Sentința nr. 170/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 170/2012
Ședința 06 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. I. GREFIER : M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată reclamantul BEN H. A. în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C. având ca obiect litigiu privind regimul străinilor .
Dezbaterea cauzei s-a făcut cu participarea reprezentantului P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, doamna procuror A. S.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Handra L. în reprezentarea intereselor reclamantului cu împuternicire avocațială aflată la fila 22 din dosar, consilier juridic M. L. în reprezentarea intereselor pârâtului, cu delegație de reprezentare aflată la fila 11.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă. Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează înscrisuri.
La data de (...) se înregistrează din partea pârâtului - întâmpinare prin care se solicită respingerea contestației formulate ca neîntemeiată.
C., din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din L. nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul pârâtei depune note de ședință însoțite de înscrisuri și solicită instanței amânarea pronunțării în vederea depunerii cu titlu de practică judiciară o hotărâre pronunțată de către C. de A. B.
Nemaifiind alte cereri de formulat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii apreciind că motivul invocat în susținerea cererii de amânare a pronunțării nu este necesar în soluționarea cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea contestației, anularea D. de returnare, reclamantul este înscris în anul complementar, singurul scop al șederii este finalizarea studiilor. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea contestației pentru motivele expuse prin întâmpinare și în considerarea hotărârii pronunțate de către C. de A. B., instanță cu o mai mare experiență și un număr mai mare de cauze cu acest obiect.
Se mai arată că această cauză diferă de toate celelalte, după 5 ani reclamantul se află tot în anul 4 complementar la UMF, respectiv repetă anul 4 de studii.
Instanța solicită părții litigante să precizeze cât de previzibilă putea fi modificarea dispozițiilor art.58 OUG nr.194/2000, care au avut loc în 2011, la momentul în care acesta și-a formulat cerere pentru acordarea dreptului de ședere.
Reprezentantul pârâtului arată că modificarea dispozițiilor art.58 a avut loc în august 2011, dreptul de studii nu este unul absolut, reclamantul se află în R. din anul 2006.Măsura dispusă de ORI nu încalcă acest principiu al neretroactivității care își are geneza în Constituție. Se invocă de asemenea hotărârea pronunțată de către C. de A. B.
Mai arată că prezibilitatea a existat întotdeauna, dispozițiile art.58 din OUG nr.194/2000 conținea o prevedere conform căreia repetarea unui an de studiu constituie în mod direct motiv de respingere.
La solicitarea instanței se mai arată că aceasta nu împiedică reclamantul să formuleze o nouă cerere, care în esență este o altă solicitare de viză de studiu, aspect care comportă o altă discuție. Este o reașezare pe alte poziții, o situație consecventă, acest domeniu de studii. A. hotărâre pronunțată de către C. de A. B. a început sub imperiul legii vechi.
Se arată că repetarea unui an de studiu a apărut în Ordonanță, această ultimă modificare transpune o Directivă europeană, măcar din domeniu incident avea posibilitatea să prevadă că va urma o modificare care să stopeze șederea în R..
Pe fondul cauzei în susținerea poziției procesuale solicită instanței să facă raportare la decizia pronunțată de către C. de A. B. instanță cu o mai mare experiență și un număr mai mare de cauze cu acest obiect.
Reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C. arată că în cursul acestei zile i-a fost înmânată hotărârea, Curții de A. B., pe care o aduce pârâtul ca
și argument principal în susținerea poziției procesuale; hotărâre în care starea de fapt este distinctă de cea din prezenta cauză. În fapt și drept aceste două cauze sunt diferite, dacă în dosarul Curții de A. B. soluționat la data de 29 februarie 2012 este vorba de o persoană care ședea ilegal în R.. În cazul de față reclamantul nu s-a aflat în această situație deoarece el a depus o cerere de prelungire în termenul în care avea drept de ședere. În dosarul Curții de A. B., reclamantului îi încetase dreptul de ședere, avea o ședere ilegală în țară în aceste condiții a solicitat prelungirea unui drept de ședere. Mai mult de atât temeiul de drept al acestei acțiunii sunt dispozițiile art.11,50,51, 52 și de abia în cel din urmă caz dispozițiile art.58 din OUG nr.194/2000.
Pe fondul cauzei solicită admiterea contestației deoarece decizia de returnare este nelegală, în anul 2006 contestatorul nu avea posibilitatea de a prevedea aceste aspecte; ne aflăm în prezența încălcării neretoactivității. Mai mult de atât motivele deciziei de returnare exced cadrului de competență a pârâtului.
În replică, reprezentantul pârâtului arată că nu există motivarea dacă străinul îndeplinește toate condițiile, i se prelungește șederea. Argumentul suplimentar constă că durata inițială a fost apreciată ca fiind primul an de studii.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată reclamantul BEN H. A. în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C. a solicitat admiterea contestației împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul R. nr.1544555 din (...) emisă de pârâta și prelungirea dreptului de ședere al reclamantului cu emiterea permisului de ședere temporară în condițiile legii având ca scop al șederii studiile.
Arată că este cetățean al Republicii Tunisia, student la U. de M. și F.
C., F. de farmacie în anul IV complementar, secția franceză forma de învățământ de zi.
În fiecare an, conform prevederilor OUG nr.194/2002 străinii care beneficiază de o viză de ședere temporară trebuie să prezinte O.ui Român pentru I. documentele justificative care atestă scopul șederii în R..
În cazul reclamantului, fiind vorba de șederea pentru studii, având un contract de studii cu U. de medicină și F. I. H. din C.-N. înscris fiind la universitate în baza unei taxe anuale pentru studii, printre documentele care sunt necesare prelungirii dreptului de ședere este și adeverința eliberată de UMF dovada a înscrierii în anul universitar pentru care se prelungește viza.
A achitat în totalitate taxa de școlarizare la data de 11.10.201, respectiv pentru anul universitar 2011-2012, fiindu-i aplicată viza anuală în carnetul de student.
Arată că U. de M. și F. nu a luat o măsură administrativă împotriva acestuia, în sensul exmatriculării pentru repetarea anului III de studii. D. această instituție avea dreptul să înceteze raporturile administrative cu reclamantul sau să pună în discuție criteriile de performanță necesare a fi îndeplinite pentru dobândirea calității de student, păstrarea acestei calități.
Consideră că motivarea pârâtei este ambiguă, univalentă și lapidară, o judecată de valoare emisă de o instituție care nu are de-a face cu sistemul de învățământ universitar, având vagi tangențe administrative cu unitățile de învățământ, să fie determinantă în refuzul de a prelungi dreptul de ședere.
Îndeplinirea condițiilor proforma și imperative ale Legii străinilor s-a făcut în măsura în care, fără a fi îndeplinite aceste condiții nu era posibilă înaintarea dosarului spre soluționare către O.R.I. C., aceștia neprimind un dosar incomplet.
Este de remarcat că, în motivarea deciziei, O.R.I. C. nu face vorbire că nu ar îndeplini condițiile de ședere pe teritoriul R., recunoscând implicit acest drept, ci face o mențiune pe care o găsesc ciudată, aceea că era într- un fel obligat, fără a ține seama de absolut nici un alt element străin care putea să intervină, la finalizarea studiilor într-o anumită perioadă prescrisă de timp.
Afirmația că, durata necesară absolvirii a fost depășită (durată pentru care, ar fi primit înscrierea la studii), drept urmare nu se încadrează în criteriile de performanță i se pare abuzivă și forțată.
Prin întâmpinare (f.22-25) pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S.
PENTRU I. AL J. C. a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată susținând în esență că reclamantul se află sub incidența art.58 alin.11 din OUG nr.194/2002. Apoi, s-au depus note de ședință prin care s-au detaliat concluziile asupra caracterului de neretroactivitate al măsurii administrative și s-a invocat ca și practică inițială o hotărâre pronunțată de C. de A. B. în dosar nr.(...) unde s-a constatat netemeinicia unei acțiuni formulată de o altă persoană însă cu un obiect identic.
Analizând contestația formulată prin prisma probatoriului administrat, a susținerilor și apărărilor exprimate de părți și a prevederilor legale incidente evidențiază următoarele :
Pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C. a emis decizia de returnare de pe teritoriul R. nr.1544555 din (...) (f.5) împotriva reclamantului Ben H. A. reținând incidența prevederilor art. 58 alin 11 din OUG nr. 194/2002, iar în fapt împrejurarea că durata necesară absolvirii studiilor excede perioadei de studii acordată inițial odată cu acceptarea înscrierii în sistemul românesc de învățământ iar repetarea anilor de studii nu se încadrează în criteriile de performanță.
Urmare a înregistrării cererii de prelungire a dreptului de ședere în R. în scop de studii, ofițerul de imigrări desemnat a constatat că reclamantul se află sub incidența art. 58 alin. 1^1 din O.U.G. nr. 194/2002 care stipulează următoarele: "străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an." C. neîndeplinite condițiile de prelungire a dreptului de ședere în R. cererea a fost refuzată, iar această operațiune a fost urmată de emitere D. de returnare de pe teritoriul R., în conformitate cu prevederile art. 52 din O.U.G. nr. 194/2002.
Aplicarea prevederilor art. 58 alin. 1^1 din O.U.G. nr. 194/2002 de către autoritatea pârâtă apare ca fiind eronată iar aserțiunile acesteia referitoare la neretroactivitate aplicate prin similitudine eronate .
Susținerea pârâtei potrivit căreia o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare , adică în domeniul ei propriu de aplicare este corectă însă aplicarea sa în ipoteza analizată relevă o eroare de raționament.
Este indeneabil că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi însă aceasta rămâne valabil cu privire la norma de drept în sine nu și cu privire la aplicarea sa .
O normă chiar declarată constituțională urmare a verificării incidenței art. 15 din Constituție nu poate fi aplicată în concret unor situații, raporturi drepturi născute anterior intrării în vigoare a acesteia.
Viza de lungă ședere permite străinilor intrați pe teritoriul R. să solicite prelungirea dreptului de ședere temporară și să obțină un permis de ședere potrivit art.24 alin.1 lit.e și alin.2 din OUG 194/2002, iar condițiile concrete de acordare a dreptului prevăzut de actul normativ indicat pentru reclamant sunt cele dina art .58 din OUG 194/2002
Străinii intrați în R. pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de ședere, astfel:… în cazul studenților sau elevilor, pentru perioade succesive de până la un an, dacă: sunt înscriși la studii la o instituție de învățământ de stat ori particulară, acreditată sau autorizată provizoriu potrivit legii, forma învățământ de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat; dovedesc că și-au achitat taxele de studii; fac dovada mijloacelor de întreținere, în cuantum de cel puțin salariul minim net pe economie, pe perioada valabilității permisului de ședere.
Înscrisurile comunicate instanței de autoritatea pârâtă relevă că reclamantul îndeplinea la data formulării cererii toate aceste condiții pentru a i se acorda prelungirea dreptului de ședere.
Textul invocat ca fiind incident de autoritatea pârâtă prevede că străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an.
Pertinentă este și aserțiunea reclamantului potrivit căreia sintagma, perioadă inițială, introdusă prin L. nr.157/2011, se referă la perioada minimă pentru finalizarea studiilor.
Interpretarea coroborată a tuturor textelor legale menționate relevă că norma nouă nu este incidentă în ceea ce îl privește pe reclamant întrucât textul vizează ipoteza în care străinii nu au absolvit studiile în sensul de finalizare a acestora .
Instanța apreciază ca fiind corectă susținerea reclamantului potrivit căreia prevederea expresă a modului succesiv de prelungire a dreptului de ședere nu face decât să confirme faptul că fiecare prelungire solicitată în temeiul aceleiași vize de lungă ședere constituie un efect al acesteia și trebuie analizată prin prisma legii aplicabile actului juridic care a generat-o, textul care reglementează posibilitatea acordării în mod repetat și succesiv a dreptului de ședere justificând o astfel de interpretare .
Referatul întocmit în ceea ce îl privește pe reclamant relevă că în raport de data acordării dreptului de lungă ședere, (...), scopul acordării acestui drept nu a fost epuizat, astfel că verificarea îndeplinirii condițiilor se raporta doar la art. 58 din OUG 194/2002.
Reclamantul nu se află în ipoteza în care trebuia să fi absolvit studiile însă nu le-a absolvit astfel că art.58 alin.1¹ nu îi este aplicabil acestuia și nu poate constitui temei legal pentru decizia de respingere a prelungirii dreptului de ședere.
Actul administrativ fundamentat pe un temei de drept ce se dovedește a nu fi incident în materia supusă analizei autorității investite cu soluționarea cererii apare ca fiind lipsit de temei de drept și ca a tare afectat de nulitate acesta fiind un motiv pentru care instanța să anuleze actul administrativ, prin prisma condițiilor legale de validitate ale actelor administrative.
Autoritatea pârâtă a invocat că aplicarea legii în maniera adoptată de ea se intervine pentru a nu permite străinilor să utilizeze în mod fraudulos scopul de studii pentru o formă mascată de migrațiune însă această afirmație nu a fost confirmată de actele prezentate, acestea relevând că în tot intervalul de timp scurs de la acordarea dreptului de lungă ședere reclamantul a frecventat cursurile universității care a emis actul în baza căruia a fost acordat dreptul .
Nu poate fi acceptată teza susținută de către pârâtă prin raportare la practica judiciară în speță la sentința pronunțată de C. de A. B. în dosar nr.(...) întrucât se evidențiază o altă stare de fapt în raport de cea dedusă judecății, emiterea deciziei de returnare fiind consecința încălcării altor dispoziții legale, iar în prezenta speță ne aflăm în prezența unui refuz de prelungire a dreptului de ședere întemeiat pe art.58 alin.1/1 din OUG nr.194/2002 și drept urmare emiterea deciziei de returnare.
Considerentele evidențiate au relevat că este întemeiată contestația formulată astfel că în temeiul art.84 din OUG 194/2002, instanța va admite cererea de chemare în judecată, va anula decizia de returnare de pe teritoriul R. nr.1544555 din (...) și va obliga autoritatea pârâtă la prelungirea dreptului de ședere și eliberarea permisului de ședere.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite acțiunea formulată de reclamantul BEN H. A. în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C..
Dispune anularea D. de R. de pe T. R. nr. 1544555/(...) emisă de O. ROMÂN P. I. C.
Obligă pârâta la prelungirea dreptului de ședere al reclamantului pe teritoriul R., cu emiterea permisului de ședere temporară în condițiile legii, având ca scop al șederii studiile.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER C. I. M. N. ȚÂR
Red.CI Dact.SzM/3ex. (...)
