Decizia nr. 10/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. (...) Ședința ata de 10 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC C. E. S., împotriva sentinței civile nr. 5131 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., în contradictoriu cu intimații MFP-AFP C. N. și A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentă, avocat A.
M. în substituire avocat L. A. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
Reprezentanta recurentei depune la dosarul cauzei practică judiciară în spețe similare, în care s-au acordat integral cheltuielile de judecată în fond și arată că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, reținând că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în partea a sentinței recurate în sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată la fond, pentru motivele arătate prin memoriul de recurs.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. . din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C. E. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C.-N., și in consecință:
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 2589 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data de (...)1 și până la achitarea integrală a debitului.
A fost respinsă cererea reclamantei de obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. C. împotriva chematei in garanție A. F. pentru M..
A fost obligată chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 2589 lei taxă de poluare, cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data de (...) și până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca VOLVO nr. de identificare Y., înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE. Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamanta a achitat cu titlu de taxă de poluare suma de 2589 lei cu chitanța seria TS8 nr. 2692073/(...).
Taxa de poluare a fost percepută în baza prevederilor OUG nr.5. în forma modificată prin OUG nr.117/2009.
La data de (...) reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea i-a fost respinsă motivat de faptul că, taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită prin O. nr. 5., astfel persoana fizică sau juridică care face înmatricularea are obligația plății taxei cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar taxa de poluare nu poate face obiectul unei restituiri .
Instanța a constatat că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de
Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În tem.art.274 alin 1 și 3 Cod pr.civ., instanța a obligat pârâta A. F. P.
C.-N. să plătească reclamantei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC C. E. S.R.L., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței pentru motivele prevăzute de art. 304 al. 7, 8, 9 C. art. 3041 și art. 312 al. 3 C.
În motivarea recursului, recurenta arată că prin sentința primei instanțe s-a admis acțiunea formulată de recurentă și a fost obligată pârâta AFP C. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 de lei.
Recurenta consideră că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este nelegală, motivele de recurs fiind cele prevăzute de art.304 pct.7 C. pr.civ, "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii", art.304 pct.8 C. pr.civ., "instanța interpretând gresit actul dedus judecatii a schimbat natura ori ințelesul lămurit și vadit neindoielnic al acestuia", și de art.304 pct.9 C., "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată Cu Încălcarea sau aplicarea greșită a legii" .
O primă critică adusă hotărârii pronunțate de către instanța de fond se încadrează în prevederile art 304 pct.7 C. pr.civ, teza 1, "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ... ".Hotărârea nu conține o motivare concretă în fapt și în drept, astfel încât să constituie o constituie o garanție pentru recurentă. Obligația motivării este edictată în interesul unei bune administrării a justiției și a încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor hotărârile judecătorești.
Consideră că instanța de fond nu a ținut cont de toate cheltuielile efectuate de către recurentă cu privire la acest proces, astfel încât din motivarea acesteia nu rezultă care au fost temeiurile de drept și de fapt pentru care onorariul de avocat nu a fost acordat în integralitate. Mai mult decât atât cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar nu au fost acordate.
Deși potrivit dispozițiilor art. 274 al. 2 C.pr.civ, judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, instanța de fond a înțeles să nu le acorde, fără a motiva însă acest aspect.
Motivarea hotărârii constă în arătarea în scris a rațiunii care a determinat judecătorul să admită sau să respingă o cerere.
Așa cum se poate observa cu ușurință, hotărârea nu este motivată prin filtrarea de către judecator a tuturor aspectelor, instanța de fond mulțumindu- se doar cu a invoca simplu dispozițiile art. 274 al.1 și 3, fără a motiva care au fost argumentele care au stat la baza reducerii onorariului de avocat și neacordării taxei de timbru și timbru judiciar.
O doua critică pe care constă în interpretarea greșită a actului dedus judecății, precum și faptul că hotărârea dată este lipsită de temei legal, făcându-se greșita aplicare a legii.
Conform Legii pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat nr. 5., contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect de nici un organ al statului, iar în conformitate cu statutul profesiei de avocat onorariul se stabilește prin negociere.
Contractul încheiat de avocat și clientul său își produce efectele nu numai între părțile contractante ci și față de terțe persoane, respectiv față de adversarul din proces raportat dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală. Așadar asta înseamnă că acel contract încheiat de partea care a câștigat procesul cu avocatul său își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul în baza unuia dintre principiile care guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.
În aceste condiții, instanța ar avea posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul doar în situația în care apreciază că acesta din urmă a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă care angajează răspunderea civilă delictuală a acesteia.
În prezenta speță s-a făcut fără putință de tăgadă dovada atât a relei credințe a pârâtei AFP C., cât și dovada unui abuz de drept din partea acesteia, astfel încât nu se justifică dispozitia instanței de fond de a reduce cuantumul onorariului plătit de reclamantă avocatului, precum și de a nu acorda taxa de timbru și timbru judiciar, fără a-și motiva decizia luată.
Prin reducerea onorariului de avocat achitat de recurentă, instanța de fond nu a ținut cont de criteriile la care se referă art.274 alin. (3) C., respectiv de valoarea pricinii, culpa continuă și reaua-credință a pârâtei dovedită atât în acest dosar, cât și în miile de dosare având același obiect aflate pe rolul T. C. și de munca depusă de avocat.
Instanța de fond nu a verificat proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Consideră că un onorariu de 450 RON nu este nepotrivit de mare pentru o spetă care, deși nu a implicat un grad mare de specializare, a presupus o muncă și documentare laborioasă, astfel Încât cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat, taxa de timbre și timbru judiciar ar trebui acordate integral.
La stabilirea onorariului avocațial s-a ținut cont de munca depusă, cât și de cheltuielile ce vor fi suportate de către avocat din cuantumul de 450 de lei, astfel: 10 % din cuantum este achitat Baroului C., 16% impozit pe profit este achitat M.ui Finațelor, 6,5 % se va achita CAS-ului, toner, hârtie.
Munca depusă pentru acest dosar nu a constat doar în redactarea acțiunii, ci și în următoarele: pregătirea dosarului atât anterior introducerii acțiunii în instanță, respectiv îndeplinirea procedurii prealabile cu pârâta, cât
și pe parcursul derulării procesului, respectiv prezența la două termene de judecată, ceea ce implică atât cheltuielile de deplasare cât și timpul efectiv petrecut în sala de judecată și redactarea concluziilor scrise depuse la dosar.
Mai mult decât atât, aceasta muncă a constat și în redactarea cererii de restituire a taxei de poluare, xerocopierea tuturor actelor și înscrisurile anexate acesteia, verificarea tuturor actelor și a înscrisurilor precum și depunerea acesteia la AFP C. T. aceste activități de înregistrare atât a cererii de restituire precum și a acțiunii în sine a implicat o deplasare la R. AFP, respectiv la R. instanței, costuri care au fost suportate de avocat din onorariul avocațial în cuantum de 450 lei, fără a se percepe cheltuieli de deplasare separat.
Deși această procedura cu AFP C. nu mai este obligatorie, totuși pentru a evita aceste cheltuieli de judecată s-a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, însă pârâta a dat dovada de rea-credință obligând-o astfel la efectuarea unor cheltuieli suplimentare, pe care în - mod evident nu le-ar fi efectuat, dacă cererea de restituire ar fi fost solutionată în mod favorabil având în vedere atât practica instanțelor judecătorești, cât și practica CEDO.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului și neacordarea taxelor de timbru și timbru judiciar, nu este afectat nici patrimoniul avocatului din cauză și nici munca acestuia, ci doar recurenta care se află în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu este în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat raportat la munca depusă de acesta.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că partea care a câștigat procesul va putea obține rambursarea cheltuielilor de judecată în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora.
Aceste cheltuieli de judecată se cuprind din sumele de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de către recurentă și care au fost dovedite cu chitanțele depuse la dosarul cauzei.
Aceste cheltuieli de judecată efectuate de recurentă au fost determinate de reaua-credință și de culpa exclusivă și de notorietate a pârâtei.
Atitudinea procesuala culpabilă a pârâtei declanșează răspunderea civilă delictuală a acesteia, al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat recurentei, adică de restituirea tuturor sumelor de bani pe care subscrisa a fost nevoită să le realizeze.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Deși în cadrul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă în cadrul judecății în primă instanță s-au regăsit și onorariul în cuantum de 450 lei achitat avocatului care a reprezentat partea, precum și taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate pentru fond, instanța a acordat doar suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fără a indica motivele pentru care nu a acordat întreaga sumă solicitată și fără a motiva ce anume reprezintă suma de 300 lei, respectiv dacă se compune numai din onorariu avocațial redus sau din taxa judiciară de timbru/timbrul judiciar și onorariu avocațial parțial.
Prin urmare, hotărârea este parțial criticabilă prin prisma motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.proc.civ., întrucât nu cuprinde motivele pentru care s-au acordat cheltuielile de judecată în cuantum de 300 lei.
Curtea reține că pârâta este în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamanta a fost nevoită să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
De asemenea, curtea apreciază că, în aplicarea prevederilor art.274 alin.3 C.proc.civ. și în concordanță cu practica constantă a Curții E. a Drepturilor Omului atunci când hotărăște asupra art.41 din Convenție, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Din această perspectivă, precum și în conformitate cu jurisprudența constantă în materie a Curții de A. C., reclamantul era îndreptățit la restituirea întregului cuantum al cheltuielilor de judecată solicitate, respectiv 489,30 lei, constând în onorariu avocațial, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate pentru fondul cauzei.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.3
C.proc.civ., curtea va admite recursul declarat de reclamanta SC C. E. S., împotriva sentinței civile nr. 5131 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 489,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de SC C. E. S., împotriva sentinței civile nr.
5131 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 489,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
V. D.
GREFIER
Red. C.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: C.V. B.
