit. a - f. Conform dispozițiilor art. 257, al. 7, obligația virării contribuției revine plătitorului de venit, respectiv asiguratului.
Concluzia care se impune din analiza acestor texte legale este că obligația de plată, în situația în care o persoană realizează venituri și din salarii și din activități independente, nu se stabilește asupra ambelor surse de venit. D. legiuitorul ar fi înțeles să prevadă acest lucru ar fi făcut-o expres prevăzând cumulativ veniturile asupra cărora se aplică procentul de contribuție. De asemenea, ar fi prevăzut obligația virării cumulativ în sarcina plătitorului de venit si a asiguratului și nu alternativ, în sarcina plătitorului de venit, respectiv asiguratului.
4. Greșita aplicare a dispozițiilor art. 259. al. 7 din L. nr. 9.
(invocat ca si temei de drept al D. de impunere). Dispozițiile art. 259, al. 7 din L. nr. 9. sunt aplicabile persoanelor care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției dar reclamantul poate face această dovadă
(conform adeverinței nr. 226/(...) emise de I. C. de U. și T. R.). Prin urmare, reclamantul este o persoană care are obligația de a se asigura și este asigurat, angajatorul virând contribuția prevăzută de lege.
5. Calculul greșit al creanței stabilite si individualizate în sarcina reclamantului: O. de plată accesorii au fost stabilite în sarcina reclamantului prin raportare la termenele de plată a impozitului pe veniturile din activități independente (art. 53 și 54 Cod fiscal). În cuprinsul Legii nr. 9. nu există nicio dispoziție în acest sens, dispozițiile art. 257, al. 5, lit. b din acest act normativ referindu-se la plăți trimestriale, fără nicio altă mențiune.
Autoritatea pârâtă arată în decizia de soluționare a contestației că prin O. nr. 2. și nr. 6. se stabilesc termene de plată prin raportare la termenele de plată a impozitului pe veniturile din activități independente dar o astfel de reglementare contravine dispozițiilor art. 111, al. 1 Cod procedură fiscală conform cărora termenele de plată a creanțelor fiscale sunt cele stabilite prin C. F. sau prin legile care le reglementează. O. nu sunt legi prin care se reglementează creanțe fiscale având în vedere principiul constituțional al legalității impunerii (art. 139, al. 1 din Constituția României).
La data de 19 ianuarie 2012 reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a art. 8, al. 1 și 4 și art. 35, al. 1 din N. metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. național unic de asigurări sociale de sănătate aprobate prin O. P. C. N. de A. de S. nr. 6., și solicită a se constata că soluționarea pe fond a cauzei depinde de legalitatea art. 8, al. 1 și 4 și art. 35, al. 1 din N. aprobate prin O. nr. 6..
Arată că litigiul dedus judecății are ca obiect soluționarea acțiunii în contencios fiscal promovată împotriva unei decizii de soluționare a contestației și a deciziilor de impunere prin care a fost stabilită și individualizată obligația de a plăti suma totală de 912.271 lei reprezentând contribuții datorate F. și accesorii.
Atât în fața organului de soluționare a contestației cât și în fața instanței de contencios fiscal, reclamantul a invocat două aspecte deosebit de importante: - calcularea greșită a creanțelor fiscale accesorii prin raportare la termenele de plată a creanțelor fiscale principale; - necompetența C. de A. de S. de a stabili și individualiza creanțe fiscale în sarcina subsemnatului prin emiterea de D. de impunere;
Din cuprinsul dispozițiilor art. 8, al. 1 și 4 din N. aprobate prin O. nr.
6. rezultă că obligațiile de plată față de F. se calculează în funcție de veniturile declarate estimativ (conform art. 53 Cod fiscal) și de cele stabilite prin decizia de impunere anuală.
Termenul de plată a contribuției este "trimestriaf" (conform art. 257, al.
5, lit. b din L. nr. 9.), "data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru" și "în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere". Este astfel evident că atât modalitatea efectivă de calcul a contribuției cât si termenele de plată sunt de fapt stabilite prin N. aprobate prin O. nr. 6. si nu prin L. nr. 9512006.
Conform dispozițiilor art. 111, al. 1 Cod procedură fiscală, "creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de C. fiscal sau de alte legi care le reglementează". În speță, contribuția la F. este reglementată prin L. nr. 9. care nu reglementează nici modalitatea efectivă de calcul a contribuției și nici termenele de plată.
Reglementarea efectivă a modului de calcul a unei contribuții bugetare si a termenelor de plată a unei asemenea contribuții se poate realiza exclusiv prin lege iar un act administrativ, chiar dacă are caracter normativ, nu este lege în sensul art. 139, al. 1 din Constitutia României.
Importanța termenului de plată a contribuției este evidentă din perspectiva faptului că, raportat la acest termen se analizează momentul de la care încep să curgă creanțele fiscale accesorii stabilite pe zile și/sau pe luni. Din moment ce modul de calcul a creanței fiscale principale și termenul de plată nu au fost stabilite în mod legal, este evident că nici modul de calcul a creanțelor fiscale accesorii nu poate fi legal.
2. Conform dispozițiilor art. 35, al. 1 din N. aprobate prin O. nr. 6., "În conformitate cu art. 215, al. 3 din lege și art. 81 din C. de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată fată de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 al. 4, decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A..
2.1 Conform dispozițiilor art. 215, al. 3 din L. nr. 9., "persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile fată de fond". După cum se poate lesne observa, acest text legal nu instituie în favoarea CAS competența de a stabili și individualiza creanțe fiscale prin emiterea de decizii de impunere.
De asemenea, art. 81 Cod procedură fiscală se referă la depunerea declarațiilor și nu la stabilirea și individualizarea creanțelor fiscale prin decizii de impunere. S. impozitelor, taxelor și contribuțiilor este reglementată prin dispozițiile art. 85 - 90 Cod procedură fiscală iar din dispozițiile art. 85, al. 1 si art. 86 rezultă cât se poate de clar că există două modalități distincte de stabilire a obligațiilor de plată - declarația si decizia de impunere.
2.2 Dispozițiile Legii nr. 9. instituie competența C. și CAS de a aplicat măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile C. de procedură fiscală, fără a institui competenta acestor organe de a stabili si individualiza sumele cuvenite fondului prin decizii de impunere. În acest sens, sunt dispozițiile art. 216, al. 1 din L. nr. 9. conform cărora "în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., denumită în continuare A., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței G.ului nr. 9. privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare" .
2.3 Dispozițiile Legii nr. 9. conferă C. competența de emitere a N. privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice (art. 261, al. 2 și 4 din L. nr. 9.) dar nu îi conferă competența de emitere a unor Norme privind stabilirea și individualizarea sumelor de plată prin decizii de impunere.
2.4 Conform dispozițiilor art. 261, al. 4 din L. nr. 9., "În cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanta G.ului nr. 9., republicată, cu modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordin al președintelui C., cu avizul consiliului de administrație".
D. acest aviz al C. de A. al C. ar fi existat la data emiterii O.ui nr. 6., el trebuia să fie menționat în preambulul său conform dispozițiilor art. 43. al. 4 din L. nr. 2412000 (republicată). Avizul prevăzut de art. 261, al. 4 din L. nr.
9. este unul conform anterior iar lipsa sa constituie un motiv de nulitate absolută 1.
2.5 Diferența dintre stabilirea unei obligații de plată și realizarea prin executare silită a unei obligații de plată este evidentă și rezultă cu claritate din dispozițiile C. de procedură fiscală, dreptul comun în materia administrării impozitelor, taxelor și contribuții lor.
De altfel, după cum rezultă chiar din cuprinsul art. 39 din N. aprobate prin O. nr. 6., executarea silită nu include si stabilirea obligației de plată.
3. După cum se știe, L. nr. 554/2004 nu precizează care anume sunt condițiile legalității actului administrativ dar, conform literaturii de specialitate", acestea sunt în număr de cinci și, pentru ca un act administrativ să fie legal, ele trebuie îndeplinite cumulativ: - actul administrativ să fie emis în conformitate cu litera și spiritul Constituției; - actul administrativ să fie emis în litera și spiritul legilor și a ordonanțelor; - actul administrativ să fie emis pe baza tuturor actelor organelor administrației publice care sunt superioare organului administrativ emitent;
- actul administrativ să fie emis de organul administrativ numai în limitele competenței sale; - actul administrativ să fie emis în forma și cu procedura prevăzute de lege;
După cum rezultă din motivele invocate pe calea prezentei excepții, actul criticat pentru nelegalitate nu îndeplinește patru din aceste cerințe: - contravine dispozițiilor art. 139, al. 1 din Constituția României (prima cerință); - contravine Legii nr. 9. adăugând la ea (a doua și a treia cerință); - a fost emis în lipsa avizului conform anterior al C. de A. al C. (a cincea cerință);
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 21 februarie 2012 C. N.
DE A. DE S. solicită respingerea excepției de nelegalitate invocată de reclamant în dosarul mai sus menționat și menținerea ca legale și temeinice a dispozițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) și alin. (4) și ale art. 35 din O. P. C. nr. 6. pentru aprobarea N. metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificări și completări, din următoarele motive:
1. Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de reclamant, respectiv nelegalitatea art. 8 alin. (1) și alin. (4) și art. 35 din O. președintelui C. nr. 6. pentru aprobarea N. metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, solicită respingerea acestor motive ca neîntemeiate, fată de următoarele considerente:
Potrivit art. 27 alin. (1) din O. nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, aprobată prin L. nr. 6., cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004 activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate, precum și alte contribuții datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entități le asimilate angajatorului, sunt în competenta M. Finanțelor P. și a unităților sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar.
Începând cu aceeași dată, potrivit prevederilor art. 38 alin. (1) din O. G. nr. 86/2003, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajat, asigurate pe baza de declarație sau contract de asigurare la sistemul de asigurări sociale de sănătate, activitatea de colectare a contribuțiilor a rămas în sarcina C. prin casele de asigurări de sănătate.
C. creanțelor fiscale, este reglementată de prevederile T. V. - C. creanțelor fiscale, al C. de procedură fiscală, care prin prevederile art. 110 alin. (2) arată că acestea se realizează în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu.
Potrivit N. metodologice de aplicare a C. de procedură fiscală, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. Aceste titluri pot fi: decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii; declarația fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligațiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de către plătitor, potrivit legii, etc.
Articolul 208 din L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, prevede că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați, având ca și obiective: protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a F.ui național unic de asigurări sociale de sănătate (F.), având la bază unele principii, dintre care și cel al solidarității și al subsidiarității în colectarea și utilizarea fondului și participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea acestuia.
În conformitate cu art. 209 alin. (2) și (3) din actul normativ mai sus invocat, constituirea fondului se face din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, suportată de asigurați, de persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse - donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului C. N. de A. de S. și al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii. Gestionarea fondului se face, în condițiile legii, prin C. N. de A. de S., prin casele de asigurări sociale de sănătate județene și a municipiului B., prin C. A. de S. a A., O. P., S. N. și A. J. și prin C. A. de S. a M. T., C. și T. până la reorganizarea acesteia.
În conformitate cu art. 215 și 216 din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.
De asemenea, persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații, precum și persoanele care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin fată de fond și dovada plătii contribuțiilor.
În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O. nr. 9212003 privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, art. 216 din L. nr. 9. face trimitere directă la dispozițiile O. nr.
9. privind C. de procedură fiscală, la stabilirea măsurilor ce se impun pentru ca C., prin casele de asigurări de sănătate sau persoane fizice ori juridice specializate să procedeze la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și a majorărilor de întârziere în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului de către persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către A.
Conform dispozițiilor art. 141 alin. (1) din C. de procedură fiscală, cu modificările și completări le ulterioare, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor codului de procedură fiscală de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu. Astfel, O. președintelui C. nr. 6. a fost emis de C. N. de A. de S. (C.) pentru aprobarea N. metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul dispozițiilor arte 211 alin. (3), arte 213 alin. (3) și (4), arte 216, arte 256-260, arte 261 alin. (2) și (4) și ale art. 281 alin. (2) din L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, și ale arte 7, ale arte 17 alin. (5) și ale arte 18 pct. 36 din Statutul C. N. de A. de S., aprobat prin H. de G. nr. 9..
În acest context, se poate observa că, C. a respectat prevederile art. 139 alin. (1) din Constituție, Legii nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv prevederile art. 261 alin. (4) din L. nr. 9., privind elaborarea normelor aprobate prin ordin al președintelui C., cu avizul consiliului de administrație, prin H. C. de administrație nr. 2., anexată la prezenta întâmpinare.
Prin urmare, faptul că, în cuprinsul "art. 8 alin. (1) și alin. (4) și al art. 35 din O. P. C. nr. 6., cu modificările și completările ulterioare, se stipulează: - contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru; - diferențele rămase de achitat, calculate În raport cu decizia de impunere anuală, se plătesc În termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează majorări de întârziere; - titlul de creanță îl constituie decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, nu este de natură a reprezenta o adăugare la lege sau nerespectare a legii, astfel cum în mod eronat susține reclamantul.
Prevederile art. 8 alin. (1) și alin. (4) și ale art. 35 din O. președintelui
C. nr. 617/2006, cu modificările și completările ulterioare, supuse analizei din punct de vedere al legalității, nu trebuie interpretate individual, ci trebuie avute în vedere și competențele atribuite C. și caselor de asigurări de sănătate în aplicarea măsurilor de executare silită, competențe ce se încadrează în dispozițiile cuprinse în O. nr. 9. și care raportat la dispozițiile legale în baza cărora au fost emise, respectiv cele ale Legii nr. 9., nu pot fi considerate că adaugă la lege sau că nu se respectă legea.
În conformitate cu mi. 79 din OG nr. 9. privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligați să conducă evidente fiscale, potrivit actelor normative in vigoare.
Protocolul mai sus menționat a fost înregistrat în evidențele C. cu nr. P
5282/(...), iar în evidențele A. cu nr. 95896/(...). Obiectul acestui Protocol îl constituie furnizarea de către A. date cu privire la: - persoanele care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură care sunt impozitate conform Legii nr. 57112003 privind C. F., cu modificările și completările ulterioare; plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la F. național unic de asigurări sociale de sănătate (F.), pentru persoanele fizice care au calitatea de angajat.
. date sunt transmise de către A. către C., in scopul exercitării atribuțiilor legale ale acesteia, respectiv in vederea stabilirii calității de asigurat a acestor persoane.
Astfel, A., prin intermediul structurilor de profil subordonate, furnizează lunar către C. în suport electronic baza de date cu privire la: - veniturile realizate din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură plata contribuțiilor la F. de către angajatori.
În subsidiar, învederează instanței de judecată că pe rolul C. de A. C.,
Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a aflat dosarul nr. (...) având ca obiect excepția de nelegalitate invocată din oficiu de Tribunalul Maramureș, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 623/(...), în contradictoriu cu instituția noastră a art. 35 din O. P. C. nr. 6. pentru aprobarea N. metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. național unic de asigurări sociale de sănătate.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de reclamantul L. M. și să mențineți ca legale și temeinice dispozițiile cuprinse la art. 8 alin. (1) și alin. (4) și ale art. 35 din O. președintelui C. nr. 6. pentru aprobarea N. metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin deciziile de impunere din oficiu nr.353337/1 și 3. emise la data de 19 septembrie 2011 de către pârâta C. DE A. DE S. C. s-a stabilit că reclamantul L. M. datorează la F. pentru perioada 2006-2011, cu titlu de contribuții, suma de 591.556 lei și accesorii în sumă de 320.715 lei, contribuțiile fiind stabilite în raport de veniturile din profesii liberale și comerciale desfășurate de către reclamant în perioada amintită.
Apreciind că deciziile emise de către pârâtă sunt nelegale, reclamantul a înțeles să le conteste; prin decizia nr.E 300 din data de (...), pârâta respinge contestația reclamantului menținând în întregime actele administrativ fiscale contestate.
1. Prealabil soluționării fondului cauzei, Curtea va analiza excepția de nelegalitate invocată de către reclamant.
1.1 Obiectul excepției de nelegalitate îl constituie dispozițiile art. 35 din N. Metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate F.ui N. Unic de A. S. de S. aprobate prin O. nr. 6., emis de C. N. de A. de S., text care are următorul cuprins:
(1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din C. de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A.
(2) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Sub aspectul criticilor de nelegalitate aduse, Curtea constată că prin textul precitat nu se adaugă la lege, în sensul că nu se extinde competența CAS privind emiterea de decizii de impunere care la scadență au valoarea de titlu executoriu în baza cărora se poate declanșa urmărirea silită și care atrage astfel procedurile și mecanismele de executare ale statului.
Astfel, conform art. 2 alin. 9 din L. nr. 9., asistența de sănătate publică este garantată de stat si finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul F.ui național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.
Din economia dispozițiilor art. 216 rezultă că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., denumita in continuare A., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere in condițiile Ordonanței G.ului nr. 9. privind C. de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că
C. N. de A. de S. este abilitată de L. nr. 9. să aibă calitate de organ emitent al deciziei de impunere pentru creanțele cu titlu de contribuții la F. național unic de asigurări de sănătate și, totodată, de organ execuțional, respectiv de a proceda la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere în condițiile prevăzute de legea procesual fiscală.
Prin urmare, teza de la care pornește autorul sesizării, conform căreia pârâta nu are recunoscută posibilitatea de a invoca prevederile art. 83 alin.
4 din C. de procedură fiscală pentru a stabili din oficiu obligațiile datorate la fond și a emite decizii de impunere, este nefondată.
Măsurile de executare silită pentru care este abilitată C. conform art. 216 din L. nr. 9. se pot întreprinde doar dacă există un titlu executoriu formal valabil și în fond temeinic.
Ca atare, prevederea din textul art. 35 din N. Metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate F.ui N. Unic de A. S. de S. aprobate prin O. nr. 6., emis de C. N. de A. de S. conform căreia C. este abilitată să emită decizii de imputare care la scadență au valoare de titlu executoriu nu modifică dispozițiile legale mai sus analizate ci doar explicitează modalitatea concretă de realizare și drept urmare este legală.
1.2. Cât privesc dispozițiile art. 8 alin.1 și 4 din Norme, Curtea constată că și în privința acestora excepția este nefondată.
Astfel, conform dispozițiilor legale enunțate anterior, (1) Contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru.
(4) Diferențele rămase de achitat, calculate în raport cu decizia de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează majorări de întârziere.
Potrivit art.257 alin.5 lit.b din L. nr.9., termenul de plată a contribuției este trimestrial.
Se poate lesne observa că dispozițiile cuprinse în Norme nu fac decât să expliciteze termenul de plată stabilit în L. nr.9., arătând în concret că trimestrial înseamnă până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru.
1.3. După cum rezultă din înscrisul existent la fila 112, C. N. de A. de S., prin hotărârea nr.21 din data de 20 iulie 2006, a avizat N. metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat respectiv asigurat fără plata contribuției precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F., susținerile contrare fiind nefondate.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 4 alin. 1 din L. nr.554/2004, Curtea va aprecia excepția invocată ca fiind nefondată și ca atare urmează să o respingă.
2. Contribuția de asigurări sociale de sănătate având ca bază legală L.
9. reprezintă una din contribuțiile sociale obligatorii pe care angajații le datorează.
Contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată în temeiul Legii
9. nu se asimilează noțiunii de contribuție profesională obligatorie.
Această taxă intră în categoria contribuțiilor profesionale obligatorii a căror deductibilitate se realizează în limita prevăzută de art.48 alin.5 lit.n din C. fiscal. Totodată, asigurarea voluntară de sănătate complementară sau suplimentară este menită să asigure, să acopere riscurile individuale în situații speciale și/sau pe lângă serviciile oferite de asigurările sociale de sănătate.
Trebuie remarcat însă că, potrivit legii, încheierea unei asigurări voluntare de sănătate, nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurări sociale de sănătate.
Prin urmare, prevederile art.208 din L. 9. consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
O. virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente.
Curtea reține că din această perspectivă, pârâta a realizat o corectă aplicare a prevederilor art.256, 208, 215, 257, 259 din L. 9..
Reclamantul a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile. Reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de depunere a declarațiilor prevăzute atât de OG 9. și art.215 din L. 9., iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul prev.art.83 alin.4 din OG 92/2002.
Chiar dacă reclamantul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările publice de sănătate, ar fi avut, în temeiul legilor organice care au reglementat sistemul de asigurări sociale de sănătate, obligativitatea de a contribui la fondul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate.
Mai mult, drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul cadru, așa cum stipulează art.217 din L. 9.. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în M. O. atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicarea a cestuia.
Ca atare, nerecunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora ele se calculează, ar contraveni principiului nemo censetur ignorare lege.
O. de plată se naște la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare.
Prin urmare, nu se poate admite că reclamantul ar putea fi ținut numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă.
Atâta timp cât reclamantul nu putea invoca necunoașterea legii, falsa reprezentare asupra prevederilor legale în ceea ce privește obligația principală de a contribui la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, el nu avea posibilitatea de a se prevala de eroarea de drept și anume de falsa reprezentare a realității în ceea ce privește modul de calcul al accesoriilor care însoțesc obligația principală.
Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. . obiective se realizează pe baza principiului solidarității și subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor precum și în temeiul principiului participării obligatorii la constituirea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că obligativitatea asigurării și contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, trebuie analizată în legătură cu un alt principiu care stă la baza acestui sistem și anume, principiul solidarității (decizia CC 705/(...), 1011/(...)).
Curtea Constituțională a statuat de asemenea că sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie.
Prin urmare, în mod corect s-a stabilit că încheierea contractului de asigurare are doar valoare administrativă, de luare în evidență, dobândirea calității de asigurat realizându-se în temeiul legii și nu în virtutea contractului.
Obținerea calității de asigurat despre care vorbește art.259 alin.7 din L. 9. se referă doar la raporturile dintre C. de A. și asigurat, neavând relevanță asupra obligativității plății contribuției.
Prin urmare, organul fiscal putea emite decizia de impunere din oficiu, întrucât, potrivit art.216, 259 alin.7, 261 din L. 9., Casele de A. de S. au abilitarea legală de a proceda la recuperarea sumelor restante datorate fondului și a majorărilor de întârziere aferente în condițiile OG 9..
Curtea reține, de asemenea, că art.257 alin.2 din L. nr.9., stabilește obligativitatea achitării contribuției persoanei asigurate calculată asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente, veniturilor din agricultură și silvicultură ce se supun impozitului pe venit, indemnizațiilor de șomaj și veniturilor din pensii.
Rezultă, așadar, că toate persoanele care realizează venituri din activități independente au obligația legală de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate calculată asupra veniturilor realizate, iar persoanele care au obligația de a se asigura trebuie să facă dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă de prescripție, legiuitorul nefăcând nici o distincție după cum persoana care realizează venituri din activități independente este sau nu și salariat, susținerile contrare fiind nefondate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind nefondată iar în temeiul dispozițiilor legale enunțate anterior o va respinge și va menține în întregime actele administrative contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamantul L. M.
Respinge acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul L. M. domiciliat în C.-N., str.A. nr.40, ap.2 în contradictoriu cu pârâții C. DE A. DE S. C. cu sediul în C.-N. str.C. nr.5, jud.C. și P. C. N. DE A. DE A. DE S., având ca obiect anulare act administrativ decizia nr. E300/(...) emise de pârâtă și a deciziilor de impunere nr.353337/1 și 3. și excepția de nelegalitate a art.8 alin.1 și 4 și art. 35 alin.1 din N. metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. N. unic de asigurări sociale de sănătate aprobate prin O. P. C. N. de A. de S. nr.6. invocată de reclamant.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER M. S. L. F. red.M.S./A.C.
5 ex. - (...)
