Sentința nr. 31/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 31/2012
Ședința publică de la 19 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare contestația formulată de contestatoarea BEN B. I., în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C., cu participarea P.UI DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat M.-L. B., cu delegație la dosar, reprezentantul pârâtului, consilier juridic M. L., cu delegație la dosar și reprezentanta M.ui P., procuror A. S.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
C., din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 10 alin. 1 din L. nr. 554/2004, corelat cu art. 3, pct. 1 C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că acțiunea este timbrată, iar la dosar s-a depus întâmpinare, care a fost comunicată tututror părților.
Reprezentanta reclamantei apreciază că nu se impune audierea reclamantei, precizând că nu mai susține acțiunea în raport cu pârâtul O. Român pentru I..
C. învederează acesteia faptul că urmează a lua act de această desistare și, nemaifiind alte cereri de solicitat, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai susține contestația în raport de O. Român pentru I.. Susține în continuare, așa cum au fost formulate, petitele împotriva S.ui pentru I. al J. C., solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată față de acesta, cu cheltuieli de judecată, conform dovezilor pe care le depune la dosar.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii. Reprezentanta M.ui P. solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. Român pentru I., actul administrativ fiind emis de către S. pentru I. al J. C.. Pe fond solicită admiterea contestației, anularea deciziei de returnare și obligarea la prelungirea dreptului de ședere, contractul de studii al reclamantei fiind în vigoare.
C. reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
C.
Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamanta BEN B. I. i-a chemat în judecată pe pârâții S. PENTRU I. AL J. C. și O. ROMÂN PENTRU I., solicitând admiterea contestației și anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul R. nr.1543832/(...); obligarea pârâtului de rând 2 la prelungirea dreptului de ședere și eliberarea permisului de ședere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 2005 i s-a acordat viză de lungă ședere pe teritoriul R., pentru scopul prevăzut de art.24 alin.l lit.e din OUG nr.1. întrucât a fost admis la studii de către UMF C. - F. de M. D..
Potrivit art.24 alin.2 din OUG nr.1., viza de lungă ședere permite prelungirea dreptului de ședere temporară și obținerea permisului de ședere.
In condițiile prevederilor legale mai sus menționate a solicitat și obținut în fiecare an prelungirea dreptului de ședere temporară, fiindu-i eliberat anual permisul de ședere.
În luna octombrie 2011, s-a adresat O. Român pentru I. - D.
Migrațiune - S. pentru I. al J. C. și a solicitat prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul R. și eliberarea unui nou permis de ședere.
La data de 30 noiembrie 2011 i-a fost înmânată sub semnătură
Decizia de returnare de pe teritoriul R. înregistrată sub nr. 1543832/(...), prin care a fost informat că a fost refuzată cererea sa de prelungire a dreptului de ședere și că este obligat să părăsească teritoriul R. în termen de
30 de zile de la data luării la cunoștință a conținutului deciziei.
Consideră că decizia contestată este nelegală prin prisma următoarelor considerente:
În principal, consideră că a da eficiență textului de lege invocat în drept de pârâți pentru a justifica returnarea sa de pe teritoriul R. echivalează cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile.
Dispozițiile art.58 alin.l ind.l din OUG nr.1., republicată nu pot fi aplicate decât prin raportare la perioada acordată inițial, perioadă care în cazul reclamantului a fost acordată în anul 2005 - cu mult înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.1. și fără nici o restricție în ceea ce privește prelungirea dreptului de ședere după expirare. Altfel spus, la data la care a fost înscris în anul 1 de studii l nu avea posibilitatea să anticipeze că la o anumită dată va fi publicată În Monitorul Oficial o lege care va sancționa nefinalizarea studiilor într-un interval de timp de maxim 6 ani de la începerea acestora și ca atare, nu a luat măsuri de prevenire a sancțiunilor ce i-au fost aplicate prin dispoziția contestată. La data înscrierii în anul I, nu i-au fost aduse la cunoștință criterii de performanță de natura celor invocate de pârâți.
În această ordine de idei, consideră că situația juridică supusă aplicării dispozițiilor art.58 alin.l ind.l din OUG nr.1., nu este cea creată de cererea sa de prelungire a dreptului de ședere, ci aceea a acordării perioadei inițiale fără restricții de prelungire. A. situații juridice îi este aplicabil principiul tempus regit actum, potrivit căruia o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă la data producerii ei.
În consecință, numai studenții străini care sunt înscriși în anul 1 de studiu începând cu anul universitar 2011-2012 vor putea să adopte o conduită de natură a evita aplicarea dispozițiilor art.58 alin.l ind.l din OUG nr.1..
În subsidiar, arată că textul art.58 alin.l ind.l din OUG nr.1. limitează prelungirea dreptului de ședere raportat la un fapt constatat, iar refuzul pârâților de a prelungi șederea sa pe teritoriul R. este motivată printr-un fapt anticipat.
Dispozițiile art.58 alin.l ind.l din OUG nr.1. prevăd că sancțiunea neprelungirii dreptului de ședere se aplică străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial prelungită cu un an.
În opinia reclamantului, pentru a putea face aplicarea art.58 alin.1 ind.1 din OUG nr.1. se impune a fi îndeplinite cumulativ două condiții, și anume: perioada acordată inițial să fie expirată și dreptul de ședere să fi fost prelungit un an, după expirarea perioadei inițiale.
Or, în cazul reclamantului, perioada acordată inițial nu a expirat și pe cale de consecință, nici nu a fost prelungită încă un an. În aceste condiții, consideră că la momentul emiterii dispoziției atacate, condițiile prevăzute de art.58 alin.1 ind.1 din OUG nr.1., nu erau îndeplinite.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii 554/2004, ale OUG
1., ale Codului civil, precum și ale Legii 71..
În dovedirea cererii sale, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de returnare, chitanțele de plată a taxelor prevăzute de lege, adeverința emisă de UMF C. - N., pașaportul său și contractele de studii încheiate cu unitatea de învățământ
Prin întâmpinarea formulată, S. pentru I. al județului C. a solicitat respingerea contestației formulată de reclamant ca neîntemeiată și parțial inadmisibilă.
În motivarea întâmpinării se arată că, la data de 25 octombrie 2011, reclamantul a depus la S. pentru I. al județului C. cererea sa de prelungire a dreptului de ședere în R. în scop de studii, înregistrată sub nr. 1543397, la care a anexat documentația necesară potrivit condițiilor legale și speciale prevăzute expres de O. nr. 194 din 12 decembrie 2002, privind regimul străinilor în R., republicată, cu modificările și completările ulterioare
(numită în continuare O. nr. 1.).
Astfel, durata studiilor fiind un element determinant și principial în relația contractuală dintre student și instituția de învățământ, acest reper temporal trebuie luat în calcul și prevăzut în mod expres în contractul de studii, deoarece potrivit art.5 și art.968 din Codul Civil - în vigoare la momentul încheierii contractului de studii între reclamant și U. C. - stipulațiile contractuale contrare legii sunt nule.
Rezultă de aici că pe de o parte, neprevederea unei limite temporale în care reclamantul ar fi trebuit să își finalizeze studiile este o carență a contractului de studii, iar pe de altă parte, în consecință, poziția reclamantului nu este sustenabilă în ceea ce privește tentativa sa de a opune contractul său de studii autorității publice, care este un terț față de acel contract lovit oricum de nulitate parțială.
Legiuitorul dă dovadă de consecvență și identitate de raționament prin promovarea necesității respectării acestei durate acordată inițial pentru studii atunci când instituie necesitatea respectării acestei perioade în situația schimbării profilului de studiu - art. 59 din O. nr. 1.. Este așadar voința statului român suveran de a nu permite utilizarea frauduloasă a scopului de studii.
Recuperarea teoretică și virtuală de către reclamant a anilor universitari pierduți prin repetenție în timpul rămas până la împlinirea duratei de studii acordată inițial practic nu există, deoarece potrivit dispozițiilor art. 150 alin. (3) din aceeași Lege nr. 1. această posibilitate este prohibită în cadrul instituțiilor de învățământ superior medical.
Potrivit dispozițiilor finale ale O. nr.1. introduse prin L. nr. 5. de modificare și completare a acestei Ordonanțe, ,,Prezenta lege transpune ....
și Directiva Consiliului nr. 114/2004 privind conditiile admisiei cetățenilor statelor terțe în scop de studii, schimb de elevi, pregătire neremunerată sau servicii de voluntariat, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L375 din 23 decembrie 2004."
Raportând aceste prevederi la dispozițiile interne consacrate prin teza art. 74 alin. (1) lit. a) din L. nr. 1. se constată că reclamantul se regăsește exact în conul de umbră stabilit și sancționat de legiuitor, datorită atât lipsei sale de performanță cât și imposibilității reale de recuperare a anilor universitari pierduți din cauze imputabile doar lui.
În concluzie, motivarea Deciziei de returnare exprimă în mod sintetic consecința lipsei de "progres acceptabil în studiile sale în conformitate cu legislația și practicile administrative naționale", stare de fapt imputabilă exclusiv reclamantului.
Astfel, actul administrativ este întemeiat pe dispozițiile legii speciale -
O. nr. 1. - iar în realizarea efectivă de către statul român suveran a controlului imigrației, autoritatea publică apelează și la alte acte normative incidente.
În ceea ce privește modalitatea de acordare a vizei de lungă ședere în scop de studii, o viză de lungă ședere în scop de studii se obține în situația reclamantului fără alte formalități, deoarece el nu este în situația celor care solicită pentru prima dată această autorizație.
În plus, solicită instanței să aibă în vedere și următoarele argumente:
- autoritatea emitentă este competentă în emiterea deciziei, având în vedere textul art. 82 alin. (1) din O. nr. 1. privind regimul străinilor în R., republicată: "Decizia de returnare constituie actul administrativ al O. Român pentru I. sau al formațiunilor sale teritoriale prin care străinii prevăzuți la art. 81 alin. (1) sunt obligați să părăsească teritoriul R.."
De asemenea, finalitatea prevăzută de lege s-a realizat prin comunicarea sub semnătura a actului administrativ contestat.
L. nu recunoaște, în mod expres un drept al străinului de a i se prelungi șederea în R.: norma care reglementează acest aspect fiind permisivă și nu imperativă.
De asemenea, finalitatea prevăzută de lege sub aspectul obligației legale a autorității publice de a comunica actul administrativ s-a realizat sub semnătură, în conformitate cu dispozițiile art. 83 din O. 1., reclamantului aducându-i-se la cunoștință măsurile dispuse.
Pentru toate aceste motive, apreciază că Decizia de returnare contestată este legală și temeinică in extenso, a fost emisă în deplină concordanță cu prevederile legale în vigoare, cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, măsura luată fiind însoțită și de motivarea aferentă, în drept și în fapt.
În probațiune, pârâtul a depus documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Pârâtul O. Român pentru I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât acest pârât nu este emitentul actului supus judecății.
Analizând, cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. Român pentru I., C. constată că aceasta este întemeiată, din următoarele considerente:
Pentru a avea calitate procesuală pasivă într-un litigiu privind anularea unui act administrativ, autoritatea publică trebuie să fie emitentului actului a cărui anulare se cere.
Or, în speță, reclamantul a solicitat anularea deciziei de returnare nr.
1543832/(...) emisă de S. pentru I. al jud. C..
Prin urmare, nefiind emitentul actului contestat, O. Român pentru I. nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care excepția invocată va fi admisă cu consecința respingerii cererii formulate în contradictoriu cu acest pârât.
Analizând decizia de returnare contestată prin prisma înscrisurilor depuse, precum și a susținerilor părților, C. reține următoarele:
Reclamanta a fost luată în evidența O. Român pentru I. în anul 2005, când a obținut prima prelungire a dreptului de ședere în R. având ca scop studiile, făcând dovada că este student în anul I la zi cu taxă de școlarizare la F. de M. D. din cadrul Universității de M. și F. C. - N.
Întrucât, ulterior, a făcut dovada că este în continuarea studiilor și îndeplinește și celelalte condiții prevăzute de OUG 1., reclamantul a obținut încă patru prelungiri a câte un an ale dreptului de ședere în R. în același scop.
Cererea depusă în același scop în data de (...) a fost, însă, respinsă, din referatul întocmit de S. pentru I. al județului C., precum și din Decizia de returnare contestată rezultând că motivul respingerii este faptul că reclamanta încă urmează cursurile anului V de studii în al doilea an universitar, astfel încât durata necesară absolvirii studiilor excede perioadei de studii aprobate inițial, odată cu acceptarea înscrierii în sistemul românesc de învățământ, iar repetarea anilor de studii nu se încadrează în criteriile de performanță prevăzute pentru acest sistem de învățământ. Ca temei legal, au fost invocate prevederile art.58 alin.1¹ din OUG 1., alineat nou introdus prin L. 1., în vigoare începând cu data de (...).
Instanța constată ca fiind aplicabile în speță următoarele dispoziții legale:
art.24 alin.1 lit.e și alin.2 din OUG 1. - (1) Viza de lungă ședere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri: e) studii - străinilor care urmează să intre în R. pentru a urma cursuri în învățământul preuniversitar, universitar sau postuniversitar, după caz, ori pentru obținerea unor titluri științifice în cadrul instituțiilor de stat sau particulare acreditate, potrivit legii; (2) Viza de lungă ședere permite străinilor intrați pe teritoriul R. să solicite prelungirea dreptului de
ședere temporară și să obțină un permis de ședere;
art.45 din OUG 1., care reglementează situația particulară a obținerii vizei de lungă ședere pentru studii;
art.50 din OUG 1., care prevede cadrul general al prelungirii dreptului de ședere temporară;
art.58 din OUG 1. - (1) Străinii intrați în R. pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de ședere, astfel: a) în cazul studenților sau elevilor, pentru perioade succesive de până la un an, dacă: (i) sunt înscriși la studii la o instituție de învățământ de stat ori particulară, acreditată sau autorizată provizoriu potrivit legii, forma învățământ de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat; (ii) dovedesc că și-au achitat taxele de studii; (iii) fac dovada mijloacelor de întreținere, în cuantum de cel puțin salariul minim net pe economie, pe perioada valabilității permisului de ședere;
(1¹) Străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an. (text introdus prin L. 1.).
Din interpretarea coroborată a tuturor textelor legale menționate, instanța constată că prevederile art.58 alin.1¹, invocate de pârât, nu sunt aplicabile situației reclamantei și nu subzistă ca fundament al respingerii cererii sale de prelungire a dreptului de ședere temporară pentru studii.
Astfel, alineatul nou introdus are ca ipoteză de aplicare situația în care străinul nu a absolvit studiile în perioada acordată inițial și nu situația ipotetică în care, analizând cazul, serviciul pentru imigrări apreciază, chiar întemeiat pe un mod de calcul prevăzut de L. 1. (interdicția comasării mai multor ani de studiu în domeniul medical), că străinul nu va absolvi, în viitor, studiile în perioada acordată inițial. Această concluzie rezultă din interpretarea gramaticală a textului legal, care prevede cu claritate situația străinilor care nu au absolvit studiile, și nu a străinilor care nu vor absolvi studiile, fapt care nu permite autorității competente să speculeze asupra situației viitoare a persoanei solicitante.
În speță, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse, perioada acordată inițial este de 5 ani, începând cu anul universitar 2005 - 2006.
Astfel, deși perioada inițial a fost epuizată în acest an, nefiind prelungită cu un an, potrivit dispozițiilor art. 58 alin. 1 ind. 1 din OUG nr.
1., acest alineat nu îi este aplicabil reclamantei și nu poate constitui temei pentru decizia de respingere a prelungirii dreptului de ședere.
Prin urmare, nu se mai impune ca instanța să verifice în ce măsură norma în discuție, în cazul în care i-ar fi aplicabilă situației reclamantului, ar avea caracter retroactiv.
De asemenea, instanța observă că, în esență, astfel cum rezultă din referatul întocmit de ofițerul de imigrări desemnat, restul condițiilor prevăzute de OUG 1. erau îndeplinite la data analizării cererii, iar din decizia de returnare contestată rezultă că unicul motiv pentru care cererea a fost respinsă a fost aprecierea ca incident în speță a art.58 alin.1¹.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.84 din OUG 1., instanța va admite cererea de chemare în judecată, va anula decizia de returnare nr.1543832/(...) emisă de S. pentru I. al județului C., pe care îl va obliga la soluționarea favorabilă a cererii reclamantului de prelungire a dreptului de ședere temporară având ca scop studiile, înregistrată sub nr.
1543832/(...).
La solicitarea reclamantului, în temeiul art.274 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța îl va obliga pe pârâtul S. pentru I. al județului C. la plata sumei de
960 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Admite cererea formulată de reclamanta BEN B. I. cu domiciliul procesual ales în C.-N., str.P. R., nr.1, ap.8, jud.C. în contradictoriu cu pârâtul S. PENTRU I. AL J. C. cu sediul în C.-N., str.A.andru V. V. - C. I. M., nr.51-53, jud.C..
Anulează decizia de returnare de pe teritoriul R. nr. 1543832/(...) emisă de pârât.
Obligă pârâtul la prelungirea dreptului de ședere temporară având ca scop studiile și eliberarea permisului de ședere.
Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN
PENTRU I. cu sediul în B., str.lt.col.M.escu Constantin, nr.15A, sector 5, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă pârâtul S. PENTRU I. AL J. C. la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 960 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. D. M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
6 ex./(...).
