Sentința nr. 231/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 231/2012
Ședința { F. publică} de la 23 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții M. C.-N. prin P., reclamant P. M. C.-N. în contradictoriu cu pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, pârât C. DE C. A J. C., având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic M. S. pentru reclamanți și consilier juridic O. C. M. pentru pârâte.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 9 martie 2012 s-au depus la dosar, prin registratură, un set de acte în probațiune din partea reclamanților, la data de 16 martie 2012 s-au înregistrat acte în probațiune depuse de către pârâta Curtea de Conturi a României, iar la
21 martie 2012 s-a înregistrat la dosar întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul reclamanților și înscrisurile depuse de reclamanți cu reprezentanta pârâtelor.
Reprezentantul reclamanților depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 14 lei și timbru judiciar mobil de 0,6 lei, precum și o poziție procesuală al Direcției Impozite și Taxe locale, pe care o comunică și cu partea adversă.
C. pune în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de A. C., raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și la practica Î.C.C.J. care s-a reorientat în sensul stabilirii competenței în favoarea tribunalului.
Reprezentantul reclamanților solicită respingerea excepției, întrucât prezentul demers judiciar a fost demarat înainte de a se preciza de către Î.C.C.J. această practică.
Reprezentanta pârâtelor lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
C. reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale.
C U R T E A:
Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la data de 24 februarie 2012, reclamanții M. C.-N. prin P. și P. M. C.-N., în contradictoriu cu pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și C. DE C. A J. C., au solicitat instanței admiterea acțiunii si, pe cale de consecință, suspendarea parțială a aplicării procesului-verbal nr. 306667/1/(...) în urma raportului de audit financiar extern nr. 1919/(...), a deciziei nr. 44/(...) a Camerei de C. a județului
C. privind înlăturarea abaterilor de la legalitate si regularitate constatate si consemnate in procesul-verbal nr. 306667/1/(...) în urma raportului de audit financiar extern nr. 1919/(...) si a încheierii nr. VI/13/(...) emisă de C. de soluționare a contestațiilor constituita în cadrul Curții de C. a R. - punctele I.2, I.3, I., I., I., I. si I. ale deciziei 44/2011- , ca fiind vădit netemeinică si nelegală. De asemenea, s-a solicitat anularea încheierii nr. VI/13/(...) emisa de C. de soluționare a contestațiilor constituita in cadrul Curtii de C. a R., ca fiind netemeinică si nelegală precum și anularea partială a Deciziei nr. 44/(...) a Camerei de C. a județului C. privind înlăturarea abaterilor de la legalitate si regularitate constatate si consemnate in procesul-verbal nr. 306667/1/(...) în urma raportului de audit financiar extern nr. 1919/(...). În final, s-a solicitat anularea parțială a procesului-verbal nr. 306667/1/(...) în urma raportului de audit financiar extern nr. 1919/(...) încheiat in urma acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 la P. municipiului C.-N. in sensul înlăturării constatărilor si concluziilor cuprinse la punctele I.2, I.3, I., I., I., I. si I. din decizia nr. 44/(...) emisa de către C. de C. C.,
Pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, atât în nume propriu cât și pentru C. DE C. A J. C. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată și nelegală a acțiunii introductive formulată de reclamanți și, pe cale de consecință, menținerea ca temeinice și legale a deciziei nr. 44/(...) și a încheierii nr. VI.13/(...).
În primul rând pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și la pct. 223 lit. e
și pct. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. cât și la practica Î.C.C.J. care s-a reorientat în sensul stabilirii competenței în favoarea tribunalului.
Analizând acțiunea formulată, C. reține următoarele:
Conform art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 cu modificările și completările ulterioare, Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
De asemenea legea procesual civilă partajează competența instanțelor de contencios administrativ în etapa judecării în fond între tribunale și curți de apel după rangul de situare al organului administrativ emitent al actului administrativ, respectiv, pe baza corelării dintre art. 2 lit. d) și art. 3 pct. 1
C.pr.civ. se stabilește în regulă generală competența în primă instanță a tribunalelor, în afară de cele date expres în competența curții de apel.
Astfel fiind, se poate observa că legea de drept comun procesuală prevede competența de excepție în materie a curților de apel circumscrisă explicit proceselor și cererilor în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, deosebit de cele stipulate în legea specială (art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004).
Pentru stabilirea competenței materiale a instanței de contencios administrativ în faza de judecare în fond a cauzei între tribunal și curtea de apel, competență de ordine publică conform art. 159 pct. 2 C.pr.civ, în litigiul de față, este necesar a se stabili care este actul administrativ a cărui suspendare și anulare se solicită și care este autoritatea publică emitentă.
Potrivit art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, noțiunea de act administrativ este definită ca fiind „. unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";.
Potrivit dispozițiilor art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin H. P. nr.130/2010 publicată în M.Of. al R. nr.832 din (...), Partea I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi județene se poate formula contestație în termen de 15 zile, care „suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către C. de S. a C. E. măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de C. de S. a C., prin care se respinge integral sau parțial contestația";.
În raport de dispozițiile legale menționate, se reține că actul administrativ care produce efecte juridice, supus obligației de executare, este decizia structurii Curții de C., acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi apreciat ca având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004.
În cazul concret dedus judecății, actul administrativ susceptibil de a produce efecte juridice este Decizia nr. 44/(...) emisă de pârâta C. DE C. A J. C. (f. 80-96), prin aceasta fiind stabilite obligații concrete în sarcina entității auditate în vederea înlăturării neregulilor constatate.
Este adevărat că această decizie a fost contestată în fața Curții de C., însă prin încheierea nr. VI/13/(...) organul ierarhic superior nu face altceva decât să confirme legalitatea deciziei emise de structura județeană a Curții de C., fără a cuprinde constatări proprii suplimentare sau a dispune măsuri suplimentare. Prin urmare nu există elemente care să determine instanța de judecată că conchidă că efectele juridice produse în urma activității de audit rezidă din actul final de soluționare a contestației ce emană de la un organ central, iar nu din actul întocmit de structura județeană a Curții de C. care a desfășurat în concret activitatea de audit și care a individualizat măsurile ce se impun pentru intrarea în legalitate.
Din această perspectivă, cu trimitere la dispozițiile art. 10 din Legea nr.
554/2004, C. va stabili competența în favoarea secției de contencios administrativ a Tribunalului C., având în vedere totodată și practica recentă a
ICCJ cu privire la această chestiune de drept.
Se are în vedere cu privire la această soluție, faptul că actul administrativ al cărui suspendare și anulare se cere este emis de o autoritate locală, o structură teritorială a Curții de C. și că stabilirea competenței materiale se face independent de faptul că structura are sau nu personalitate juridică.
Este important ca din punct de vedere administrativ respectiva entitate să aibă capacitate de drept administrativ, ceea ce în speță nu s-a negat.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 2 pct. 1 lit. d) cu aplicarea art. 158, art. 159 pct. 2 și art. 1591
C.pr.civ. se va admite excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. invocată din oficiu și se va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții M. C.-N. prin P. și P. M. C.-N. în contradictoriu cu pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și C. DE C. A J. C., în favoarea
Tribunalului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |H O T Ă R Ă Ș T E} :
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții M. C.-N. prin P. și P. M. C.-N., ambii cu sediul în mun. C.-N., Cl. M., nr. 3, jud. C., în contradictoriu cu pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B., str. Lev T., nr. 22 - 24, sector 1 și C. DE C. A J. C., cu sediul în mun. C.-N., Cl. M., nr. 58, jud. C. în favoarea Tribunalului C..
Prezenta hotărâre nu este suspusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. A. B.
Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./3 ex.
