Decizia nr. 3085/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3085/2012
Ședința ta de 11 A. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. B.
JUDECĂTOR : F. T.
JUDECĂTOR : C. I. GREFIER : D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. I. împotriva sentinței civile nr. 6397 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. - B. T. S., având ca obiect - comunicare informații de interes public (L. Nr.544/2001).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din
C., art.10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 6397 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...) a fost respinsă cererea formulată de reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâta D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. S.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit prevederilor art.7 alin.3 din L. nr.544/2001 solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare .
Ori, cererea formulată de reclamant nu întrunește aceste condiții - nefiind semnată. De asemenea, prin petiție nu se indică concret informația ce se dorește a fi obținută.
Totodata retine instanta ca același reclamant solicită despăgubiri și daune morale fără însă a le preciza. Consideră că îi sunt datorate ca urmare a acțiunii abuzive desfășurate de instituție.Termenul de despăgubiri este reglementat de art.998 Cod civil. P. acestuia ,, Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat , a-l repara";. De asemenea, conform art. 1169 cod civil ,,Cel care face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească.";
Reclamantul este cel care trebuie să administreze probe suficiente pertinente și concludente , care să ateste că i s-a comis un abuz și prin acesta i s-a creat un prejudiciu material și moral și există o legătură de cauzalitate între fapta abuzivă și prejudiciu.
Ori, în speță nu sunt îndeplinite aceste condiții pentru a se angaja răspunderea civilă a pârâtei.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul obligării DIICOT S. la eliberarea unui răspuns corect.
În susținere se arată că principalul motiv de recurs este acela că la momentul soluționării cererii sale instanța nu a facut nici o referire la prevederile art.31 alin.1 și alin.2 din C. prevederi care obligă orice instituție să informeze în mod corect cetățenii asupra problemelor de interes public și interes personal. Instanța are obligația să îl informeze corect asupra problemei de interes personal pe care a ridicat-o în petiția sa
De asemenea arată recurentul că instanța nu a făcut nicio referire la dreptul de petiționare respectiv la obligarea instituțiilor publice de a răspunde în termenul
și condițiile legale la petițiile cetățenilor.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea în esență că reținerile instanței sunt corecte raportat la dispozițiile art.7 alin.3 din L. nr.554/2004 și art.7 din OG nr.27/2002 în condițiile în care lipsește semnătura pentru identificarea expeditorului și nu se indică corect informația.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță recurentul în contradictoriu cu DIICOT S. a solicitat instanței în baza art.31, art.52 din C. și a dispozițiilor Legii nr.554/2001 a fi obligată instituția intimată la eliberarea unui răspuns corect respectiv documentat la petiția sa și la plata despăgubirilor pentru daunele materiale și morale provocate prin acțiunile abuzive desfășurate în legătură cu persoana sa.
În susținerea demersului a fost atașată adresa prin care se solicita să îi fie comunicate motivele și data la care a intrat în atenția instituției intimate.
Din demersul inițiat se observă că recurentul a investit instanța cu soluționarea unei acțiuni vizând obligarea autorității intimate la comunicarea de informații în considerarea incidenței dispozițiilor C.i respectiv a art.31 ce prevede că dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi negociat și a art.52 conform căruia persoana vătămată într-un drept sau interes act administrativ sau prin nesoluționare în termen a unei cereri este îndreptățit să obțină recunoașterea dreptului, anularea actului și repararea pagubei.În contextul principiilor statuate prin C. legiuitorul a adoptat L. nr.554/2004 a contenciosului administrativ și respectiv L. nr.544/2001a informatiilor publice.
L. nr.554/2004 prin dispozițiile sale a statuat că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
P. aceluiași act normativ, se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
În sensul legii, termenul de refuz nejustificat de a soluționa o cerere constituie exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere semnifică exercitarea dreptului de apreciere al autorităților prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor.
Dispozitiile aratate nu sunt incidente in cauza intrucat refuzul nu este unul nejustificat .Astfel legea nr.544/2011 prin art.5 prevede că fiecare autoritate, instituție are obligația să comunice informații de interes public vizând actele normative care reglementează organizarea funcționarea instituției, sursele financiare, modalitatea de contestare a deciziei autorității.
Același act normativ, prin art. 7 prevede că autoritățile și instituțiile au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de complexitatea, dificultatea, volumul lucrărilor, documentelor. Refuzul comunicării informației solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.
Tot astfel, prin art. 6 se prevede că autoritatea sau instituția este obligată să asigure la cerere informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal.
Solicitarea în scris a informațiilor de interes public, prevede alin. 3 al aceluiași art. 6, cuprinde: autoritatea la care se adresează cererea; informația solicitată astfel încât să permită autorității sau instituției publice identificarea informației de interes public.
De asemenea alin.3 al art.7 din actul normativ prevede că solicitarea și obținerea informațiilor publice se pot realiza dacă sunt întrunite condițiile tehnice și în format electronic.
În accepțiunea Legii nr.455/2001 dată în forma electronică sunt reprezentari ale informatiei într-o forma conventionala adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice;
Conform aceluias act normativ semnatura electronica reprezintă date în forma electronica, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în forma electronica și care servesc ca metoda de identificare;iar semnatura electronica extinsă reprezintă acea semnatura electronica care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: este legată în mod unic de semnatar; asigura identificarea semnatarului.
Din normele enunțate reiese că autoritățile, instituțiile publice au obligația de a comunica informații legate de activitatea sau care rezultă din activitatea lor precum și obligația de a refuza motivat comunicarea în condițiile in care cererea nu intruneste cerintele cerute pentru a i se da curs sau în condițiile unei solicitări neclare pentru identificarea solicitării de informații exceptate sau care vizează datele personale precum și în situația solicitării unor date exceptate.
Cu alte cuvinte autoritatea poate refuza comunicarea de informații în condițiile lipsei datelor de identificare sau în condițiile unei solicitări neclare.
În speță cererea recurentului nu întrunește cerințele nefiind semnată și nici nu este clară, neoferind un minim de date pentru a se verifica și evita comunicarea de informații ce intră în categoria restricțiilor. Consemnarea numelui, a solicitării de a se comunica motivele și data intrării în atenția instituției fără semnătura și alte precizări cu referire la o eventuală prelucrare a datelor personale, a relevarii unor acte de chemare in fata autoritatii intimate sau a unor aspecte legate de o cercetare nu este în măsură să asigure o solicitare clară iar din această perspectivă corect a reținut prima instanță incidența dispozițiilor Legii nr.544/2011.
Se susține însă de recurent că instanța nu s-a referit la temeiul invocat prin acțiune. S. nu poate fi primită ca motiv de admitere a recursului deoarece în aplicarea principiilor instituite de constituție a fost adoptată legea mai sus arătată. Ori acest act normativ a prevăzut expres obligația de a răspunde cererilor vizând informațiile dacă acestea întrunesc condițiile tehnice și conțin informații clare,ceea ce in cauza nu poate fi retinut. Prin urmare câta vreme analiza s-a raportat la norme adoptate în aplicarea principiilor generale susținerile recurentului se vădesc nefondate și urmează a fi respinse.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamantul D. I. împotriva sentinței civile nr.
6397 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F. T. C. I.
Red.FT Dact.SMD/2ex. (...)
GREFIER D. C.