Sentința nr. 277/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 277/2012
Ședința { F. publică} de la 06 A. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H. Grefier A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare acțiunea în contencios adminsitrativ formulată de reclamanții B. D. și C. S. D. P. în contradictoriu cu pârâții A. N. A.- D.- C. DE A. A S. ȘI A P. A. AL S., pârât A. N. A.- D. - C. DE A., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul B. D. personal și avocat C. B. în reprezentarea intereselor reclamanților și consilier juridic D. C. pentru pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. după care,
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești în soluționarea prezentei cauze.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență generală a instanțelor judecătorești.
{ F. | }
INSTANȚA
Deliberând, reține că prin acțiunea înregistrată la data de 26 ianuarie
2011, formulată de reclamanții B. D. și C. S. D. P. în contradictoriu cu pârâții A. N. A.-D. - C. de A. a S. și a P. A. S. și A. N. A.-D. - C. de A., s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea D. nr. 31/(...) emisă de A. N. A.-D. -. de A. a S. și a P. A. S. și a D. nr. 10/(...) emisă de A. N. A.-D. - C. de A., iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a mustrării, în condițiile art. 37 din
Legea nr. 2..
În motivarea acțiunii, reclamanții au relevat că deciziile contestate sunt nelegale, instanța sesizată fiind competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina în condițiile art. 159 alin 4 C.pr.civ., coroborat cu art. 10 alin 1 teza a doua din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată, prevalându-se de dispozițiile art. 61 din
Legea nr. 2., pârâta a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești naționale în soluționarea prezentului litigiu. În motivarea acestei excepții pârâta a relevat că instanțele naționale nu au competența generală în această materie întrucât deciziile Comisiei de apel pot fi contestate numai înaintea Curții de arbitraj sportiv de la L.
Instanța a apreciat însă că verificarea și stabilirea aspectului referitor la competența generală a Curții de A. C., sesizată cu soluționarea prezentului litigiu, depinde de tranșarea chestiunii cu caracter prejudicial a neconstituționalității prevederilor art.61 din Legea nr. 2..
În raport de dispozițiile art. 137 C.pr.civ., art. 20, 21, 124 și 126 din
Constituția R., instanța din oficiu a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 61 din Legea nr. 2. și a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării acestei excepții, prin încheierea pronunțată la data de 8 aprilie 2011. Excepția s-a fundamentat pe următoarele considerente : Curtea de arbitraj sportiv de la L.( ca organ jurisdicțional )nu poate fi asimilat noțiunii de instanță națională, după cum nu poate fi asimilată nici noțiunii de jurisdicție specială administrativă, deoarece obligația care revenea guvernului în temeiul dispozițiilor art. IV din Legea nr. 260/2007 nu a fost îndeplinită.Cât timp Constituția R. conține dispoziții mai favorabile, garantând accesul la justiție și înfăptuirea ei prin judecători numiți de P. R., prin instanțe judecătorești a căror competență este determinată prin legi organice, procedura de judecată fiind prevăzută numai de legea internă, dispozițiile art. 61 din Legea nr. 2. apar ca fiind neconstituționale în raport de prevederile art. 126 ,21, 124 din Constituția R..Din modul în care ele au fost concepute și redactate, din chiar expunerea de motive a L. nr. 2. se desprinde ideea că acest tip de litigii a fost deferit unei jurisdicții internaționale din dorința de a se răspunde exigențelor de punere în aplicare a Codului Mondial A.-D.. Urmărirea acestui obiectiv nu poate avea însă legitimitatea dorită atâta timp cât prin legea fundamentală s-a garantat accesul la justiție în fața instanțelor naționale.
Deoarece verificarea și stabilirea aspectului referitor la competența generală a Curții de A. depindea de tranșarea incidentului de neconstituționalitate, instanța a apreciat că nu poate păși la judecarea pricinii, optând pentru remediul suspendării, ca măsură provizorie, menită să asigure conservarea dreptului reclamantului la accesul efectiv la justiție conform art. 6 din CEDO.
Urmare a reformării încheierii din (...) prin D. nr. 5. pronunțată de Î. s-a dispus reluarea judecății.
În intervalul în care pricina a suspendată ((...)-(...)) excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.61 din Legea nr. 2. nu a fost soluționată .
Prin urmare, incidentul procedural referitor la inadmisibilitatea cererii derivând din aceea că ea nu poate fi deferită spre soluționare instanțelor naționale se impune a fi soluționat.
Art. 61 din Legea nr. 2. stipulează însă că deciziile Comisiei de apel pot fi contestate la Curtea de arbitraj sportiv de la L.
În conformitate cu dispozițiile art. 38 alin 2 din Legea nr. 24/2000, în redactarea actului normativ, de regulă, verbele se utilizează la timpul prezent, forma afirmativă, pentru a se accentua caracterul imperativ al dispoziției respective.
Potrivit prevederilor art. 37 alin 1 din Legea nr. 24/2000, în limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă prin aceiași termeni. În redactarea conținutului art. 61 din Legea nr. 2., legiuitorul a optat pentru aceeași formă afirmativă a verbului utilizat la timpul prezent ca și în situațiile în care a înțeles să reglementeze competența materială a instanțelor judecătorești în
Codul de procedură civilă.
Reglementând competența organului jurisdicțional îndrituit să soluționeze o contestație formulată împotriva unei decizii emise de C. de A., legiuitorul a accentuat caracterul imperativ al normei, statuând în sensul în care astfel de acțiuni se pot deduce judecății doar înaintea Curții de A. S. de la L. neputând fi deferite spre soluționare instanțelor naționale . Competența instanței învestite cu soluționarea cererii introductive nu poate fi extinsă și asupra incidentului de neconstituționalitate.
Acțiunea promovată de reclamant, nefiind de competența generală a instanțelor naționale este ,de lege lata , inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
H O T A R A S T E
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții B. D. domiciliat în C.-N., str.H., nr.50, ap.6, și C. S. D. P. cu sediul în C.-N., str.P. de F. nr.21 în contradictoriu cu pârâții A. N. A.- D.- C. DE A. A S. ȘI A P. A. AL S. cu sediul în B., B-dul B. nr.37-39, sector 2; și A. N. A.- D. - C. DE A. cu sediul în B., B-dul B. nr.37-39, sector 2, având ca obiect anulare act administrativ.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 aprilie 2012.
PREȘEDINTE GREF. S. AL H. A. B. red. S.Al H./A.C.
5 ex. - (...)
