Sentința nr. 27/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 27/2012
Ședința ta de 18 I. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare contestația formulată de petentul F. O. în contradictoriu cu intimatul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C., având ca obiect - litigiu privind regimul străinilor.
Soluționarea cauzei s-a făcut cu participarea M.UI P. prin P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat de d-na procuror S. A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petentul prin avocat H. L., care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 4/(...) și intimatul prin consilier juridic M. L., în baza delegației de reprezentare nr.
2706142/(...), aflată la fila 19 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația formulată este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei, achitată cu chitanța nr. 511301280 din (...) aflată la fila
10 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin S. Registratură, la data de (...) intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza emiterii deciziei de returnare, iar la data de (...) a depus întâmpinare.
Reprezentantul intimatului depune la dosar un exemplar lizibil al întâmpinării iar reprezentanții celorlalte părți confirmă primirea acesteia.
C., din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 3 al. 1 C.pr.civ. și dispozițiile OUG 194/2002, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul petentului depune la dosar adeverințe eliberate de către UMF I. H. din C.-N., din care rezultă că petentul este student în înscris în anul IV de studii, precum și împrejurarea că și-a achitat taxele școlare până la data de (...).
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul petentului solicită admiterea contestației formulată împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul R. nr. 1545582 din (...) emisă de intimat, așa cum aceasta a fost formulată.
Susține că petentul este student al Facultății de medicină din cadrul
UMF C.-N., fiind înscris în anul IV, aferent anilor 2011-2012, pentru care și-a achitat taxele de școlarizare. A. că situația de repetenție în care s-a aflat petentul nu trebuia să fie luată în considerare de către intimatul ORI deoarece acest aspect privește raporturile juridice dintre student și universitate, aceasta din urmă, raportat la prevederile legale și criteriile performanței putea decide înmatricularea sau nu în anul școlar 2011-2012.
Refuzul nejustificat la intimatului de a soluționa cererea de prelungire a dreptului de ședere, motivat pe neîndeplinirea criteriului performanței, este unul abuziv, raportat la dispozițiile noii legi a educației, respectiv L. nr.
1., făcându-se confuzie între anii de studiu prevăzuți de lege pentru a absolvi o facultate - 5 sau 6 - conform întâmpinării depuse și anii calendaristici. Chiar dacă studentul a repetat mai mulți ani de studii, aplicarea dispozițiilor OUG 194/2002 este greșită iar prin urmare decizia de returnare este nelegală.
Având în vedere actele depuse în probațiune și motivele expuse pe larg în acțiunea introductivă, reprezentantul petentului solicită admiterea contestației, fără cheltuieli judiciare.
Reprezentanta M.ui P. solicită admiterea contestației așa cum aceasta a fost formulată de către petent, în sensul anulării deciziei de returnare de pe teritoriul R. și obligarea intimatului la prelungirea dreptului de ședere. T. de drept al deciziei de returnare îl constituie art. 58 al. 11 din OUG
194/2002 însă acest text legal a fost modificat prin L. nr. 1., noul text fiind aplicabil studenților care încep studiile în anul 2011-2012, ori contestatorul a început studiile înainte de această dată, ceea ce înseamnă că trebuie să i se aplice textul legal în vigoare la data începerii studiilor universitare. El a fost acceptat la studii în R., deci scopul șederii sale este pentru studii, universitatea încadrându-l în anul școlar 2011-2012, ceea ce înseamnă că intimatul ORI nu se poate implica în aceste raporturi juridice de învățământ, fiind atribuția exclusivă a unității de învățământ.
În concluzie, relevă reprezentanta M.ui P., că dispoziția cuprinsă în decizia de returnare nu se aplică petentului, motiv pentru care apreciază că decizia contestată este nelegală și se impune admiterea contestației.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea contestației pentru motivele expuse detaliat în cuprinsul întâmpinării și al notelor de ședință pe care le depune la dosar.
Susține reprezentantul intimatului că prin măsura dispusă în cuprinsul deciziei de returnare nu se aduce atingere principiului neretroactivității legii, iar raportat la interesul reclamantului, în situația în care se va admite contestația intimatul va fi obligat la prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul R. și i se va acorda o viză valabilă până la data de (...), moment de la care contestatorul se va regăsi în situația actuală.
În ipoteza respingerii contestației, reprezentantul intimatului apreciază că nu se aduce atingere dreptului de a studia în R., întrucât contestatorul are posibilitatea legală de a solicita și obține o nouă viză în scop de studii. În altă ordine de idei, statul îi poate acorda o nou viză în scop de studii dar nu îi poate prelungi rezidența în R..
C., având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamantul F. O., a chemat în judecată pârâtul pârâtul S. PENTRU I. AL J. C., prin care a solicitat admiterea contestației și anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul R. nr.1545582 DIN (...) obligarea pârâtului de rând
2 la prelungirea dreptului de ședere și eliberarea permisului de ședere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că i s-a acordat viză de lungă ședere pe teritoriul R., pentru scopul prevăzut de art.24 alin.l lit.e din OUG nr.194/2002 întrucât a fost admis la studii de către UMF C.-F. de F.
Potrivit art.24 alin.2 din OUG nr.194/2002, viza de lungă ședere permite prelungirea dreptului de ședere temporară și obținerea permisului de ședere. In condițiile prevederilor legale mai sus menționate a solicitat și obținut în fiecare an prelungirea dreptului de ședere temporară, fiindu-i eliberat anual permisul de ședere.
În luna noiembrie 2011, s-a adresat O. Român pentru I.-D. M.-S. pentru I. al J. C. și a solicitat prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul R. și eliberarea unui nou permis de ședere.
La data de (...) a fost EMISĂ Decizia de returnare de pe teritoriul R. înregistrată sub nr.1545582 prin care a fost informat că a fost refuzată cererea sa de prelungire a dreptului de ședere și că este obligat să părăsească teritoriul R. în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a conținutului deciziei.
În fapt, pârâții arată că decizia a fost luată întrucât reclamantul încă urmează cursurile anului IV de studii în condițiile în care a repetat anii I și III de studii, astfel încât durata necesară absolvirii studiilor excede perioadei de studii aprobată inițial odată cu acceptarea înscrierii lui în sistemul românesc de învățământ, iar repetarea anilor de studii nu se încadrează în criteriile de performanță prevăzute pentru acest sistem de învățământ.
În drept, decizia este motivată prin dispozițiile art. 58 alin.1 ind.1 din
OUG nr.194/2002, text de lege introdus de pct.85 al art.I din L. nr.1., În vigoare de la data de 31 iulie 2011.
Consideră că decizia contestată este nelegală prin prisma urmatoarelor considerente:
În principal, consideră că a da eficiență textului de lege invocat în drept de pârâți pentru a justifica returnarea sa de pe teritoriul R., echivalează cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile.
Având în vedere că, disp. art.58 alin.1 ind.1 din OUG nr.194/2002 au intrat În vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011, consideră că potrivit art.3 din L. nr.71., în speță sunt aplicabile dispozițiile art.1 din vechiul Cod civil, potrivit căruia, legea dispune numai pentru viitor și nu are putere retroactivă.
Dispozițiile art.58 alin.l ind.l din OUG nr.194j2002, republicată nu pot fi aplicate decât prin raportare la perioada acordată initial perioadă care în cazul reclamantului a fost acordată în anul 2008 - cu mult înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.1. și fără nici o restricție în ceea ce privește prelungirea dreptului de ședere după expirare. Altfel spus, la data la care a fost înscris în anul 1 de studii l nu avea posibilitatea să anticipe că la o anumită dată va fi publicată În Monitorul Oficial o lege care va sancționa nefinalizarea studiilor într-un interval de timp de maxim 6 ani de la începerea acestora și ca atare, nu a luat măsuri de prevenire a sancțiunilor ce i-au fost aplicate prin dispozitia contestată. La data înscrierii în anul I, nu i-au fost aduse la cunoștință criterii de performanță de natura celor invocate de pârâți.
Potrivit principiului neretroactivității legii civile, aceasta se aplică numai situațiilor juridice apărute după adoptarea ei, nu și situațiilor juridice anterioare.
În această ordine de idei, consideră că situația juridică supusă aplicării dispozițiilor art.58 alin.l ind.l din OUG nr.194/2002, nu este cea creată de cererea sa de prelungire a dreptului de ședere, ci aceea a acordării perioadei initiale fără restricții de prelungire. A. situații juridice îi este aplicabil principiul tempus regit actum, potrivit căruia o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă la data producerii ei.
Potrivit raționamentului pârâților, un student care urmează cursurile anului 5 de studii, dar i-a fost prelungit dreptul de ședere până în prezent pentru o perioadă 8 ani, nu ar putea beneficia de prelungirea dreptului de ședere pentru încă un an și ar trebui să fie sancționat pentru ședere ilegală în ultimii doi ani pe teritoriul R., în condițiile în care pentru acești ultimi doi ani dreptul de ședere i-a fost prelungit de către pârâți.
În consecință, numai studenții străini care sunt înscriși în anul 1 de studiu începând cu anul universitar 2011-2012 vor putea să adopte o conduită de natură a evita aplicarea dispozițiilor art.58 alin.l ind.l din OUG nr.194/2002.
În subsidiar, arată că textul art.58 alin.l ind.l din OUG nr.194/2002 limitează prelungirea dreptului de ședere raportat la un fapt constatat, iar refuzul pârâților de a prelungi șederea sa pe teritoriul R. este motivată printr-un fapt anticipat.
Dispozițiile art.58 alin.l ind.l din OUG nr.194/2002 prevăd că sancțiunea neprelungirii dreptului de ședere se aplică străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată initial prelungită cu un an.
În opinia reclamantului, pentru a putea face aplicarea art.58 alin.1 ind.1 din OUG nr.194/2002 se impune a fi îndeplinite cumulativ două condiții, și anume: perioada acordată inițial să fie expirată și dreptul de ședere să fi fost prelungit un an, după expirarea perioadei inițiale.
Ori, în cazul reclamantului, perioada acordată inițial nu a expirat și pe cale de consecință, nici nu a fost prelungită încă un an. În aceste condiții oricât de evident ar fi că, prin prisma modificării adusă de L. nr. 1., pentru a absolvi studiile, va fi nevoie să rămână pe teritoriul țării o perioadă de timp mai mare decât cea prevăzută de actuala lege consideră că la momentul emiterii dispoziției atacate, condițiile prevăzute de art.58 alin.1 ind.1 din OUG nr.194/2002, nu erau îndeplinite.
În condițiile art.58 alin.1 ind. 1 din OUG nr. 194/2002, sancțiunea pentru nefinalizarea studiilor în termenul stabilit este refuzul de prelungire a dreptului de ședere, concomitent cu returnarea de pe teritoriul R., situație în care intrarea pe teritoriul țării va fi permisă în baza unei noi vize de lungă ședere. A. că o astfel de viză nu i-ar putea fi refuzată, câtă vreme scopul solicitării ar fi finalizarea studiilor. Aceasta ar fi de fapt și soluția pe care i- au comunicat-o verbal pârâții. V. de lungă ședere se acordă numai după obținerea avizului din partea O. Român pentru I., aviz care se emite în termen de până la 45 de zile de la primirea solicitării.
În consecință, a îndeplini aceste formalități de îndată, ar însemna ca în perioada de timp în care se desfășoară sesiunea de examene ianuarie - februarie 2012 să nu poată intra pe teritoriul R., împrejurare care i-ar cauza prejudicii ireparabile, existând posiblitatea de a nu-i mai finaliza studiile.
În astfel de condiții, apreciază că i-ar fi încălcate drepturile prevăzute de art. 3 alin. 1 și 6 din OUG nr. 149/2002 și ar fi pus în imposibilitatea de a-și exercita drepturile ce decurg din contractul de studii încheiat cu U. de M. și F. "I. H." C., cu precizarea că obligațiile care îi incumbă au fost respectate de către reclamant, în calitate de student.
Prin întâmpinarea formulată, S. pentru I. al județului C. a solicitat respingerea contestației formulată de reclamant ca neîntemeiată și parțial inadmisibilă.
În motivarea întâmpinării se arată că la data de 1. 2011 reclamantul a depus la S. pentru I. al județului C. cererea sa de prelungire a dreptului de ședere în R. în scop de studii, înregistrată sub nr. 1545582, la care a anexat documentația necesară potrivit condițiilor legale și speciale prevăzute expres de O. nr. 194 din 12 decembrie 2002, privind regimul străinilor în R., republicată, cu modificările și completările ulterioare (numită în continuare O. nr. 194/2002).
Astfel, durata studiilor fiind un element determinant și principial în relația contractuală dintre student și instituția de învățământ, acest reper temporal trebuie luat în calcul și prevăzut în mod expres în contractul de studii, deoarece potrivit art. 5 și art. 968 din Codul Civil - versiunea aflată în vigoare la momentul încheierii contractului de studii între reclamant și U. C.
- stipulațiile contractuale contrare legii sunt nule.
Rezultă de aici că pe de o parte, neprevederea unei limite temporale în care reclamantul ar fi trebuit să își finalizeze studiile este o carență a contractului de studii, iar pe de altă parte, în consecință, poziția reclamantului nu este sustenabilă în ceea ce privește tentativa sa de a opune contractul său de studii autorității publice, care este un terț față de acel contract lovit oricum de nulitate parțială.
Legiuitorul dă dovadă de consecvență și identitate de raționament prin promovarea necesității respectării acestei durate acordată inițial pentru studii atunci când instituie necesitatea respectării acestei perioade în situația schimbării profilului de studiu - art. 59 din O. nr. 194/2002. Este așadar voința statului român suveran de a nu permite utilizarea frauduloasă a scopului de studii.
Recuperarea teoretică și virtuală de către reclamant a anilor universitari pierduți prin repetenție în timpul rămas până la împlinirea duratei de studii acordată inițial practic nu există, deoarece potrivit dispozițiilor art. 150 alin. (3) din aceeași Lege nr. 1. această posibilitate este prohibită în cadrul instituțiilor de învățământ superior medical.
Potrivit dispozițiilor finale ale O. nr. 194/2002 introduse prin L. nr. 5. de modificare și completare a acestei Ordonanțe, ,, Prezenta lege transpune
.... și Directiva Consiliului nr. 114/2004 privind conditiile admisiei cetătenilor statelor terte în scop de studii, schimb de elevi, pregătire neremunerată sau servicii de voluntariat, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L375 din 23 decembrie 2004."
Raportând aceste prevederi la dispozițiile interne consacrate prin teza art. 74 alin. (1) lit. a) din L. nr. 1. se constată că reclamantul se regăsește exact în conul de umbră stabilit și sancționat de legiuitor, datorită atât lipsei sale de performanță cât și imposibilitătii reale de recuperare a anilor universitari pierduți din cauze imputabile doar lui.
Astfel, nu autoritatea publică este cea care îl plasează pe reclamant în această postură, ci consecința actelor sale personale.
În concluzie, motivarea Deciziei de returnare exprimă în mod sintetic consecința lipsei de "progres acceptabil în studiile sale în conformitate cu legislația și practicile administrative naționale", stare de fapt imputabilă exclusiv reclamantului.
Astfel, actul adminstrativ este întemeiat pe dispozițiile legii speciale - O. nr. 194/2002 - iar în realizarea efectivă de către statul român suveran a controlului imigrației, autoritatea publică apelează și la alte acte normative incidente.
În ceea ce privește modalitatea de acordare a vizei de lungă ședere în scop de studii, reclamantul este în eroare: o viză de lungă ședere în scop de studii se obține în situația lui fără alte formalități, deoarece el nu este în situația celor care solicită pentru prima dată această autorizație.
În plus, solicită instanței să aprecieze corespunzător și următoarele argumente:
- COMPETENȚA autorității emitente este mai sus de orice îndoială, având în vedere textul art. 82 alin. (1) din O. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în R., republicată: "Decizia de returnare constituie actul administrativ al O. Român pentru I. sau al formațiunilor sale teritoriale prin care străinii prevăzuți la art. 81 alin. (1) sunt obligați să părăsească teritoriul R.."
De asemenea, finalitatea prevăzută de lege s-a realizat prin comunicarea sub semnătura a actului administrativ contestat.
L. nu recunoaște, în mod expres un drept al străinului de a i se prelungi șederea în R.: norma care reglementează acest aspect fiind permisivă și nu imperativă - art. 50 alin. (1) din O. nr. 194/2002 arată că " Străinilor care au intrat în R. în baza unei vize de lungă ședere, precum și celor care sunt exceptați de la obligativitatea obținerii vizei de lungă ședere li se poate prelungi dreptul de ședere temporară de către O. Român pentru I. sau de formațiunile sale teritoriale, în condițiile prevăzute în prezenta secțiune."
Abordarea legiuitorului este de înțeles, mai ales dacă privim dreptul de a solicita și nu dreptul de a obține un drept de ședere în R. prin prisma D. Î. C. de C. și Justiție nr. 3107 din 22 octombrie 2002: "L. română nu reglementează un drept al străinului de a i se prelungi șederea În R.. Un asemenea drept aparține exclusiv statului, care îl exercită prin organele sale de specialitate, investite cu o anumită libertate de apreciere a oportunității cererii de prelungire a vizei de ședere în țară."
De asemenea, finalitatea prevăzută de lege sub aspectul obligației legale a autorității publice de a comunica actul administrativ s-a realizat sub semnătură, în conformitate cu dispozițiile art. 83 din O. 194/2002, reclamantului aducându-i-se la cunoștință măsurile dispuse.
Pentru toate aceste motive, apreciază că Decizia de returnare contestată este legală și temeinică in extenso, a fost emisă în deplină concordanță cu prevederile legale în vigoare, cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, măsura luată fiind însoțită și de motivarea aferentă, în drept și în fapt.
Analizând actele și lucrările dosarului, C. reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul este student în anul IV la F. de F. - U. de M. și F. „. H. din C.-N., secția franceză, înscris în anul universitar 2011-2012, fapt certificat prin adeverința de studii nr.23675/11M/(...) eliberată de U.
La data de (...) reclamantul a înaintat O. Român pentru I. o cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară pe teritoriul R., însoțită de actele necesare și obligatorii prevăzute de OUG nr.194/2002, respectiv copia și originalul pașaportului, dovada achitării taxei de școlarizare pentru anul
2011 -2012, copia contractului de închiriere și dovada asigurării medicale.
Acesta a solicitat prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de studii pe teritoriul R. pentru anul universitar 2011-2012, cerere care a fost soluționată în mod negativ fiind emisă decizia de returnare nr.1545582/(...) prin care se arată că cererea de prelungire a dreptului de ședere în R. a fost refuzată deoarece acesta a urmat cursurile anului I și III de studii, doi ani consecutivi astfel încât durata necesară absolvirii studiilor excede perioadei de studii aprobată inițial odată cu acceptarea înscrierii acestuia în sistemul românesc de învățământ, iar repetarea anilor de studii nu se încadrează în criteriile de performanță prevăzute pentru sistemul de învățământ românesc.
Prin urmare pârâtul O. Român pentru I. a apreciat că în speță reclamantul nu a respectat prevederile art.58 alin.1/1 din OUG nr.194/2002. Potrivit textului legal sus amintit „străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor pentru o perioadă de maximum un an";.
În argumentarea soluției adoptate pârâtul O. Român pentru I. s-a prevalat de dispozițiile art.71 alin.1 lit.a din L. educației naționale potrivit căreia durata prevăzută pentru studiile din domeniul medical aferente programului F. este de 5 ani și prin urmare durata studiilor fiind un element principal și determinant în acordarea dreptului de ședere, reclamantul nu a îndeplinit criteriile de performanță prin repetarea anului II de studii așa încât i s-a refuzat dreptul de ședere.
C. reține că motivarea în fapt exprimată sintetic în cuprinsul deciziei de returnare reliefează situația concretă a reclamantului datorată lipsei sale de performanțe în sensul repetării mai multor ani de studiu și prin urmare consecința depășirii nepermise a duratei de studii acordate inițial. Cu alte cuvinte decizia de returnare se fundamentează pe dispozițiile art.174 lit.a din L. nr.1. (legea educației naționale).
Articolul arătat menționează faptul că organizarea învățământului superior în domeniile sănătate și medicină veterinară este pe durată de 6 ani pentru medicină, medicină dentară și medicină veterinară și pe durată de 5 ani pentru programul de studii F. P. de la aceste dispoziții și cunoscând faptul că reclamantul a urmat anul I și III de studii în trei ani prin repetenție pârâta a concluzionat că perioada optimă și obligatorie pentru finalizarea studiilor a fost atinsă și prin urmare nu se mai impune prelungirea dreptului de ședere făcând referire la „. de performanță"; stabilite în sistemul românesc de învățământ. T. s-a făcut referire și la art.150 din L. nr.1. potrivit căruia se pot parcurge doi ani într-unul singur cu aprobarea Consiliului facultății, exceptând studenții înscriși la instituțiile de învățământ superior medical.
Interpretarea dată de pârât este eronată deoarece se face o confuzie gravă între anul calendaristic și anul universitar de studii, iar dispozițiile art. 174 lit.a din L. nr.1. trebuie interpretate în sensul anilor universitari de studii și nu calendaristici.
Aceasta deoarece interpretarea corectă a textului de lege invocat trebuie realizată prin coroborarea sa cu celelalte dispoziții ale Legii învățământului în sensul în care absolvirea unui an universitar se face prin promovarea examenelor și obținerea numărului minim de credite necesar accederii în următorul an universitar. Cum în speță reclamantul a promovat primii doi ani de studii, fiind înscris în anul de studii IV universitare, se poate concluziona că acesta urmează cursurile unei instituții de învățământ superior, și chiar dacă prin repetarea anului I și III de studii acesta nu poate fi considerat ca având o performanță deosebită. Singura instituție în măsură să facă aprecieri cu privire la criterii la performanță ale unui student este universitatea și nicidecum pârâta.
Pe de altă parte în speță așa cum a arătat și reprezentantul M.ui public nu sunt îndeplinite condițiile cuprinse în art.58 alin.1/1 din OUG nr.194/2002, ce a fost reținut ca temei al emiterii deciziei de returnare. D. reclamantul nu ar fi îndeplinit condițiile necesare și impune prin lege pentru efectuarea studiilor în R., universitatea ar fi luat măsuri administrative și nu ar fi procedat la înscrierea sa în anul universitar 2011-2012. prin urmare în mod greșit pârâta a dat sens de obligativitate temporară anului de studiu prin sintagma „. de performanță";.
Pentru toate aceste considerente, C. reține că în speță dispozițiile art.58 alin.1/1 din OUG nr.194/2002 coroborate cu prevederile art. 174 lit.a din L. nr.1. au fost interpretate în mod greșit de către autoritate în speță O. Român pentru I., în temeiul dispozițiilor art. 18 alin.1 din L. nr.554/2004 acțiunea formulată de reclamant se impune a fi admisă.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. O., cu reședința în loc. C.-N., str. T. nr. 14, ap.2, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul S. PENTRU I. AL J. C., cu sediul în C.-N., str. Al.V. V. nr. 53-55
(Complex I. M., Parcarea Roșie, demisol, Zona C).
Anulează decizia de returnare nr.1545582/(...) emisă de S. PENTRU I.
AL J. C..
Obligă pârâtul la prelungirea dreptului de ședere al reclamantului pe teritoriul R., prin soluționarea cererii înaintate de acesta cu emiterea permisului de ședere temporară în condițiile legii, având ca scop al șederii studiile.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER M. H. D. C.
Thred./M.H./ 5 ex./(...)
