Sentința nr. 221/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 221/2012
Ședința 20 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții P. C. S., C. LOCAL AL C. S. în contradictoriu cu pârâtul C. N. PENTRU C. D., având ca obiect anulare act emis de C.
La data de (...) se înregistrează concluzii scrise din partea P.ui C. S.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 februarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamantul P. comunei S. și C. Local al comunei S. a solicitat anularea Hotărârii nr. 73 din (...) emisă de C. N. pentru C. D., în baza autosesizării nr. 759/2010, ca fiind nefondată și emisă cu nerespectarea dispozițiile art. 20 pct. 7 din OG nr. 137/2000, a dispozițiilor art. 28 și urm. din O. C. nr.
1..
În motivare arată că prin H. nr. 73/(...) C. a emis propria sesizare și a hotărât că lipsa răspunsului motivat pe o perioadă îndelungată la cererea de aprobare a PUD la nr. 909 reprezintă o discriminare indirectă conform art. 2 alin. 3 din OG 17/2000. A recomandat primarului C.ui Local să depună toate diligențele necesare pentru soluționarea cererii și s-a dispus clasarea dosarului.
H. nr. 73/0(...) este nulă absolut deoarece hotărârea a fost dată cu nerespectarea prevederilor imperative ale disp.art. 20 pct. 7 din OG nr.
137/2000 și disp.art. 77 din O. C. nr. 1. privind procedura de soluționare a sesizărilor C. Așa cum rezultă din preambulul hotărârii, dosarul aflat pe rolul C. a fost inițiat prin autosesizarea nr. 759/(...), sesizarea a fost înregistrată la (...), iar hotărârea s-a adoptat la peste un an de zile, respectiv (...) de către C. D. art. 20 se aplică în cazul autosesizării din partea C. așa cum prevăd disp.art.21 din OG nr. 31/2000. Prin urmare, dosarul trebuia soluționat în termen de 90 de zile și nu după un an și două luni. În procedura de soluționare a sesizărilor de către C. instituită prin O. nr. 1. a C. nu există prevăzute prorogări sau posibilități de prelungire a acestui termen.
H. a fost pronunțată cu privire la fapte ce nu au făcut obiectul sesizării nr. 759/2010. Prin autosesizarea C. nr. 759/2010 se indică faptul că C. s-a autosesizat urmare a „R.ui D. de S. al SUA pe anul 2009 privind libertatea de religie in R., unde apar urmatoarele: Printre zonele in care autoritatile locale nu au retrocedat terenurile ce au apartinut Bisericii G.-Catolice se numară ... S., jud. M. ... "
Cu toate acestea, C. nu a analizat si nu s-a pronuntat cu privire la obiectul autosesizarii, ci a analizat si s-a pronuntat cu privire la aspecte total straine de obiectul aceteia. C. a analizat procedura de obtinere a autorizatiei de construire si a PUD-ului pentru nr. 909 de catre B. U. cu R.
A. înscrisuri fac referire la un teren cumparat de P. G. C. S. unde au solicitat la nr. 909 eliberarea unei autorizatii de construire. S. respectiva de teren nu are nici o legatura cu solicitarea Parohiei greco catolice la L. 1. sau legea 1. privind retrocedările de terenuri.
C. este vădit necompetent de a se pronunta cu privire la aspectele ce au facut obiectul autosesizarii precum si cu privire la aspectele ce le-a retinut in motivarea sentintei - Obiectul autosesizarii, a fost faptul ca nu s- au retrocedat Bisericii Romane unite cu Roma imobilele detinute pe raza comunei S. din Judetul M.. Față de acest aspect, C. nu are competenta legala de a analiza posiblitatea sau legalitatea retrocedarii acestor imobile, precum nici refuzul autoritatilor de a retroceda imbilele. Competenta apartine instantelor de jdecata din raza teritoriala unde sunt situate imobilele si se exercita in procedura speciala insituita de L. 1. si L. 1..
P. G. C. S. a solicitat aceste terenuri, iar parte din cele extravilane i-au fost retrocedate. Pentru terenul si biserica situate in intravilanul localitatii S., L. 1. prevede ca pentru retrocedarea imobilelor ce au apartinut cultelor religioase se va adopta o lege specială, chestiune ce nu s-a intamplat pana in prezent. Tocmai din acest motiv, pe rolul T. M., P. G. C. S. a formulat o actiune in revendicare pe dreptul comun, in dosarul nr.(...), unde își valorifica drepturile sale. Ce discriminare au comis petentii câtă vreme legislatia specială privind retrocedarile nu este inca adoptată, iar presupusa discriminată a formulat cerere de revendicare in instanta. Competenta revine T. M. de a se pronunta cu privire la aceste aspecte si nu C.
H. este nefondată - discriminarea retinuta de C. nu exista. Art. 2 alin.
1, 3 si 4 sunt interpretate trunchiat si fara o aplicare reala la cazul de speta.
A. dispozitii legale fac referire la o discriminare pe criterii religioase fată de alte persoane si nu fac referire la nerespectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, respectiv obligatia autoritatilor de a raspunde intr-un termen rezonabil solicitarilor parohiei greco catolice.
Membri consiliului director au facut voit o grava confuzie între o discriminare pe criterii de religie si concluziile instantelor de contencios administrativ exprimate in Decizia civila nr. 1699/(...) care sunt formulate exclusiv din punct de vedere al L. contenciosului administrativ si al respectarii drepturilor si libertatilor cetatenesti prin prisma rezolvarii si motivarii unei cereri in termen rezonabil.
Fata de care persoane sau grup de persoane aflate in situatii analoage s-a produs discriminarea, câtă vreme alte persoane cu aceiasi religie au obtinut autorizatii de construire sau Pud in localitatea S. Nu s-a adus nici o dovada in sensul existentei unei discriminari din partea C. sau din partea Parohiei G. Catolice, desi conform disp. art. 20 alin 6 din Og
137/2000 "Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte".
Se invoca jurisprudenta CEDO fara a se face o aplicare sau interpretare corecta a acesteia.
În motivare se retine anul 2003 ca fiind cel in care s-ar fi inregistrat cererea, iar decizia 1699 e din 2007. Autosesizarea e din anul 2010. Termenul de 1 an pentru sesizarea C. conform art. 20 pct. 1 din OG
137/2000 a expirase de mult.
Pârâtul prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii. Examinând cererea, curtea reține următoarele:
Prin H. nr. 73/(...) a C.ui N. pentru C. D. s-a reținut că lipsa răspunsului motivat pe o perioadă îndelungată la cererea de aprobare a P. Urbanistic de D. la nr. 909 reprezintă o discriminare indirectă conform art. 2 alin. 3 din OG 17/2000 și a recomandat primarului C.ui Local să depună toate diligențele necesare pentru a soluționa solicitarea Bisericii Unite cu Roma conform procedurii legale în domeniu.
H. atacată a fost pronunțată în urma autosesizării 759 din (...) care are la bază R. D. de S. al SUA pe anul 2009 privind libertatea de religie din R. și în care s-a constatat că sunt zone în care autoritățile locale nu au retrocedat terenurile ce au aparținut Bisericii G.-Catolice, printre localități se numără și S., județul M..
Reclamantul invocă nulitatea hotărârii pe considerentul că nu a fost adoptată în termen de 90 de zile de la data sesizării, termen care se aplică și în cazul autosesizării, că hotărârea a fost pronunțată cu privire la faptele ce nu au formulat obiectul sesizării.
Potrivit art. 20 pct. 7 din OG nr. 137/2000, H. Colegiului Director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării … însă termenul de 90 de zile este un termen de recomandare și nu unul imperativ.
Natura de recomandare a termenului rezultă din sintagma „se adoptă în termen de 90 de zile";, fără ca textul să aibă caracter imperativ. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să acorde termenului o natură imperativă atunci când ar fi folosit termenul „se va adopta";.
Fiind un termen de recomandare, îndeplinirea actului după expirarea termenului nu poate fi sancționată cu nulitatea actului.
H. a fost pronunțată în baza autosesizării nr. 759/(...), obiectul autosesizării fiind neacordarea autorizației de construire pentru B. U. cu
Roma (B. G.-C.), fiind nefondată și critica referitoare la faptul că hotărârea a fost pronunțată cu privire la fapte ce nu fac obiectul sesizării nr.. 759/2010.
Art. 2 al OG nr. 137/2000 prevede următoarele:
(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), fata de alte persoane, în afară cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizeaza nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate fata de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intra sub incidenta legii penale.
Din articolul sus citat rezultă că sunt discriminatorii și practicile aparent neutre care dezavantajează unele persoane.
În speță, B. G.-C. a făcut numeroase demersuri pentru a construi o B. G.-C. în localitatea S., în acest sens depunând cereri la reclamantă pentru eliberarea autorizației de construire.
În acest sens s-au purtat procese prin H. nr. 768/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) a T. M., admițându-se acțiunea formulată de reclamanta P.
G.-C. S. împotriva pârâtului C. Local S., dispunând anularea HCL nr.
14/2006, hotărâre prin care s-a respins Planul Urbanistic de D. pentru construirea bisericii greco-catolice.
S-a reținut că o cerere formulată încă din 2003 prin care s-a solicitat aprobarea planului urbanistic de detaliu pentru construirea unei biserici și case parohiale greco-catolice în S. nu a primit o soluție legală.
Sentința sus amintită a fost menținută prin decizia nr. 1699/(...) în
Dosar nr. (...) a Curții de A. C., prin respingerea recursului formulat de C.
Local S., reținându-se că hotărârea nr. 14/2004 poate fi calificată drept un refuz nejustificat de a soluționa o cerere în înțelesul legii contenciosului administrativ.
Nesoluționarea cererii Bisericii G.-Catolice privind aprobarea P. Urbanistic de D. pentru construirea unei biserici și case parohială poate fi asimilată unei discriminări care îmbracă forma unei atitudini pasive față de problemele unei minorități religioase care apar ca o discriminare a acesteia, fără ca acest refuz să îmbrace o justificare obiectivă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, legat de aplicabilitatea art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării, că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și compatibile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că pentru o asemenea încălcare să se producă „trebuie stabilit că persoanele plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă.
Reținând statuările amintite mai sus, Curtea Europeană de Justiție a definit principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Coroborând aspectele argumentate de mai sus cu obiectul petiției, raportându-ne la definiția discriminării, în speță se reține că lipsa răspunsului pe o perioadă îndelungată la cererea de aprobare a P. urbanistic de D. la nr. 909 reprezintă o discriminare indirectă conform art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 18 (1) din L. nr. 554/2004 și a art. 2 din OUG nr. 137/2000 va respinge acțiunea formulată de reclamantul P. comunei S. și C. Local al C. S., în contradictoriu cu pârâtul C. N. PENTRU C. D.
PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE L.
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. comunei S. și C. Local al C. S., cu sediul în S., jud. M. în contradictoriu cu pârâtul C. N. PENTRU C. D., cu sediul în B., P-ța Valtner Mărăceanu nr. 1-3, sector 1, B..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, (...).
PREȘEDINTE GREFIER
D. P. M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC
4 ex/(...)
