Sentința nr. 202/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a1*
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 202/2012
Ședința publică de la 15 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare soluționarea excepției de nelegalitate a H. de G. nr.
150/(...), sub aspectul introducerii în Normele metodologice de aplicare a L. nr. 5., titlul IX ind. 2, pct. 18, invocată de reclamantul I. I., în cadrul soluționării recursului formulat de reclamant, împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de T. C., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A J. C., intimat GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că excepția este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, iar la data de (...), reclamantul a depus la dosar o poziție procesuală.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea excepției, învederându-i reclamantului să pună concluzii și asupra excepției inadmisibilității.
Reclamantul arată că prin hotărârea de guvern supusă cpntrolului de legalitate s-a adăugat la lege, solicitând respingerea excepției, iar în ceea ce privește cererea de intervenție, arată că revine asupra poziției exprimată la termenul anterior, în sensul că nu se opune la admiterea acesteia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4546 din 24 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul I. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., având ca obiect asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță în data de (...) reclamantul I. I. a chemat în judecată C. J. DE P. C., solicitând instanței obligarea acesteia la sistarea reținerilor de 5,5% reprezentând procentul de contribuție la sănătate și restituirea sumelor reținute ilegal.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (f.19-20) a solicitat respingerea acțiunii, arătând că pensia este de 9566 lei, iar LAS este de 526 lei, și că reținerile s-au făcut cu respectarea prevederilor O.U.G. 1. si O.U.G. 117/2010.
Examinând actele dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Pe baza dispozițiilor art. 257 alin. 21 din L. nr. 25/2006, modificată și completată prin OUG nr. 1., pârâta a procedat la aplicarea asupra pensiei reclamantului a unei contribuții de 5,5% asupra întregii pensii, iar nu numai asupra sumei care depășește 740 lei, astfel cum a apreciat reclamantul că ar fi fost legal.
Conform art. 257 alin. 21 din L. nr. 25/2006, modificată și completată prin OUG nr. 1., „. ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2).";
Conform art. 259 alin. 2 din L. nr. 25/2006, modificată și completată prin OUG nr. 1.,„. datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei.";
Dispoziția legală menționată stabilește că pensionarii care obțin venituri din pensii în cuantum de peste 740 lei datorează o contribuție de 5,5% iar aceasta se aplică „asupra acestor venituri"; adică asupra acelor pensii care depășesc suma de
740 lei, iar nu asupra unei fracțiuni. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca această contribuție să se aplice asupra fracțiunii care depășește suma de 740 lei, ar fi redactat textul astfel: „aplicată asupra fracțiunii care depășește cuantumul de 740 lei"; ori în altă modalitate similară de natură să indice că aplicarea procentului se face asupra fracțiunii care depășește cuantumul pensiei nesupus acestei contribuții.
Or, textul art. 259 alin. 2 din L. nr. 25/2006, modificată și completată prin
OUG nr. 1. are ca scop instituirea unei contribuții asupra unor pensii care depășesc un anumit cuantum, așadar asupra întregii pensii, fiind exceptate de la această contribuție acele pensii care se plasează sub pragul de 740 lei.
Această concluzie se desprinde și din coroborarea art. 259 alin. 2 cu art. 257 alin. 21 din L. nr. 25/2006, modificată și completată prin OUG nr. 1. care ne indică exact cine datorează acea contribuție (de 5,5%), și anume pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 lei.
Norma de aplicare a dispozițiilor legale menționate stabilește în același sens
(HG nr. 1.).
Pentru aceste considerente, în baza art. 257 alin. 21 și art. 259 alin. 2 din L. nr. 25/2006, modificată și completată prin OUG nr. 1., instanța deliberând a constatat că reținerile efectuate de către pârâtă au fost corecte, și prin urmare, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamant împotriva pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul I. I. prin care a solicitat modificarea sentinței atacate cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată la prima instanță.
La data de 24 ianuarie 2012, Curtea - Secția civilă în temeiul art.4 alin.1 din L. nr.554/2004 a suspendat judecata prezentei cauze și a trimis dosarul secției de contencios administrativ a C. de A. C. în vederea soluționării excepției de nelegalitate a H. de G. nr.150 din 23 februarie 2011, sub aspectul introducerii în Normele metodologice de aplicare a L. nr.5. privind Codul fiscal, a titlului IX ind. 2 pct.18 invocate de reclamant.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 februarie 2012 pârâtul
GUVERNUL ROMÂNIEI - S. G. AL G. invocă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.(l) din L. nr.554/2004, cu modificările și completări le ulterioare, "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate ( ... )".
După cum reiese din textul legal citat, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură.
Potrivit doctrinei, actele administrative individuale se caracterizează prin aceea că manifestarea de voință a organului administrativ competent creează, modifică sau stinge drepturi sau obligații în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, deci emiterea lor se face cu referire expresă la persoanele care s-au adresat autorității publice pentru rezolvarea unu! drept sau interes legitim.
Ceea ce este specific, însă, actelor administrative cu caracter normativ este faptul că ele creează, modifică sau desființează reguli de conduită formulate în abstract, fără considerare de persoane; astfel ele au caracter de impersonal, general, conțin reguli de conduită generală și de aplicabilitate repetată, la un număr nedeterminat de subiecți (deci cu o sferă amplă de adresabilitate/aplicabilitate).
În speță, prin hotărâre a de G. contestată, a fost reglementat modul de aplicare a prevederilor L. nr.5. privind Codul fiscal.
Astfel, față de obiectul de reglementare, este evident că aceste dispoziții au caracter normativ, având rolul de a detalia legea și de asigura o interpretare și aplicare unitară a acesteia, motiv pentru care apreciem că nu sunt aplicabile dispozițiile art.4 alin.(1) din L. nr.554/2004.
Față de cele arătate, consideră că excepția de nelegalitate este inadmisibilă și solicită să se dispună în consecință respingerea acesteia.
2. Apărări de fond - pârâtul solicită respingerea ca neîntemeiată excepția de nelegalitate pentru următoarele considerente:
H. a G. nr.1. este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art.108 din
Constituția R., republicată, și ale art.1 alin.( 1) și art.5 alin.(3) din L. nr.57112003 privind Codul fiscal.
H. a contestată a fost adoptată de E., astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Finanțelor Publice care, potrivit H. G. nr.34/2009, este organul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care aplica strategia și Programul de guvernare în domeniul finanțelor publice.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile L. nr.2. privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul G., pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H. a G. nr.56112009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art.20 alin.(7) din Regulament, avizează proiectele exclusiv din punctul de vedere al legalității, incheind operațiunile din etapa de avizare".
De asemenea, proiectul H. G. nr.1. a fost avizat favorabile de C. L., prin A. nr.192/2011 și de C. E. și S., prin A. nr.447/(...).
Totodată, în procesul de elaborare a proiectului de act normativ au fost îndeplinite procedurile prevăzute de L. nr.52/2003 privind transparența decizională, cu modificările și completările ulterioare.
H. G. nr.4., a fost adoptată în aplicarea prevederilor art.1 alin.(l) și art.5 alin.(3) din L. privind Codul Fiscal nr.57112003, potrivit cărora Ministerul Finanțelor Publice elaborează Norme metodologice pentru aplicarea unitară a Codului Fiscal, care se publică în Monitorul Oficial. Prin H. G. nr.1. s-a dispus modificarea și completarea acestor Norme metodologice.
Reclamantul conte stă prevederile pct.18 din Titlul IX2 din Normele metodologice de aplicare a L. nr.5. privind Codul fiscal, potrivit cărora "Pentru pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 lei, contribuția datorată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de lege asupra întregului venit și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie neta mai mică de 740 lei".
Menționează că aceste dispoziții constituie normele de aplicare pentru art.2969 din L. nr.5. privind Codul Fiscal (articol introdus prin O. de urgență a G. nr.117/2010), cuprinsul acestuia fiind următorul: "Pentru persoanele prevăzute la art.2963 lit. f) pct.4 și 5, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă veniturile din pensii care depășesc 740 de lei. C. lunară se datorează asupra acestor venituri, iar prin aplicarea cotei de contribuție nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei.
Din cuprinsul excepției de nelegalitate se poate observa faptul că reclamantul își fundamentează solicitarea de constatare a nelegalității parțiale a H. nr.1. pe o interpretate greșită a prevederilor art.2969 din L. nr.5. privind Codul Fiscal.
Astfel, aceasta interpretează în mod eronat sintagma "baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate (...) o reprezintă veniturile din pensii care depășesc 740 de lei" în sensul că baza de calcul al respectivelor contribuții ar reprezenta-o doar diferența dintre cuantumul pensiei și suma de
740 lei.
Opinia acestuia este că, în situația în care legiuitorul ar fi avut în vedere situația sugerată de reclamant atunci, în mod evident, forma aleasă pentru respectivul text de lege ar fi fost alta.
Însă, emitentul O.U.G. nr.117/2010 (care, de altfel, este și emitentul normelor de aplicare aprobate prin H. nr.1.) a avut în vedere, în cazul ambelor acte normative, situația menționată la pct.18 din Titlul IX2 din H. nr.150/20 11, mai exact s-a referit la veniturile reprezentate de pensii al căror cuantum depășește suma de 740 lei.
Totodată, interpretarea prevederilor art.2699 din L. nr.5. nu trebuie realizată fără a fi avute în vedere și prevederile L. nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completări le ulterioare.
Astfel, potrivit art.213 alin.( 1) lit.h) din această lege, beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuției "pensionarii cu venituri din pensii mai mici de 740 lei.
Totodată, potrivit art.257 alin.(22) din L. nr.95/2006 ,,Pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art.259 alin. (2)", iar art.259 alin.(2) dispune: "C. datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei".
Așadar, se poate observa că, potrivit legii cadru în domeniul asigurărilor de sănătate (L. nr.95/2006) beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuțiilor dosar pensionarii cu venituri mai mici de 740 lei, iar ceilalți pensionari, ale căror pensii depășesc această sumă, datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate, această contribuție fiind de 5,5% din întregul cuantum al pensiei. Drept urmare, din moment ce actul normativ care reglementează asigurările de sănătate nu prevede o situație precum cea avută în vedere de reclamant, este evident că nu se poate realiza o interpretare a art.2969 din L. nr.5. privind Codul Fiscal precum cea conținută de excepția de nelegalitate de dusă judecății.
Pentru aceste aspecte, având în vedere evidenta netemeinicie a excepției de nelegalitate, vă rugăm să dispuneți respingerea acesteia.
În susținerea apărărilor depunem Nota de fundamentare ce a stat la baza emiterii H. nr.1., A. nr.192/2011 al C.ui L. și A. nr.447/(...) al C.ui E. și S..
La data de 23 februarie 2012 Ministerul Finanțelor Publice B. a formulat cerere de intervenție în interesul G. R. - emitentul actului normativ (H. nr. 1.) cu privire la care reclamantul I. I. a invocat exceptia de nelegalitate, in dosarul nr. (...) aflat pe rolul C. de A. C. - sectia civila, de munca si asigurari sociale.
M. F. P. este initiator al H. G. R. nr. 150 din 23 februarie 2011 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind Codul fiscal, aprobate prin H. G. nr. 4., precum și pentru modificarea și completarea H. G. nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O. de urgență a G. nr. 7. privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, prin aceasta justificandu-si calitatea procesuala de intervenient in interesul G. R.
Avand in vedere aceasta calitate, si in raport de obiectul cauzei dedusa judecatii, va rugam sa constatati ca sunt indeplinite conditiile pentru admisibilitatea in principiu a cererii de interventie.
Or, actul administrativ (H. G. R. nr. 150 din 23 februarie 2011 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind Codul fiscal, aprobate prin H. G. nr. 4., precum și pentru modificarea și completarea H. G. nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O. de urgență a G. nr. 7. privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc) are caracter normativ, fiind emis in baza L. nr. 5. privind Codul fiscal si, in consecinta, exceptia de nelegalitate ridicata cu privire la acesta este inadmisibila.
2. PE FONDUL EXCEPTIEI DE NELEGALITATE:
«Textul cu privire la "E. de nelegalitate" a fost conceput sub aspectul regimului juridic aplicabil institutiei exceptiei de nelegalitate, dupa "matricea" pe care ne-o ofera Titlul V al Constitutiei consacrat C. C., implicit regimului exceptiei de neconstitutionalitate.
S-a interpretat ca este o situatie similara in cazul exceptiei de nelegalitate, care presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la lege, astfel incat apare aceeasi idee de fond din solutia legiuitorului constituant in cazul exceptiei de neconstitutionalitate, consonanta actului juridic care produce efecte cu o forta juridica inferioara fata de actul juridic care produce efecte cu forta juridica superioara, fundamentul reprezentandu-I art. 1 alin. 5 coroborat cu art. 16 alin. 2 si, respectiv art. 108 alin. 2 din Constitutie. ("Noua lege a contenciosului administrativ" - Antonie lorgovan, Editura Roata, 2004).
Fata de cele aratate mai sus, rezulta fara echivoc ca, pentru a fi admisi bila exceptia de nelegalitate, nu este suficient ca ea sa fie ridicata oricand in cadrul unui proces, ci, in mod categoric actul administrativ trebuie sa fie raportat la dispozitiile legale in baza carora a fost emis.
Or, prin H. nr. 1., au fost modificate Normele metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind Codul fiscal, aprobate prin H. nr. 4..
Asadar, H. nr. 1. a fost emisa in baza L. nr. 5., act normativ care, la art. 5 alin. (1) - (3), prevede dupa cum urmeaza:
„(1) Ministerul Finanțelor Publice are atril5uția elaborării normelor necesare pentru aplicarea unitară a prezentului cod.
(2) În înțelesul prezentului cod, prin norme se înțelege norme metodologice, instrucțiuni și ordine.
(3) Normele metodologice sunt aprobate de G., prin hotărâre, și sunt publicate în Monitorul Oficial al R., Partea 1."
Continutul normelor nu intră în conflict cu actul normativ în baza căruia au fost emise, nu adaugă, nu excede si nici nu diminuează dispozițiile actului normativ în baza căruia a fost emis.
In sensul celor aratate mai sus, trebuie avute in vedere cele ce urmeaza:
Prin O.U.G. nr. 117 din (...) pentru modificarea si completarea L. nr. 5. privind Codul fiscal si reglementarea unor masuri financiar - fiscale, publicata in Monitorul Oficial al R. nr. 891 din (...), au fost preluate din legislatia specifica contributiile sociale obligatorii datorate de persoanele fizice si juridice care au calitatea de angajatori, precum si entitatile asimilate angajatorului care au calitatea de platitori de venituri din activitati dependente, sau care calculeaza, retin, platesc si, dupa caz, suporta, potrivit prevederilor legale, contributii sociale obligatorii, in numele asiguratului.
Astfel, la pct. 99 al art. I din O.U.G. nr. 117/2010 se prevede dupa cum urmeaza:
«După titlul IX1 (din L. nr. 5. privind Codul fiscal - n.n.) se introduce un nou titlu, titlul IX2 "Contribuții sociale obligatorii", cuprinzând articolele 2962 - 29620, cu următorul cuprins: "TITLUL IX2
Contribuții sociale obligatorii
ART.2962
Sfera contributiilor sociale
In sensul prezentului titlu, contribuții/e sociale definite la art. 2 alin. (2) sunt contribuții sociale obligatorii.
ART. 2963
Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale
Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz: d) pensionarii cu venituri din pensii care depășesc 740 lei; f) institutiile publice care calculează, retin, plătesc și, după caz, suportă, potrivit prevederilor legale, contribuții sociale obligatorii, în numele asiguratului, respectiv:
... 4. C. N. de P. și A. D. de A. S., prin casele județene de pensii, pentru pensionarii cu venituri din pensii care depășesc 740 lei;
... »
Asadar, art. 2963 lit. d) din L. nr. 5. privind Codul fiscal revede ca pensionarii cu venituri din pensii care depasesc 740 lei sunt contribuabili ai sistemelor de asigurari sociale, iar, potrivit pct. 4 al lit. f) a aceluiasi articol, C. N. de P. si A. D. de A. S., prin casele judetene de pensii, este prevazuta ca institutie publica care are obligatia sa calculeze, sa retina si sa plateasca contributia individuala de asigurari sociale de sanatate, pentru pensionarii cu venituri din pensii care depasesc 740 lei.
De asemenea, art. 296"9 din L. nr. 5. privind Codul fiscal prevede dupa cum urmeaza:
„(1) Pentru persoanele cu venituri din pensii care depășesc 740 lei prevăzute la ari. 2963 lit. f) pct. 4 și 5, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă întregul venit, cu condiția ca pensia netă să nu fie mai mică de 740 lei.
(2) Pentru persoanele prevăzute la ari. 2963 lit. f) pct. 4, preluate în plată de către C. N. de P. P., prin casele județene de pensii sau de către casele sectoriale de pensii, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datora te bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă cuantumul indemnizației."
Asadar, dispozitiile lega le redate anterior prevad ca, pentru pensionarii cu venituri din pensii care depasesc 740 lei baza lunara de calcul al contributiei de asigurari sociale de sanatate datorate bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate o reprezinta veniturile din pensii care depasesc 740 lei. C. lunara se datoreaza asupra acestor venituri, iar prin aplicarea cotei de contributie nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 de lei.
In mod corelativ, la pct. 18 din normele metodologice, emis in aplicarea art. 2969 (redat mai sus), a fost exemplificat modul de calcul al contributiei, avandu-se in vedere ca in urma aplicarii cotei asupra veniturilor din pensii, nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 lei, astfel:
" 18. Pentru pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 lei, contribuția datorată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de lege asupra Întregului venit și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 lei.
Exemplul nr. 1 - În situația în care veniturile din pensii sunt în cuantum de
741 lei, contributia datorată va fi determinată astfel:
741 x 5,5% = 40, 76 lei, rotunjit la 41 lei potrivit legii.
În această situație, pentru a rezulta o pensie netă de 740 lei, contributia datorată este de 1 leu.
Exemplul nr. 2 - In situația în care veniturile din pensii sunt în cuantum de
784 lei, contributia datorată va fi determinată astfel:
784 x 5,5% = 43, 12 lei, rotunjit la 43 lei potrivit legii.
În această situație, contribuția datorată este de 43 lei, iar pensia netă este de 741 lei."
Față de aceste considerente intervenientul solicită admiterea cererii de intervenție și respingerea excepției de nelegalitate ridicată de reclamantul I. I., în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Analizând excepția de nelegalitate invocată de reclamant, Curtea reține următoarele:
1. Prin încheierea din data de 24 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de A.
C., secția I civilă, în dos. nr. (...) a fost sesizată secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării excepției de nelegalitate a HG nr. 1. sub aspectul introducerii în Normele Metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind Codul fiscal, a titlului IX2 pct. 18.
2. În memoriul său de recurs cu care a învestit instanța care a transmis sesizarea autorul excepției de nelegalitate învederează că actul administrativ suspus examenului de nelegalitate încalcă prevederile art. 144 din Constituție, deoarece modifică o lege organică Codul fiscal și de asemenea contravine și dispozițiilor instituite de L. nr. 2. privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
3. Înainte de aborda fondul litigiului dedus judecății, Curtea urmează ca în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. să soluționeze excepția de inadmisibilitate formulată de pârâtul Guvernul României, în calitate de autor al actului administrativ contestat.
4. Actul administrativ ce face obiectul examinării pe calea excepției de nelegalitate are natură juridică a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ deoarece produce efecte cu caracter general și impersonal, aspect care de altfel nu a fost contesta în speță.
În legătură cu soluționarea excepției de inadmisibilitate problema de drept suspusă analizei pleacă de la interpretarea și aplicarea concretă a dispozițiilor art. 4 din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, privitoare la inadmisibilitatea invocării pe cale de excepție într-un proces pendinte a nelegalității unui act administrativ unilateral cu caracter normativ.
Curtea reține că în varianta inițială a L. nr. 554/2004 nu se distingea în conținutul art. 4 între actele administrative individuale și normative, practica judiciară fiind constantă cu referire la admisibilitatea excepției de nelegalitate în ceea ce privește ambele categorii de acte administrative.
Cu toate acestea, se constată că, ulterior prin modificările aduse prin L. nr.
2., textul art. 4 alin.1 din L. nr. 554/2004 a suferit modificări de conținut în sensul că obiectul excepției de nelegalitate se circumscrie exclusiv actelor administrative cu caracter individual.
În aplicarea acestui text și în general a instituției excepției de nelegalitate la nivelul secției de profil a instanței supreme s-a conturat practica judiciară constantă în sensul admisibilității excepției de nelegalitate și pentru actele administrative cu caracter normativ.
Astfel, s-a reținut că deși textul art. 4 alin. 1 din L. nr. 554/2004 face referire exclusiv la actele administrative individuale alineatul 2 al aceluiași articol se referă la actul administrativ unilateral fără a face distincție între actul cu caracter normativ și actul cu caracter individual, astfel că dispozițiile celor două texte ale aceluiași articol trebuie interpretate conform principiului de drept care impune ca legea să fie interpretată și aplicată în sensul de a produce efecte juridice.
Așa fiind, la data de 29 septembrie 2008, în ședința plenului judecătorilor SCAF a ÎCCJ, întrunit în condițiile art. 33 alin. 1 din Regulamentul privind organizare a și funcționarea administrativă a ÎCCJ, republicat, a fost adoptată soluția de principiu în sensul că "; este admisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter normativ, în temeiul art. 4 alin. (1) din L. nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin L. nr. 2..
Această soluție a fost adoptată în urma constatării existenței unei practici neunitare la nivelul curților de apel din țară, în sensul respingerii ca inadmisibilă a excepției de nelagalitate invocată cu privire la actele administrative cu caracter normativ.
În sensul soluției de principiu antamate anterior practica ÎCCJ - SCAF în această materie este constantă.
Așa fiind, în cauză se pune problema în ce măsură o decizie de principiu și practica judiciară constantă a ÎCCJ -SCAF în această chestiune este opozabilă de lege lata judecătorilor de la celelalte instanțe judecătorești din țară.
Curtea constată că ÎCCJ are atribuția constituțională de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.
Este adevărat că privitor la materia competenței ÎCCJ de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, aceasta este de lege lata conținută în două instituții ale dreptului procesual civil român.
Una privește toate cauzele și are efecte erga omnes iar cealaltă privește doar cauza pendinte. Avem în vedere în primul caz instituția recursului în interesul legii iar în al doilea caz avem în vedere efectele deciziei de casare conform art. 315
C.pr.civ.
Cu toate aceste imperfecțiuni ale dreptului procesual civil român, Curtea reține în armonie cu prevederile art. 20 alin. 2 corelat cu art. 21 din Constituția R.
și cu art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de R. prin L. nr. 3., că legea trebuie să aibă calitatea dublă de accesibilitate și previzibilitate. Sub acest ultim aspect, atunci când textul unei legi este primitor de mai multe înțelesuri, nu este clar sau susceptibil de varii interpretări, se impune ca previzibilitatea acesteia să fie asigurată de practica judiciară care să-i asigure justițiabilului, care apelează la ea chiar prin intermediul unor profesioniști ai dreptului, posibilitatea de a-și regla conduita de asemenea manieră încât drepturile și interesele legitime exhibate să nu fie atinse în substanța lor (cauza Sunday Times contra Regatului Unit din 1979, cauza Aurel R. împotriva R.).
Așa fiind, conform jurisprudenței pertinente a C. Europene a D.lor Omului (CEDO) revine jurisdicțiilor să statueze care este conținutul și limitele de aplicare și interpretare a unei legi și să elimine astfel orice disfuncționalitate pentru a se asigura în cele din urmă caracterul previzibil al unei legi și nu în ultimul rând pentru a se îndeplini exigențele dreptului la un proces echitabil cu toate atributele ce-l înconjoară.
Având în vedere tocmai aceste premise în practica judiciară națională de aplicare și interpretare a dreptului pot apare divergențe.
Din această perspectivă, Curtea are în vedere că potrivit jurisprudenței
CEDO rolul unei Jurisdicții Supreme este tocmai acela de a regla divergențele de jurisprudență"; (cauza Zielinski și Pradal & Gonzales și alții împotriva Franței, cererea nr. 24.846/94, parag. 59; cauza Păduraru împotriva R., parg. 98 și cauza Beian împotriva R. parag. 37, cauza Tudor Tudor împotriva R. parag. 29-30).
Prin urmare, chiar în absența unei decizii privind un recurs în interesul legii, care conform normelor dreptului intern sunt obligatorii pentru judecătorii tuturor instanțelor judecătorești (art. 3307 alin. 4 C.pr.civ.) și până la adoptarea unui mecanism procesual prin care instanța supremă să poată fi interogată în cazul pendinte cu privire la maniera de interpretare și aplicare a dreptului pertinent relevant de acea cauză se impune în accepțiunea acestei Curți să fie respectată și însușită practica judiciară constantă și unitară a jurisdicției supreme.
Numai astfel, se poate aplica cu fermitate principiul constituțional consacrat de art. 126 alin. 3 din L. fundamentală și se pot garanta părților în mod efectiv și concret dreptul acestora la un proces echitabil în toate componentele și atributele esențiale ale acestuia fără a-i altera substanța așa cum relevă practica judiciară pertinentă a instanței de la S. (CEDO).
Pe cale de consecință, Curtea urmează a respinge excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul Guvernul României.
5. Actul administrativ normativ supus controlului de legalitate pe calea prevăzută la art. 4 din L. nr. 554/2004 este reprezentat de H. G. nr. 150 din 23 februarie 2011 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a nr. 5. privind Codul fiscal, aprobate prin G. nr. 4., precum și pentru modificarea și completarea H. G. nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a de urgență a G. nr. 7. privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc publicată în Monitorul Oficial nr. 150 din 1 martie
2011.
Conform art. I din acest act normativ: Normele metodologice de aplicare a nr. 5. privind Codul fiscal, aprobate prin G. nr. 4., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
„G. Titlul IX^2 "Contribuții sociale obligatorii"
- După titlul IX se introduce un nou titlu, titlul IX^2 "Contribuții sociale obligatorii", cu următorul cuprins:
TITLUL IX^23
Contribuții sociale obligatorii
Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuțiilor sociale datorate pentru persoanele prevăzute la art. 2. lit. f) pct. 4 și 5
Art. 296^9. - Pentru persoanele prevăzute la art. 2. lit. f) pct. 4 și 5, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă veniturile din pensii care depășesc 740 de lei. C. lunară se datorează asupra acestor venituri, iar prin aplicarea cotei de contribuție nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei.
Norme metodologice:
18. Pentru pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 lei, contribuția datorată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de lege asupra întregului venit și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 lei.
Exemplul nr. 1 - În situația în care veniturile din pensii sunt în cuantum de 741 lei, contribuția datorată va fi determinată astfel:
741 x 5,5% = 40,76 lei, rotunjit la 41 lei potrivit legii.
În această situație, pentru a rezulta o pensie netă de 740 lei, contribuția datorată este de 1 leu.
Exemplul nr. 2 - În situația în care veniturile din pensii sunt în cuantum de 784 lei, contribuția datorată va fi determinată astfel:
784 x 5,5% = 43,12 lei, rotunjit la 43 lei potrivit legii.
În această situație, contribuția datorată este de 43 lei, iar pensia netă este de
741 lei.";
Dispozițiile art. 144 din Constituția R. se referă la incompatibilitatea funcției de judecător al C. C. și deci nu au legătură cu obiectul de reglementare a HG nr.
1..
Curtea reține că, potrivit normelor de tehnica legislativa cuprinse în art. 4 alin. (3) din L. 2., republicată cu modificările și completările ulterioare, actele normative date in executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor G. se emit in limitele si potrivit normelor care le ordona.
Așa fiind, legea instituie explicit sistemul ierarhic al actelor normative, astfel că, spre pildă, o hotărâre a G. nu poate norma peste marginile legii ori ordonanțelor ca act normative superioare acesteia.
Din această perspectivă, în lipsa unei precizări exprese a autorului excepției de nelegalitate, Curtea urmează să identifice actul normativ superior în baza și temeiul căruia a fost adoptată hotărârea cenzurată în litigiul de față.
Examinând preambulul (formula introductivă) a HG nr. 1. Curtea observă că autorul acesteia nu a menționat ca reper legal decât dispozițiile art. 108 din Constituția R., text care conferă G. competența de a adopta hotărâri și care au ca scop și finalitate organizarea și executarea legilor.
Așa fiind, strict formal G. ar fi trebui să menționeze în preambulul actului adoptat sub formă de hotărâre pe lângă temeiul constituțional prevăzut la art. 108 și actul normativ sa dispoziția din actul normativ care urma să fie pusă efectiv în aplicare prin emiterea hotărârii respective.
Această lipsă nu este neapărat sancționată cu nelegalitatea de vreme ce, la modul general, G. are competența de a emite hotărâri și cu atât mai mult cu cât în întâmpinare a explicitat că actul normativ a fost emis atât în temeiul art. 108 din Constituția R. cât și în baza art. 1 alin. 1 și art. 5 alin. 3 din L. nr. 5. privind Codul fiscal.
Astfel conform acestor dispoziții legale, G. este autorizat de legea fiscală să aprobe norme metodologice pentru aplicarea unitară a Codului fiscal, norme care sunt elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.
Din înscrisurile anexă la întâmpinarea G. unite cu poziția procesuală exprimată de intervenientul accesoriu, rezultă că Ministerul Finanțelor Publice a elaborat Normele Metodologice aprobate de G. prin H. nr. 1. și care au vizat modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a nr. 5. privind Codul fiscal, aprobate prin G. nr. 4., precum și pentru modificarea și completarea H. G. nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a de urgență a G. nr. 7. privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc.
Din această perspectivă, Curtea reține că formal actul contestat a fost elaborat și adoptat cu respectarea dispozițiilor legale pertinente incidente în materie.
Cât privește în concret, dispoziția legală menționată la pct. 18 din acest norme metodologice, trebuie să reținem că textul aferent acestui punct este dat în aplicarea dispozițiilor art. 2969 din Codul fiscal.
Acest text legal a fost introdus în Codul fiscal prin OUG nr. 117 din 23 decembrie 2010 pentru modificarea și completarea nr. 5. privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 891 din 30 decembrie 2010.
Astfel, conform pct. 99 din OUG nr. 117/2010 după titlul IX^1 s-a introduce un nou titlu, titlul IX^2 "Contribuții sociale obligatorii", cuprinzând articolele 296^2 - 296^20, textul art. 2969 având următorul cuprins:
„Pentru persoanele prevăzute la art. 2. lit. f) pct. 4 și 5, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă veniturile din pensii care depășesc 740 de lei. C. lunară se datorează asupra acestor venituri, iar prin aplicarea cotei de contribuție nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei.
Baza de calcul al contribuțiilor sociale datorate pentru persoanele prevăzute la art. 2. lit. f) pct. 6, 7 și 8.";
Propriu-zis critica de nelegalitate a reclamantului pleacă mai degrabă de la o anumită interpretare a textului legal mai sus redat și nu neapărat de la critică de nelegalitate pe motiv că prin normele metodologice de aplicare s-ar fi adăugat ori s-ar fi modificat însuși actul normativ superior.
Astfel din economia legii și a normelor metodologice de aplicare reiese cu caracter unitar că baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale o reprezintă veniturile din pensii care depășesc 740 lei și nu doar diferența dintre cuantumul pensiei și suma de 740 lei.
Se observă că autorul unic al ambelor acte normative, ordonanța de urgență și hotărârea din speță, a urmărit să reglementeze calculul contribuției lunare obligatorii la suma de 740 lei, mai exact la veniturile reprezentate de pensii al căror cuantum depășește suma de 740 lei și nu la diferența evidențiată de reclamant.
În acest sens, trebuie avută în vedere interpretarea coroborată cu prevederile art. 213 alin. 1 lit. h) din L. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, din care rezultă fără echivoc că beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuției, pensionarii cu venituri din pensii mai mici de 740 lei iar din economia dispozițiilor art. 257 alin.
22 și art. 259 alin. 2 din aceiași lege rezultă că pensionarii care obțin venituri din pensii mai mari de 740 lei datorează contribuția lunară pentru asigurări sociale de sănătate, contribuție care este de 5,5 %, aplicată acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de cei care fac plata și se virează prin reținere la sursă iar prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 lei.
Curtea mai reține că prin exemplele de calcul prevăzute la pct. 18 din normele metodologice de aplicare a dispozițiilor art. 2969 din Codul fiscal se arată explicit că baza de calcul a stabilirii cotei de contribuție se aplică asupra întregului venit din pensie pentru pensionarii ce depășesc pensia de 740 lei doar că în urma calculului și a reținerii pensia să nu depășească suma de 740 lei.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că actul administrativ contestat, în limitele analizate în precedent, este legal și pe cale de consecință în temeiul art. 4 din L. nr. 554/2004 excepția de nelegalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
6. Cu referire la cererea de intervenție accesorie Curtea notează că a fost încuviințată de principiu conform art. 52 C.pr.civ. cu trimitere la art. 28 alin. 1 din L. nr. 554/2004 iar pe fond, dat fiind raporturile prealabile administrative în ceea ce privește elaborarea actului contestat, cu trimitere la dispozițiile art. 1 alin.
1 și art. 5 din Codul fiscal, formularea apărărilor în sensul sprijinirii poziției procesuale a pârâtului în calitate de autor nemijlocit al actului este compatibilă cu instituția intervenției accesorii iar pe fond aceste apărări s-au dovedit a fi întemeiate cu atât mai mult cu cât ele sunt în identice cu ale pârâtului.
Din această perspectivă, în temeiul art. 55 rap. C.pr.civ. la art. 28 alin. 1 din legea nr. 554/2004, Curtea urmează să ă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
1. Respinge excepția de inadmisibilitate formulată de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B. P-ța V. nr.1, sector 1 și intimatul Ministerul Finanțelor Publice.
2. Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul
Ministerul Finanțelor Publice.
3. Respinge excepția de nelegalitate formulată de reclamantul recurent I. I. , în dosarul nr. (...) al C. de A. C., secția I Civilă.
Cu drept de recurs, în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 martie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, L. U. M. T.
Red.L.U/Dact.S.M
5 ex./(...)
