Sentința nr. 237/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 237/2012
Ședința 27 M. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE : C. I. GREFIER : M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. S.-M. în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. N. Țâgârlaș Cristian în reprezentarea intereselor reclamantului, care depune împuternicire avocațială aflată la fila 4 din dosar și consilier juridic O. C. M. în reprezentarea intereselor pârâtei, care depune delegație de reprezentare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, acțiunea este legal timbrată cu suma de 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în 0,3 lei.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea pârâtei - întâmpinare și documentația care a stat la baza emiterii actului contestat.
Un exemplar din întâmpinare și din înscrisuri se comunică cu reprezentantul reclamantului care relevă instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, invocă din oficiu și în temeiul art.158-159 C.pr. civilă excepția necompetenței materiale a C. în soluționarea acțiunii raportat la D. Î. nr. 5657/(...) legată de soluționarea unei cereri de nelegalitate pronunțată de către C. de A. A.- I. într-un dosar al Tribunalului Hunedoara precum și la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004, actul atacat fiind emis de către o autoritate de rang local și nu de una de rang central.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției de necompetență materială, relevând în susținere dispozițiile art.223 lit.e din R. de funcționare al C. de C. Se mai arată că D. pronunțată de către Î. nu este stabilită de către legiuitor și nu poate impieta instanța de judecată să soluționeze cauza atâta timp cât avem și un precedent.
În susținerea poziției procesuale se mai invocă ca și precedent hotărârea pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C. în care a fost judecată pe fond acțiunea .
În concluzie, din punct de vedere juridic excepția necompetenței materiale a C., invocată din oficiu de către instanță nu se susține pe dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004.
Reprezentanta pârâtei arată că lasă la aprecierea instanței să se pronunțe asupra excepției necompetenței materiale.
C. reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale invocată din oficiu.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la data de 28 februarie 2012, reclamantul M. S. M. reprezentat prin primar în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI a solicitat instanței a dispune în temeiul art. 227 și art. 228 din R. privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de C. precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, publicat în Monitorul
Oficial al R. Partea 1 nr. 832 din (...) coroborat cu art. 8 din Legea
554/2004, admiterea acțiunii și pe cale de consecință anularea încheierii nr. VI/10/(...) pronunțată cu privire la contestația înregistrată la Curtea de Conturi a României D. VI sub nr. VI/41554/(...), precum și a măsurii dispuse la pct. 1 din D. nr. 43/(...) emisă de C. de C. M..
În motivarea acțiunii a arătat că în conformitate cu dispozițiile nr.
228 din Regulament și ale Legii 554/2004, reclamanta a înregistrat prezenta acțiune în termenul legal de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a Î. nr. V..0 1.20 12 emisă de intimată. Competența materială și teritorială de soluționare a prezentei cauze aparține S. de contencios administrativ și fiscal din cadrul C. de A. în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, recte reclamantei, pe cale de consecință instanța competentă fiind C. de A. C. J. calitatea procesuală pasivă a intimatei raportat la calitatea acesteia de emitentă a actului atacat.
Arată că prin D. nr. 4. pronunțată în dos. 47/2011 al C. de C. a R. -
C. de C. M. s-a stabilit că în urma deficiențelor constatate prin raportul de audit financiar nr. 774/(...) încheiat în urma misiunii de audit financiar a conturilor de execuție bugetară pe anul 2010 efectuată la U. M. S. M. s-au efectuat plăți nelegale în cuantum de 465.182 lei reprezentând indemnizație de dispozitiv acordată necuvenit salariaților U. la care se adaugă obligațiile aferente angajatorului la bugetele publice în sumă de 127.925 lei. De asemenea, prin aceleași acte s-a dispus obligarea luării unor măsuri, respectiv stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului local și luarea măsurilor operative de urmărire și recuperarea a prejudiciului.
Consideră argumentele invocate de către intimată în Î. prin care s-a respins contestația ca fiind lipsite de temei legal. Argumentul utilizat atât de către comisie, cât și de către emitentul Deciziei contestate îl reprezintă dispozițiile art. 1 din Legea 330/2009 care prevede sistemul unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. De asemenea, aceleași entități au stabilit că indemnizația de dispozitiv este un drept salarial a cărui acordare, până la data intrării în vigoare a Legii cadru nr. 330/2009, era reglementată prin lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, în continuarea aceluiași raționament fiind invocate dispozițiile art. 13 din Legea 138/1999 și art. l3 din OUG nr.
30/2007 din care rezultă inaplicabilitatea indemnizației de dispozitiv funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul administrației publice locale. De asemenea se invocă conținutul Deciziei nr. 37/2009 a LC.C.J. Secțiile unite.
Opinia juridică exprimată de către contestatoare are la bază argumente atât de natura dreptului formal cât și a dreptului substanțial.
Prin sentința civilă nr. 22 din (...) a Tribunalului M. rămasă irevocabilă la (...), instanța a dispus admiterea acțiunii introdusă de către reclamanții identificați în cuprinsul acesteia și a obligat M. S.-M. la alocarea, calcularea
și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu luna noiembrie 2004 inclusiv și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a contractului de muncă. De asemenea, aceeași instanță a obligat reclamanta din prezenta acțiune la a dispune consemnarea în carnetele de muncă a indemnizației de dispozitiv. P. de la autoritatea de lucru judecat și de la efectele hotărârii judecătorești menționare, autoritatea publică locală a pus în executare hotărâre a judecătorească, neavând posibilitatea lipsirii de conținut a acesteia.
Această sentință a fost aplicată până la intrarea în vigoare a Legii nr.
330/2009, care prin art. 30 alin. 5 prevede că în anul 2010 personalul aflat în funcție la (...) își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal. C. dispozițiilor art. 30 alin. 5 lit. a, noul salariu de bază va fi corespunzător funcțiilor din luna decembrie 1009 la care se adaugă sporurile stabilite de către legiuitor prin anexele la prezenta lege și anume A. nr. I. care prevede aplicarea în coeficientul prevăzut in coloana bază și a sporului de dispozitiv. A. cadru legal conferea potrivit art. 30 alin. I din Legea 330/2009 cuprins în cap. IV- Modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii, obligativitatea ca începând cu 1 ianuarie 20 10 sporurile prevăzute în notele din anexele legii să fie introduse în salariile de bază, condiție în care noțiunea de "spor de dispozitiv" era eliminată prin însăși modalitatea de compunere a salariului de bază.
Pe lângă argumentele expuse anterior invocă și aspectul că forurile administrative competente de verificare a încadrării personalului în cadrul
U. și anume A. J. pentru Prestații Sociale M. din cadrul M.ui Muncii,
Familiei și Prestații Sociale au comunicat prin adresa nr. 2829/(...) că urmare verificării situației privind modul de reîncadrare a personalului pe baza statului de personal pe luna ianuarie 2010 nu s-au constatat nereguli, respectându-se dispozițiile Legii 330/2009. De asemenea, A. Națională a
Funcționarilor P.i a acordat avizul privind funcțiile publice din cadrul aparatului ele specialitate al primarului prin scriptul emis sub nr.
491787/(...).
Ca un ultim aspect, invederează faptul că pentru anii 2007-2009
Curtea de Conturi a României a acordat descărcarea de gestiune unității administrativ teritoriale și faptul că potrivit art. 3307 cod proc. civ. deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe de la data publicării în M.O. și nu afectează drepturile deja câștigate prin hotărâri judecătorești rămase irevocabile anterior pronunțării acestora, astfel încât invocarea de către intimată a deciziei 37/2009 a Î.C.C.J. este lipsită de substanță și acuratețe juridică.
Pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, atât în nume propriu cât
și pentru C. DE C. A JUDEȚULUI M. a depus întâmpinare în cauză (f.29-38) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată și nelegală a cererii ce constituie obiectul Dosarului nr.(...) aflat pe rolul S. a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a C. de A. C. și menținerea ca fiind legale actele administrative atacate, respectiv D. nr.43/10 nov.2011 a C. de C. - C. de C. M. și Î. nr.VI.10/30 ian.2012 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul C. de C. a R.
În ședința publică din (...) s-a pus în discuție, întemeiat pe dispozițiile art. 137 C.pr.civ. raportat la art. 10 din Legea nr.
554/2004 excepția necompetenței materiale a C. de A. C. în soluționarea prezentei cauze.
Examinând excepția invocată în raport de dispozițiile art.137,
158, 159 pct. 2 C.pr.civ. coroborat cu art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004 C. reține că este întemeiată pentru următoarele argumente:
Potrivit prevederilor art. 159 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
Excepția necompetenței materiale, fiind de ordine publică, are caracter absolut și dirimant, motiv pentru care va fi analizată cu prioritate.
Acțiunea are ca obiect anularea Î. nr. VI./10/(...) pronunțată de
Curtea de Conturi a României cu privire la contestația înregistrată la
Curtea de Conturi a României sub nr.VI/41554/(...) precum și a măsurii dispuse la pct.1 din D. nr. 43/(...) emisă de C. de C. M..
Competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor având ca obiect anularea și suspendarea actelor administrative este reglementată exclusiv de 10 din Legea nr. 554/2004.
Legea nr. 554/2004 reglementează, prin art. 10 alin. 1, competența materială a instanțelor de contencios administrativ în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente în sistemul administrației publice și criteriul valoric, atunci când litigiul privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Potrivit acestui text de lege, tribunalele sunt instanțe cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ, soluționând cauzele al căror obiect îl constituie actele administrative ale autorităților publice locale și județene, iar curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ și fiscal privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Cum, în cauza de față, actul contestat și care produce efecte juridice este emis de C. de C. a jud. M., autoritate publică locală, competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului M. conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 2 pct. 1 lit. d) Cod procedură civilă, iar nu C. de A. C.
C. nu poate reține susținerile reclamantei referitoare la faptul că, în cauză, competența ar fi reglementată de R. privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de C. aprobat prin H. P. C. de C. nr.130/2010, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 126 din Constituția R., competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
Prin urmare, la stabilirea competenței, C. are în vedere exclusiv dispozițiile legale ale art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 2 pct. 1 lit. d Cod procedură civilă, nefiind admisibilă stabilirea regulilor de competență printr-un Regulament de organizare și funcționare a unei autorități publice.
Prevederile regulamentului sus menționat nu se armonizează cu prevederile Legii 554/2004 .Astfel conform acestei legi obiectul acțiunii in contencios administrativ sunt:actele administrative care vătăma drepturi sau interese legitime, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, nesoluționarea unei cereri in termenul legal, contractele administrative, actul administrativ jurisdicțional, excepția de nelegalitate, in mod indirect ordonanțele declarate neconstituționale.
Contestația ce se formulează conform regulamentului aprobat prin H. P. C. de C. nr.130/2010 este o cale administrativa de atac, un recurs administrativ asimilabil procedurii prealabile. Ca atare încheierea pronunțata nu este un act administrativ jurisdicțional urmând ca obiectul acțiunii sa îl reprezinte in concepția legiuitorului decizia emisa de C. de C. a jud. M., singurul act care in speța produce efecte juridice. Or, acest act fiind emis de o autoritate locala, competenta materiala nu poate aparține in prima instanța decât tribunalelor.
De altfel, practica constantă a I.C.C.J. este aceea în stabilirea competenței care se pune în raport de actul administrativ ce constituie obiectul cererii deduse judecății, astfel cum s-a stabilit și prin D. 5657/(...) de soluționare a unui conflict negativ de competență, unde instanța a stabilit că în raport de prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 actul administrativ ce constituie obiectul cererii deduse judecății este emis de o structură județeană a C. de C., respectiv de o autoritate publică județeană și prin urmare competența în primă instanță de soluționare a acțiunii aparține tribunalului.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 158 ,159 pct.
2 C.proc.civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin 1 lit. d, art. 3 pct. 1 din C.pr.civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a C. de A. C. invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului M..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de M. S. M. cu sediul în S. M. str. B. V. nr.14 jud. M. în contradictoriu cu CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, în favoarea Tribunalului M..
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER C. I. M. N. ȚÂR
Red.CI Dact.SzM/3ex./(...)
